Mon village sait boire le raki – Pofta de viata albaneza

Literatura albaneză a reușit să facă înconjurul lumii datorită succesului atins de Ismail Kadare. La rândul său, Ismail Kadare s-a declarat inspirat de cărţile scriitorului Mitrush Kuteli. Ambii scriitori albanezi au fost cenzuraţi de regimul dictatorial din Albania confiscată de Enver Hoxa.

Ismail Kadare a devenit una dintre marile voci ale exilului albanez. Mitrush Kuteli a lipsit de pe rafturile marilor librării timp de mai bine de jumătate de secol, din cauza acestei cenzuri. La începutul anilor ’90 i s-au recunoscut meritele. Căderea dictaturii a însemnat și scoaterea prozelor sale din uitare. Odată cu traducerea în limba franceză a povestirii Mon village sait boire le raki, datorită lucrării de diplomă a studentei Klara Buda, mulţi cititori au descoperit o lume fremătătoare, ce pare să fi fost creată de un Bruegel balcanic.

Martorul unei lumi

Mon village sait boire le raki este o povestire. Ar putea fi la fel de bine ceea ce albanezii numesc rrefim, care se traduce prin mărturie, confesiune. Într-adevăr, Mitrush Kuteli scrie de parcă s-ar fi vrut un martor al lumii rurale albaneze. Înainte de a scrie, se documenta. Făcea munca unui antropolog înzestrat cu talentul unui realizator de filme documentare. Mergea pe teren, cum se spune. Asculta poveștile oamenilor întâlniţi. Cosemna istoriile acestora, legendele unui anumit loc. De aici vine și oralitatea scrisului său, curgerea lui dezinvoltă precum o băutura adusă la o serbare câmpenească.

La o primă citire, povestirea este o apologie a rachiului, a băutului fără oprire. Lumea descrisă de Mitrush Kuteli pare să trăiască pentru a bea de parcă ar înghiţi fluvii întregi fără a se mai sătura. De dimineaţa până seara, încă de la înţărcare. Balcanici adevăraţi!, ar spune cu superioritate străinii ceva mai abstinenţi. Totuși, paginile despre pasiunea de a bea a balcanilor nu sunt despre încurajatul alcoolismului. Sunt mai degrabă un pretext pentru a descrie o sete de viaţă, de abandonare totală în frenezie. Ai spune că Mitrush Kuteli face din beţivăneala personajelor sale ceea ce faceau poeţii persani din vin: o reîntoarcere la exuberanţa primordială, chiar dacă la persani se apropia mai mult de transa mistică, în timp ce la balcanici pare să fi rămas în lumesc.

Povestindu-ţi despre modul în care se prepară băutura tradiţională și despre ce se spune despre cei care beau sau nu beau deloc, scriitorul descrie de fapt o lume. O ciclicitate a vieţii, cu trimiteri la istoria secolului XX, deloc ușoară pentru Balcani. Proza sa este deopotrivă hazlie și nostalgică, precum lumea balcanicilor. Vitalitatea, bucuria vieţii, pofta de petrecere ascund și multe drame.

Vei găsi cartea pe rafturile librăriei franceze Kyralina. O poţi comanda și de aici.