Cel mai mic zoo din lume – Acrobatiile imaginatiei

Deschizând Cel mai mic zoo din lume, vei spune că n-ai mai citit de multă vreme asemenea povestiri. Considerat de mulţi scriitorul belgian al momentului, Thomas Gunzig a cucerit printr-o creativitate debordantă. Nimic nu stă în calea imaginaţiei sale atunci când vrea să te surprindă printr-o direcţie bizară pe care o poate lua o poveste din cărţile sale. Nu întâmplător a intrat și în lumea filmului. Tot el a scris scenariul pentru unul dintre cele mai originale filme din ultimii ani. Este vorba despre Testamentul nou-nouţ (Le tout nouveau testament), regizat de Jaco van Dormael, prezentat și la Cannes în 2015.

Povestirile din volumul Cel mai mic zoo din lume sunt o succesiune de acrobaţii ale imaginaţiei. Salturile de la înălţime ale lui Gunzig nu ar fi reușite fără o doză copioasă de umor negru. Sau de sarcasm dus uneori la limita suportabilului. Doar că hohotele de râs pot fi retezate de o replică dătătoare de fiori, un gest cinic sau o apariţie halucinantă. Brusc, se trece la o coregrafie prin care umorul, absurdul și grotescul își dau târcoale derutant.

Problemele omului contemporan

Gunzig se uită cu atenţie la problemele omului contemporan. Doar că sfidează realismul. Sau, mai bine zis, îi dă realităţii un bobârnac insolent, obligând-o să accepte o turnură aberantă. Personajele sale alunecă neputincioase în halucinant. Trăiesc viaţa însinguratului din marile orașe. A celui fără de speranţă, care se crede un eșuat al sorţii. Doar că rutina zilelor cenușii este înghiţită lacom de o situaţie ieșită din comun.

O vacă transformată într-o tânără irezistibilă, o girafă apărută brusc în grădina unui cuplu aflat în criză, niște gangsteri cu denumiri de animale ce vor să-i facă de petrecanie lui Bruce Lee sunt doar câteva detalii ale unei lumi populate de fiinţe considerate ţăcănite, demne de un film a cărui poveste sare de pe șinele confortului narativ. Astfel, la imprevizibilul ce dă sarea și piperul unei proze scurte se adaugă ieșirea din limitele regulilor narative convenţionale.

Unele povestiri fac referire la imaginea unei necuvântătoare în sens alegoric. În altele, necuvântătoarele se infiltrează suprarealist în vieţile personajelor. Însă toate atrag atenţia asupra unui gol emoţional. A unei alienări, angoase ori frustrări ce ies morbid (și instinctual) la suprafaţă. De aici și impresia că treci de la un scenariu de film experimental la un thriller psihologic plin de simboluri. De fapt, toate povestirile se derulează asemenea unui film cu scenariu ingenios construit. Încă de la prima scenă îţi dai seama că nu te vei plictisi. Te va obliga să renunţi la grila de așteptări. Nici personajele și nici situaţiile prin care trec nu îţi permit să le reduci la un scenariu familiar. Chiar dacă unele povestiri par să urmeze o reţetă deja validată.

Poţi comanda volumul de aici.

Te invit să citești și articolul despre 3 cărţi scrise de o autoare talentată, Genevieve Damas.