A fost doar ciuma – Ludmila Ulitkaia poate face un film viral

Ludmila Uliţkaia regăsește printre manuscrisele sale nepublicate (aproape uitate) și paginile din A fost doar ciumă. Fusese pregătit cu aproape patruzeci de ani în urmă, când Ludmila Uliţkaia spera să fie admisă la cursurile ţinute de Valeri Frid. Însă Valeri Frid i-a spus că deţine deja toate atuurile unui mare scenarist, așadar nu mai are ce s-o înveţe. Publicată în 2020, A fost doar ciumă poate fi considerată o carte după care s-ar putea face un film viral.

Un regizor dornic de a da lovitura printr-un film-cult și-ar freca mâinile în faţa unor pagini cu asemenea potenţial. Conţin suspans, umor negru, absurdul devenit aur curat pentru un film ieșit din tipare și un amestec efervescent de genuri si influenţe. Glisează subversiv între un roman istoric, un scenariu pentru un film de suspans ori pentru o piesă de teatru absurd, o satiră explozivă și o distopie adeverită.

Ciuma nu era pericolul absolut

Titlul nu este deloc ironic. Nu ascunde un sens figurat. Unul dintre personaje este cât se poate de sincer și convingător atunci când afirmă, despovărat de teamă: A fost doar ciumă. În Moscova personajelor din carte o epidemie nu deţinea primul loc în topul imprevizibilului înspăimântător. Adevăratul pericol gata să înhaţe vieţile tihnite, planificate sau duse de pe azi pe mâine, era teroarea.

Acţiunea se petrece în perioada stalinistă, a deportărilor în Siberia. Oamenii erau treziţi în toiul nopţii după ce devotaţii vigilenţi ai lui Stalin îi acuzau de trădare, prin denunţuri anonime. Așadar, când personajele sunt trezite de oamenii care vor să-i izoleze, pentru a stârpi o posibilă epidemie, personajelor le trece prin cap tot ce putea fi mai rău în acea parioadă (nicidecum izbucnirea ciumei).

Vânătoarea de oameni

Cum ajunge ciuma-n Moscova lui Stalin? Un medic pasionat de cercetare se infectează în urma unei erori. Dar nu își dă seama imediat. Acesta este obligat să se prezinte în faţa unei înalte comisii, pentru a prezenta un raport cu privire la cercetările sale. Toţi așteaptă de la el marele vaccin împotriva unei posibile ciume. Imediat după ce medicul cercetător ajunge la Moscova, încep să fie vizibile simptomele. Când este confirmat și terifiantul diagnostic, începe vânătoarea de oameni intraţi în contact direct cu el.

Vânătoarea de posibili infestaţi devine o cursă febrilă. Este rascolită nu doar Moscova, ci întreaga Rusie. Din gările aglomerate ale marilor orașe la ţinuturile exotice de la graniţa orientală.

Se caută în special o frumoasă turcmenă mult prea abilă pentru zelul autorităţilor competente. Turcmena este greu de prins. Le-a scăpat chiar de sub nas vânătorilor de bolnavi. La feminitatea ei aparte medicul se cam uitase cu admiraţie senzuală când a zărit-o la recepţia hotelului unde se cazase.

Nu scapă nici o pătura socială de căutări. Ameninţarea epidemiei îi face pe mai marii statului să se intereseze și de marginali. De cei ce pier anonimi în magherniţe peticite, printr-o gubernie uitată de lume.

Atmosfera specifică unui thriller

A fost doar ciumă are vivacitatea alegorică specifică unui film absurd, satiric, de înaltă clasă. Unul valabil pentru toate vremurile. Ludmila Uliţkaia vorbește despre spaime, ticaloșii, conflicte și vanităţi contondente universale. Îţi dai seama imediat că adevărata preocupare a scriitoarei este încercarea de a te ajuta să-i înţelegi nu numai Rusia natală, ajunsă un mozaic dens în cărţile sale.

Succesiunea evenimentelor asediază derutant graniţele firescului. Microromanul devine asemenea unui periplu halucinant. Intens precum o psihoză colectivă și întunecat precum un thriller plin de secrete.

Pe cât de speriate sunt autorităţile, pe atât de pricepute sunt în controlarea acestei frici. Nu transpiră nimic dincolo de zidurile de fortăreaţă sovietică unde se iau deciziile. Cei bănuiţi că ar fi intrat în contact direct cu medicul contaminat ajung să fie săltaţi rând pe rând. Nu află motivul decât atunci când nimeresc în locurile special pregătite pentru carantină. Vecinii lor îi văd ca pe viitori deportaţi care au vorbit strâmb împotriva lui Stalin. Nici nu bănuiesc adevărata intenţie a celor ce le urcă vecini-n dube, în toiul nopţii.

Flerul de scenaristă

Ludmila Uliţkaia și-a dezvoltat flerul unui regizor capabil de a te face să pricepi mesajul coerent din spatele haosului chiar și atunci când asiști la vieţile unor personaje care nu par aduse împreună în aceeași poveste. De fapt, A fost doar ciumă seamănă cu genul acela de film alert, în care se derulează prin faţa ta niște scene cotidiene fără o legătură evidentă între ele. Fiecare scenă prezintă, separat, drama sau comedia neagră a unui personaj sau a unui cuplu disfuncţional. Apoi, dintr-o dată, te dumirești care este legătura dintre personajele aparţinând unor tipologii diferite (aflate de obicei în conflict).

Personajele se intersectează, la un moment dat. Îţi oferă astfel niște dialoguri demne de piesele de teatru. În dialogurile dintre personaje se reflectă magistral pasiunea scriitoarei pentru dramaturgie. Anumite scene din roman, care permit intersectarea unor personaje diferite, invită la puneri în scenă memorabile. Unele adaptate la contextul actual. Îţi și imaginezi un spectacol în care poate năvăli exuberant peste Gogol și Cehov un regizor fan al iconoclaștilor cu vervă de punkeri postmoderni, așa cum sunt Pelevin ori Sorokin.

Poţi comanda online romanul de pe LibHumanitas.

Te invit să citești și articolul despre o altă carte interesantă, Cei mai frumoși ani din viaţa lui Anton.