Exercitiu de incredere – Un stil plin de magnetism

Exerciţiu de încredere te va face să descoperi o scriitoare al cărei stil este plin de magnetism. Laureată a National Book Award în 2019 cu acest roman, Susan Choi știe cum să asambleze ispititor elementele unei povești – de la semnificaţiile nebănuite ale fiecărei întâmplări și ale fiecărui gest spontan la trăsăturile psihologice ale personajelor – astfel încât să te ţină lipit de paginile sale.

Un roman precum o floare stranie

Datorită priceperii sale în construirea unei povești memorabile, Susan Choi te face să afirmi că ai în faţă un roman precum o floare stranie, de pe alte meleaguri. Explorează diferit, (mai bine zis) ieșit din comun și mult mai sofisticat, modul în care prima iubire din adolescenţă poate marca întreaga existenţă, schimbând macazul deciziilor și al planurilor legate de viitorul posibil.

Exerciţiu de încredere îi permite enigmei să se infiltreze insolit, astfel încât observaţiile psihologice să devieze de pe drumul bătătorit deja de alţi mari scriitori ce au tratat subiecte precum dramele adolescenţilor și iubirile intense ce dau sarea și piperul unui roman al devenirii, al maturizării.

Adolescenţa viitoarelor staruri de pe Broadway

Acţiunea romanului se petrece la unul dintre liceele americane de elită. Situat în Sudul incandescent, liceul devine un tărâm al făgăduinţei pentru adolescenţii înzestraţi cu talent artistic. Aici se strânge crema și tot de aici se aleg viitoarele staruri ce vor străluci într-un musical de pe Broadway sau îi vor uimi pe exigenţii profesori de la Julliard.

Fiecare elev poate fi o poveste în sine. De fapt, biografiile personajelor te fac să te gândești la acei mari actori sau muzicieni cu trecuturi dense, dacă nu palpitante, măcar demne de a inspira un roman psihologic de succes.

Deși fiecare personaj condimentează povestea în felul său unic, dându-i nuanţe nebănuite de la o pagină la alta și împingând finalul în direcţii greu de anticipat, reflectoarele vor cădea pe cuplul format din Sarah și David. Legătura acestora este puternic impregnată de erotism, de atracţia de nestăvilit, dar și de teamă. Ambii se simt copleșiţi de propriile trăiri. Sarah, o adolescentă precoce, ar vrea să ţină relaţia secretă faţă de ceilalţi elevi ai liceului. David, în schimb, recurge la un gest de recunoaștere publică a relaţiei. Acest gest va duce la ruptura din cuplu.

Exerciţiu de încredere: o abordare imprevizibilă a primei iubiri din adolescenţă

Dacă alţi scriitori ar fi văzut în reacţiile unor adolescenţi prilejul de a pompa o doză considerabilă de impulsivitate, dramatism și tensiuni autodistructive, Susan Choi preferă o altă abordare. Nu optează pentru o analiza lămuritoare sau tezistă. Şi nici nu mizează pe menţinerea unui ritm palpitant prin certuri explozive, împăcări, trădări exasperante, dialoguri vulcanice sau despărţiri sfâșietoare.

Sarah și David se lasă descoperiţi lent. La fel si personajele care le marchează existenţa. Ambii își consumă dramele prin tăceri, prin implozii. Este suficientă o replică necontrolată precum o scânteie pentru a devia imprevizibil direcţia poveștii.

Povestea de iubire dintre cei doi adolescenţi este mai degrabă întreţinută de reacţiile acestora în faţa propriilor emoţii. Fiecare crede ferm despre celălalt că este marea lui iubire. Iar această primă certitudine amoroasă din viaţa lor este năucitoare. Ştiu că tot ce simt este preţios, unic. De aceea fiecare va încerca să păstreze nealterată autenticitatea a ceea ce trăiesc. David face un gest expansiv pentru a marca legătura. În schimb, Sarah vrea să înalţe un perete de tăcere între ei și ceilalţi. De aici și gestul ei care poate fi asociat cu negarea legăturii, cu îndepărtarea de cuplu.

Ce ascund tăcerile

Susan Choi impresionează prin răbdarea pe care o acordă în explorarea interpretărilor din spatele tăcerilor. Sunt acele tăceri prin care adolescenţii mimează nepăsarea când se simt expuși. Când le este frică de ridicol, de râsul zeflemitor al colegilor deveniţi spectatori nemiloși.

Sarah și David trăiesc drama tuturor adolescenţilor care se tem să nu le fie vulgarizate sentimentele, primele experienţe profunde. De aceea transformă nevoia de a începe un dialog liniștitor într-o nevoie de a găsi un refugiu. Se tem de a nu fi dezgoliţi în faţa celorlalţi. Așadar, în loc să discute lămuritor despre ceea ce simt, încep să deruleze propriul film legat de intenţiile, gândurile și motivele celuilalt. Dar filmul personal derulat în minte nu este altceva decât proiecţia propriilor temeri. Din aceste frici se nasc uneori semnificaţiile distorsionate, atribuite gesturilor făcute de celălalt. Sună cunoscut, nu? Îţi amintește adolescenţii care preferă să își facă scut din a brava, din privirea arogant-nepăsătoare, fals dispreţuitoare, aruncată derutant mai ales celui de care le pasă ca de nimeni altul.

Exerciţiul de încredere devine un joc psihologic riscant

Să nu uităm că Sarah și David sunt colegi la un liceu devenit o pepinieră de viitori mari actori. Așadar, teatrul devine un loc unde sentimentele acestora pot năvăli în exterior sub forma unor metamorfoze precum niște explozii care să disloce o întreagă lume interioară. La această dislocare interioară, dar și la exploziile sentimentale, în văzul tuturor, va contribui premeditat și cel mai bun profesor de teatru. Fostă vedetă de musical, profesorul este considerat un geniu de către elevi. Însă anumite exerciţii de autocunoaștere propuse elevilor fascinaţi de el te fac să te întrebi dacă nu cumva este și un păpușar diabolic, un abuzator de o rară măiestrie psihologică.

Toţi elevii își doresc să fie admiraţi de profesorul venerat. Sunt precum discipolii maleabili, avizi de atenţie, gravitând în jurul unui guru. Doar Sarah și David ajung să fie ţintele preferate în timpul cursurilor despre descătușarea emoţională. Când află despre legătura secretă din timpul vacanţei de vară, îi obligă pe cei doi să comunice. Să dezvăluie ceea ce fiecare ţine ascuns. În faţa tuturor! Exerciţiile sale, aparent benefice pentru ceilalţi elevi, devin intruzive pentru Sarah și David.

Accesul într-o lume secretă

Exerciţiile de încredere elaborate extrem de tacticos de către profesor au un rol indispensabil în arhiectura emoţională a personajelor. Totodată, prin ele Susan Choi îi oferă acestui roman caracterul aparte. Plasându-și romanul Exerciţiu de încredere tocmai în culisele teatrului, Susan Choi îi dă acea aura magică, de originalitate. Orice gest banal se îndepărtează de clișeu prin stranietatea hipnotică atribuită unei alte lumi. Când îţi descrie reacţiile din timpul repetiţiilor și legăturile înfiripate în timpul acestora, ai impresia că poţi deveni un privilegiat care primește accesul într-o lume cunsoscută de foarte puţini așa cum este ea de fapt.

Susan Choi îţi dă impresia că ești iniţiat, împreună cu personajele, în culisele artei teatrale. Însă nu doar despre iniţiere vorbesc exerciţiile puse la cale de profesorul venerat de adolescenţi. În anumite pagini, exerciţiile impuse au impactul unor jocuri psihologice. Aceste jocuri devin la un moment dat un supliciu derutant. Nu vei ști dacă vrea să își controleze elevii, să îi supună, sau, dimpotrivă, să îi elibereze de propriul demon.

Teatrul cu scene paralele

Pentru cititorii atrași de legătura intensă dintre Sarah și David, exerciţiul de încredere propus de profesor este vital pentru continuarea lecturii. Înteţește ritmul, dezvăluie gânduri neacceptate, resuscitează naraţiunea.

Profesorul scoate la suprafaţă ascunzișuri. Îi determină să se înfrunte, să iasă din tăcerea devenită un zid între ei. Datorită lui, Sarah și David nu se mai pot evita. Nu se mai pot ascunde. După încheierea exerciţiilor devin vulcanici, deși nu se înfruntă. Mai degrabă reacţiile acestora vor ajunge să ricoșese, trezind interesul altor personaje.

Fiecare personaj secundar ajunge să contribuie la nuanţarea legăturii dintre Sarah și David. Astfel, naraţiunea devine un teatru cu multe uși, cu multe încăperi și cu scene paralele.

Personajele care schimbă direcţia evenimentelor

La un moment dat, legăturile dintre profesor și elevi scapă de sub control. La fe și legăturile dintre personaje. Răsturnările încep odată cu venirea unei trupe de teatru al cărei spectacol îndrăzneţ va tulbura micul oraș prăfuit și toropit de caniculă. Trupa este formată din elevii adolescenţi ai unei școli de teatru din Marea Britanie. Ceea ce pare un simplu schimb de experienţă între elevii de pe continente diferite se transformă într-un păienjeniș de intrigi ţesute în timpul petrecerilor, ieșirilor în oraș, invitaţiilor banale ce ascund alte intenţii.

Venirea elevilor britanici va schimba dinamica legăturii dintre Sarah și David. Nici prieteniile feminine aparent indestructibile nu sunt ferite de tulburări. Atât Sarah, cât și David recurg la gesturi impulsive ce au urmări greu de schimbat.

Stimularea memoriei afective

Exerciţiu de încredere va rămâne în lumea ta după ce vei termina și ultima pagină. Susan Choi știe cum să îţi branșeze lumea afectivă la cea aparţinând personajelor. Te face să te raportezi contradictoriu la ele. De fapt, nu la ele te vei raporta astfel, ci la propriile trăiri experimentate când aveai vârsta personajelor.

Accesezi multe sentimente ori de câte ori Sarah și David sunt puși faţă-n faţă de către profesorul lor preferat. Ei nu mai pot fugi de ceea ce simt, de furtuna din interior. Degeaba mimează detașarea și maturitatea actorului uns cu toate alifiile autocontrolului. Însă nu doar Sarah este adusă în faţa unui David care pretinde că ea îi devenise între timp indiferentă.

Susan Choi, un alt profesor

Susan Choi devine pentru tine ceea ce este profesorul de teatru pentru Sarah și David. Te ia și te pune faţă-n faţă cu propria adolescenţă. Cu prima dezamăgire și cu tot ceea ce nu ai putut exprima atunci. Îţi amintește de reacţiile de neînţeles. Reinterpretezi schimbările bruște de atitudine ale celor deveniţi atunci indispensabili în raportarea ta la prima iubire, la stima de sine și la imaginea unui sine ideal(izat).

Exerciţiu de încredere se citește pe nerăsuflate. În ritmul febril al anumitor legături și evenimente din adolescenţă. Pentru cititor poate fi mai mult decât o lectură de calitate. Poate fi o experienţă răscolitoare, uneori vindecătoare, alteori de expulzare târzie a unor dureri înnăbușite, devenite reziduri afective care parazitează legături din prezent.

O maestră a romanului psihologic având talentul unei regizoare de teatru

Forţa prin care acest roman se imprimă în memoria cititorilor te face să o plasezi pe Susan Choi la graniţa dintre o maestră a romanului psihologic și o dramaturgă versată (și versatilă). Modul în care dozează tensiunea amintește de o tulburătoare piesă de teatru. Are precizia de bisturiu a unei dramaturge familiarizate cu toate cotloanele ascunse ale psihicului. Dar mai are și priceperea unei regizoare care știe ce indicaţii să dea astfel încât fiecare element al decorului și fiecare pâlpâire a luminii să facă dintr-o scenă finală o lovitură de graţie. Una care să oblige personajele să nu mai fugă unele de altele și nici de ele însele.

Când reintră în pielea autoarei de romane psihologice, Susan Choi te face să apreciezi voluptatea ambiguităţii. Își nuanţează rafinat personajele, dar ocolește partea lămuritoare a unei analize psihologice, adesea confundată de unii scriitori cu demascarea, cu necruţătorul verdict. Intenţia de a-ţi transmite că tu, cititorul, trebuie să oferi propria interpretare, este reflectată în scena în care personajele, reunite peste ani de înstrăinare, pun în scenă o piesă de teatru ce-ţi dă și cheia de accces în culisele unor secrete personale nebănuite la început: Era o tăcere copioasă pe scenă, care ar putea dura minute sau ore, dar era și o tăcere a sensului, un refuz de a arăta explicit faptele. (traducere: Mihaela Buruiana)

Poţi comanda online romanul de pe LibHumanitas.

Te invit să citești și articolul despre o altă carte interesantă, Consimţământul.