Azilul meu – Refugiul din Sahara
Azilul meu este genul de carte greu de lăsat din mână. Nu numai că te poartă într-unul dintre cele mai fascinante (dar și aride) locuri – deșertul Sahara – dar are și tensiunea unui thriller la care se adaugă o poveste de dragoste între lumi și reflecţii metafizice. Așa cum demonstra într-un alt roman aparut recent Şapte virtuţi deșarte și o păcătoasă moarte, Alexandru Lamba știe cum să deruleze o poveste care să te acapareze, cursivă, alternând tensiunea cu pasajele descriptive ce permit infiltrarea stranietăţii unui peisaj.
Inginerul ajuns beduin
Romanul este povestea lui Radu, un inginer din România ceaușistă ajuns beduin și apoi statornicit în Algeria. Cum ajunsese Radu să-și petreacă viaţa alături de o beduină, într-un loc atât de solicitant pentru un străin? Ce îl adusese tocmai în Algeria, în anii ’60, când Magrebul fierbea de revolte? Vei afla pe măsură ce amintirile lui Radu devin din ce în ce mai palpitante. Inginerul român convertit la traiul nomad își spune povestea fabuloasă în prezenţa unui conaţional, un jurnalist ajuns în Algeria zilelor noastre.
Personajul care ţi se destăinuie fugise din România anilor ’60. Visase la o viaţă liberă, în Vest. Își căutase locuri de muncă din ipostaza de azilant. Pentru a face rost de actele unei șederi legale, acceptase o slujbă la o bază militară îndepărtată. Baza se afla în desertul algerian. La această baza se făceau și teste nucleare, extrem de riscante.
Femeia deșertului
Povestea lui Radu se derulează în paralel cu povestea unei beduine. Rămasă orfană, beduina fusese transformată într-o sclavă de către mezinul șefului de trib. Capitolele dedicate întâmplărilor de la baza militară alternează cu acelea dedicate poveștii beduinei. De fapt, cele două lumi – a francezilor și a nomazilor – se întrepătrund. Imensitatea deșertului îi apropie. La fel și unele schimburi ilicite de mărfuri. Într-un astfel de schimb, Radu o primește pe beduina Anissa.
Folosită în mașinaţiunile de răsturnare a puterii în interiorul tribului, apoi vândută străinilor, beduina Anissa devine un ideal de frumuseţe pentru inginerul fugit din România. Farmecul ei straniu și tăcerea greu de pătruns îl intrigă. Deși îi este oferită pentru plăcere, nu o abuzează. Rămâne mai degrabă în ipostaza celui ce privește o frumuseţe venită din altă lume.
În afara exostismului
Când scrie despre lumea beduinilor, Alexandru Lamba evită exostismul facil, orientalismul. Dar și autoritatea de expert documentarist. Preferă ipostaza cinstită a celui din afară, care se miră în faţa vastităţii umane. De asemenea, adoptă respectul în faţa unei culturi diferite și empatia în descrierea unor oameni care au fost nevoiţi să supravieţuiască de când lumea în condiţii dure, să îndure colonialismul, ameninţarea conflictelor de care se simt străini și diverse rivalităţi între comunităţile deșertului. Însă cel mai mult pe Alexandru Lamba pare să-l preocupe soarta unei femei vulnerabile și apropierea umană dintre oamenii veniţi din culturi diferite.
Radu, personajul central venit din Est nu are superioritatea multor străini. Simte chemarea deșertului. Îl captivează peisajul saharian. Un peisaj care îl și sperie deoarece devine locul unor teste ce ameninţă echilibrul naturii.
Aceste teste devin punctul de pornire a unor discuţii ce transformă anumite capitole în scene demne de un neo-noir filmat în deșert, împletit cu o poveste de dragoste și cu reflecţii despre știinţă și omenire a la Oppenheimer. De fapt, întregul roman ar putea deveni un scenariu de film. Cursivitatea este cinematografică. Ritmul este când alert, când răbdător precum o înserare peste Sahara. Dialogurile sunt simple, dar bine alese, între vorbe de duh, secrete de stat șoptite și umbra misterului peste dune.
Farmecul stranietăţii din Sahara
Ceea ce părea a fi un roman scurt, de vară fierbinte, scris pentru a te ademeni prin exostimul deșertului Sahara capătă farmecul stranietăţii. O stranietate ce permite dilatarea unei realităţi imediate spre acel ceva nelumesc, nevăzut, pe care îl simţim imediat ce aterizarea într-o nouă cultura începe să ne contrazică anumite certitudini. Tocmai accentuearea acestei stranietăţi te atrage la romanul Azilul meu.
În loc să forţeze nota cum vezi în filmele comerciale făcute de ignoranţi despre oamenii deșertului, Alexandru Lamba preferă modestia celui atras de o lume îndepărtată, căreia îi recunoaște misterul inaccesibil. Oscilează inspirat (și cinstit) între fermitatea scriiturii din capitolele dedicate lumii lui Radu și boarea de enigme din jurul personajelor sahariene. Datorită acestei oscilaţii, ai impresia că thrillerul palpitant se învecinează cu atemporalitatea unui basm oriental cu femei captive, nomazi, caravane, rivalităţi între fraţi și acapararea unui regat de către un personaj malefic. Iar basmul cu parfum oriental primește și acel mesaj existenţialist, despre viitorul omenirii, când inginerii din roman fac trecerea de la fizică la metafizică.
Poţi comanda romanul de pe site-urile Polirom, Libris și Cărturești.
Te invit să citești și despre cartea Vocile deșertului aici.
