Dreams – Atractie si visuri greu de atins

În noul său film, Dreams – prezentat la Berlinale 2025 și care a închis Bucharest International Dance Film Festival 2025 – Michel Franco folosește elementele unui thriller infuzat de erotism și de tabuul referitor la relația toridă a unei femei considerate matură, sofisticată, din înalta societate californiană, și tânărul cu trăsături irezistibile – în cazul acesta o nouă speranță a baletului, venit ilegal dintr-o țară săracă – pentru a consolida și mai mult mesajul obsedant ce face din filmele sale o experiență deopotrivă memorabilă și profund inconfortabilă până la răscolire: cei ce te vor distruge (și fizic, și sufletește) sunt exact cei ce pretind că vor să-ţi dea totul ca dovadă a iubirii.

Iubirea înseamnă mai degrabă sexualitate posesivă pentru Jennifer (Jessica Chastain), fiica rafinată a unui magnat pasionat de artă. Ocupându-se cu dedicaţia unei veritabile mecena de galele și fundaţiile caritabile menite să adauge prestigiu afacerilor derulate de tatăl ei, Jennifer ajunge să sprijine lumea dansului din Mexic. Îl cunoaște astfel pe Fernando (Isaac Hernandez), un balerin sexy extrem de talentat, interpretat chiar de un dansator profesionist. Între cei doi se aprinde flacăra dorinței. O flacără ce readuce vitalitatea în viața lui Jennifer, nevoită să-și ocupe timpul cu acțiunile anoste din culisele afacerii tatălui ei, dar și pericolul ruinării imaginii publice impecabile, construite în timp.

Relaţia clandestină

Photo credit: Transilvania Film/https://transilvaniafilm.ro/filme/dreams/

Pentru Jennifer, Fernando este precum o nouă operă de artă coleționată. Deși este una în carne și oase, aceasta se raportează la el așa cum făceau nobili renascentiști cu tablourile considerate prea deocheate de lumea bună. Adică se bucură de plăcerea oferită de talentatul balerin departe de ochii lumii. De aceea l-ar vrea doar pentru ea, dar cât mai deoparte de orașul unde sunt afacerile de familie, San Francisco. Nu degeaba și-a cumpărat un cuibușor al plăcerii – o casă minimalist-sofisticată, într-un cartier burghez din Ciudad de Mexico.

Tânărul devenit slăbiciunea și secretul compromițător se poate bucura cât vrea de această casă de lux ce seamănă cu o galerie de artă contemporană inspirată de arta veche locală. Cu o singură condiție: să nu mai pună piciorul în America. Doar că Fernando are planuri mari. Vrea să fie și alături de femeia sofisticată, și de marile scene ale baletului. Doar își cunoaște potenţialul de viitoare stea a baletului mondial. Prin urmare trece graniţa și ajunge ilegal în California.

Suspans amânat

Suspansul ar trebui să înceapă de la trecerea ilegală a graniței. Adică de la prima scenă. Doar că Michel Franco dozeaza răbdător tensiunile. În ciuda scenelor și replicilor toride, acțiunea arde la foc mic. În ritmul languros al întâlnirilor secrete dintre protagoniști, în amiezile californiene. De aici și impresia că totul se fâsâie, în locul unei explozii de erotism dublat de pericol.

Dreams este un film care pare mai simplu decât cele precedente regizate de Michel Franco. Și, cu excepția finalului, mult mai previzibil. Ai impresia că bifează tezist (și mult prea schematic) drama celor din țările sărace, exploataţi prin corpul dezirabil, muncit la preţ de nimic, dar și vechea ipocrizie a burgheziei rămase retrograde (în secolul XXI, o femeie precum Jessica trebuie să-și ascundă iubitul mai tânăr pentru a nu afecta businessul familiei strâns legat de reputație). Totuși, în ciuda unor clișee, actorii au reușit să redea oscilaţia între setea de pasiune și lumea rece, artificială. Acea frumusețe acceptabilă, mereu în contrast cu un clocot abisal, ce riscă să arunce în haos viaţa femeii din înalta societate.

Un fals thriller erotic

Deși este comparat mai degrabă cu un thriller erotic, filmul nu are elementele sofisticate ale acestui gen. Erotismul este mai degrabă momeala irezistibilă pentru un mesaj nemilos, denunţător, despre contrastele aducătoare de nefericire. La nivel individual este contrastul dintre clocotul dorinţei, nevoia de autonomie și autocontrolul inuman, cerut de ipocrizia deghizată în eleganţa din înalta societate. Se suprapun contrastul interuman și mai ales cel social – dintre condiţia imigrantului cu potenţial, dar mereu un clandestin, și femeia ce se bucură de pedigree validat și de recunoașterea socială datorită apartenenţei la una dintre familiile cu prestigiu.

Pentru a face vizibil acest contrast, mai ales când este văzut prin ochii lui Fernando, cel ce pare să nu aibă nimic în viaţă, în afara corpului dezirabil, Michel Franco își izolează cele două personaje principale de restul lumii. Majoritatea scenelor sunt de fapt întâlnirile secrete ale celor doi. Fernando este delicatesa ascunsă, încă necizelată prin statut. Prin urmare, trebuie ţinut departe de ochii celorlalţi. Dar miza se dovedește până la urmă a fi alta decât frica de gura lumii. Ajungi să te întrebi dacă nu cumva este frica pierderii unei iubiri târzii.

Rolul simbolic al spaţiului

Spaţiul are un rol important în scenele filmului. Arhitectura elegantă din cartierele prospere ale orașului San Francisco și farmecul în zvâcniri tropicale moderate prin stilizarea formelor și a suprafeţelor din casa secretă a lui Jennifer din Ciudad de Mexico ajung să capete un rol simbolic. Să reprezinte o lume a intimităţii clandestine. Unde Jennifer și Fernando trăiesc paralel cu lumea exterioară.

Interioarele stilizate devin o lume ascunsă a proagoniștilor. A pasiunii, desprinsă de lumea obligaţiilor din înalta societate. Deși cuminţenia elevatată a unei arhitecturi minimaliste ar fi putut crea un contrast între dezlănţuirea lubric- riscantă și viaţa ordonată artificial, reprimată, a controlului de sine ca datorie, Michel Franco reușește să creeze mai degrabă percepţia unui spaţiu al izolării în propria dorinţă, al unui calm ireal, departe de murdăria unei lumi lacome, ce vulgarizează relaţii prin exploatarea diferenţelor sociale și prin transformarea lui Fernando într-un obiect exotic, numai bun de tranzacţionat pe piata unei pauperităţi greu de evitat.

Forţa detaliilor

La fel de importante sunt decorurile și elementele vestimentare. Remarci imediat o atenție minuțioasă legată de obiectele decorative, de interioarele demne de revistele de arhitectură contemporană, dar și de cele fashion. Aceste detalii par să vorbească în numele personajelor. Înlocuiesc multe dialoguri. De fapt, Michel Franco pare să se fi temut de acele dialoguri ce pot accentua clișeele deja prezente în construcţia personajelor și a scenariului. De aceea preferă un gest languros, de expectativă erotică a lui Jennifer, o fructieră plasată insinuant în camera umbroasă, apucarea tacticoasă a unui fruct sau dozarea luminii încât să creeze o adâncime psihologică printr-o atmosferă care să apere fantezia interzisă.

Din perspectiva alegerii obiectelor, a elementelor de arhitectură și vestimentare, filmul pare o lecţie de simbioză impecabilă între decoruri și ascunzișurile personajelor. O coregrafie a elementelor vizuale care să compenseze prin mister și langoare schematismul predictibil (până la deznodământ) al scenariului. De aceea, până la finalul șocant, rămâi cu impresia că asiști la crearea unui spaţiu al dublei clandestinităţi: a imigrantului ce vrea să evite deportarea tocmai când ajunge să fie remarcat de un faimos coregraf și a femeii apreciate datorită clasei și a reputaţiei, o mecena cu alură de perfecţiune convenţională- între manechin și o sculptură vie – fără fisură, vecină cu artificialul.

Anticiparea efectului răscolitor

Photo credit: Transilvania Film/https://transilvaniafilm.ro/filme/dreams/

Mai ales pe acest contrast dintre eleganţa rece, aproape statuară, a personajului întruchipat de Jessica Chastain, izolat în lumea inaccesibilă ce ia forma de vilă stilizat-minimalistă precum un pavilion de artă contemporană, a prosperităţi cu gust, ce pare departe de tumultul societăţii din ce în ce mai pauperizate și scindate până la clocotul revoltei, și lumea înghesuită în motelurile insalubre, unde ar fi eșuat clandestinul Fernando dacă și-ar fi ratat șansele, își construiește Michel Franco toate stările inconfortabile până la angoasa trezită spectatorilor, ce intuiesc trepidaţia produsă de un deznodământ căruia îi pot anticipa efectul răscolitor (dacă sunt și familiarizaţi cu temele regizorului).

Poţi vedea trailerul aici.