Intr-o zi, un caine – Sperante, iubiri si abandonuri
Caroline Lamarche este apreciată datorită modului subtil prin care surprinde relaţia personajelor cu animalele din preajma lor. Este o relaţie bazată mai degrabă pe simboluri ce ajută personajele să ajungă la sursa tristeţii, fricii, visurilor năruite, dar și a licărului de speranţă. Cei ce au descoperit-o pe Caroline Lamarche datorită volumului distins cu Premiul Goncourt Nous sommes a la lisiere vor fi impresionaţi și de prozele scurte din volumul Într-o zi, un câine.
Mesajele câinelui
Personajele din cartea Într-o zi, un câine se simt vulnerabile, cuprinse de melancolie. Tânjesc după un partener pierdut sau după o persoană de care le-a fost teamă să se apropie. Privind un câine ce zace rănit pe autostradă, încep să vadă în imaginea lui un mesaj despre propria lor viaţă. Câinele rănit le aminteste despre teama lor de abandon, despre iubirile pierdute. Alte personaje își reanalizează și legătura cu niște părinţi indisponibili emoţional.
Un preot înșiră amintirile poetice despre legătura dintre bucuria credinţei și dragostea pentru o femeie misterioasă. Amintirile sale amintesc de cadrele unui film nordic având un farmec poetic atemporal, reflectat de ritmul rabdător al poveștii. De braţul preotului se agaţă la un moment dat o tânără care se simte neiubită de către mama ei. Gestul ei reflectă spaima provocată de imaginea câinelui și de neputinţa de a-l ajuta. Tânăra nu este singurul personaj care se simte respins de părinţi.
Într-o altă povestire din volum întâlnești un tânăr care gonește cu bicicleta pe autostradă pentru a-și face ordine în gânduri. După un șir de joburi prost plătite și o ultimă ceartă cu angajatoarea care îl exploata, se simte ameninţat de căderea în despresie. Își învinovăţește tatăl ce l-a gonit de acasă după ce i-a descoperit identitatea sexuală. Pedalând printre amintiri, el își aduce aminte și de prietenii ce i-au stat alături, întrebându-se dacă vor continua să-i fie aproape după ce și-a dezvăluit adevărata personalitate din spatele ipostazei celui mereu optimist și nonșalant în public.
Trecând pe autostradă, un șofer de camion vede câinele abandonat și se gândește la abandonul din propria viaţă. Acesta fusese părăsit brusc, fără explicaţii, de cea devenita marea lui iubire. Povestea lui se împletește cu a celorlalte personaje, într-o ţesătură de tristeţi, visuri, speranţe.
Şase personaje în căutarea afecţiunii pierdute
Prozele scurte din volumul Într-o zi, un câine ar putea alcătui scenariul unui film despre intersectarea unor personaje aflate în căutarea afecţiunii pierdute. De asemenea, te vor convinge să citești și alte cărţi scrise de Caroline Lamarche. Îi vei aprecia stilul prin care exprimă enigmatic și delicat tristeţile sfâșietoare, reflectat și în microromanul Memoria aerului.
Când explorează lumea afectivă a unor personaje însingurate, care se simt abandonate, Caroline Lamarche leagă simbolic detaliile neînsemnate pentru a le da sensuri nebănuite pe măsură ce reflectă fiecare stare greu de redat în cuvinte. Vei afirma că ai mai descoperit o scriitoare care te impresionează printr-un stil aparte.
Caroline Lamarche transformă în stranietate acele trăiri care în imaginarul altor autori declanșează de obicei un tăvălug de acţiuni devastatoare, stridente, autodistructive. Autoarea preferă să lase loc pentru un licăr de speranţă. Își înzestrează personajele cu forţa de a-și analiza lumea interioară pentru a depista sursa durerii. Ele își asumă problemele, chiar dacă multe dintre ele se simt încă fragile în faţa tristeţii provocate de rupturile din relaţiile anterioare.
Poţi comanda volumul și de aici.
Te invit să descoperi și articolul despre cartea de povestiri Cel mai mic zoo din lume.
