Memoria aerului – Asemenea unui vis obsedant

Memoria aerului este genul de roman scurt, dar extrem de intens datorită plonjării în adâncurile psihicului unui personaj acaparat de ecourile unei mari iubiri. Personajul central din romanul scris de Caroline Lamarche este o femeie care își rememorează relaţia de cuplu. Deși este o relaţie încheiată, urmele abisale rămase în mintea ei sunt încă răscolitoare.

Amintiri suprapuse

Vei citi un roman ce transformă paginile într-o destăinuire formată din flashbackuri suprapuse. Genul de flashbackuri dezordonate, care până la urmă se coagulează într-o perspectivă insolită asupra sinelui în raport cu prezenţa copleșitoare a unui partener ce poate secătui o existenţă cu aceeași putere folosită pentru a o deschide spre alte perspective. Protagonista își folosește amintirile pentru a crea o lume intimă la graniţa dintre oniricul halucinant și introspecţia revelatoare.

Memoria aerului începe cu derularea unui vis obsedant. Visul trezește amintiri despre o iubire din care nu au lipsit rănile. Evenimentele din timpul relaţiei întinse pe mai bine de șapte ani sunt rememorate haotic. Este anulată coerenţa, fiind înlocuită de noua ordine impusă de capriciile memoriei involuntare. Deși este mai degrabă adepta aluziilor prin jocuri simbolice, a personajelor tăcute, retrase, Caroline Lamarche îţi dă suficiente indicii pentru a te ghida prin hăţisul amintirilor aproape voalate ale personajului feminin. Așadar, în loc să inhibe curiozitatea, opţiunea pentru evaziv nu face decât să înfășoare cititorul în vraja onirică. Să îi stârnească și mai mult curiozitatea prin mister.

O iubire ce poate răni

Încă de la început afli că este vorba despre o iubire ce poate răni. Iar cauzele rănilor au și rădăcini sociale. Personajul feminin este moștenitoarea burgheziei din zona mineritului. A celor acuzaţi că au exploatat fără milă oamenii confruntaţi zi de zi cu iadul din pântecul hulpav al pământului, pentru a pune o pâine pe masă. Cel de care se îndrăgostește este urmașul minerilor, deși alege altă profesie. El îi devine ghid pentru un reportaj în cartierul unde trăiau minerii. Printre urmele falimentului ce a transformat străzile cândva animate în pustietate dezolantă odată cu prăbușirea industriei miniere, protagonista meditează asupra legăturii ce a marcat-o, raportând-o la educaţia strictă primită de părinţii care ţineau la convenţiile demodate. Compară astfel intensitatea legăturii și vârtejul de emoţii cu educaţia ce înăbușă orice urmă de frenezie.

Personajul feminin central, provenit dintr-o lume a regulilor stricte, găsește descătușarea în relaţia de cuplu avută cu bărbatul învăţat să dispreţuiască oamenii din lumea părinţilor ei. Alături de acesta se bucurase de libertatea emoţională, însă abuzul se strecurase printre momentele de euforie. Odată cu trecerea de la euforie la abuz, reapare la suprafaţă o veche traumă. Astfel, protagonista ia o decizie neașteptată legată de viitorul relaţiei tumultuoase.

Prin Memoria aerului poţi spune că ai mai descoperit o scriitoare care preferă forţa sugestiilor în locul unor cuvinte lămuritoare. Detaliile perturbatoare din viaţa personajului feminin sunt precum un aisberg. La suprafaţă apar doar efectele. Drama rămâne în adâncuri.

Poţi comanda romanul și de pe Libris și Cărturești.

Te invit să citești și despre cartea Femei și poveștile lor.