Asemanarea dintre o cutie de vioara si un sicriu – Curaj incandescent si compasiune inepuizabila
Tennessee Williams a excelat și în scrierea de proză scurtă. Citindu-i cele nouă povestiri incluse în volumul Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu, ai o singură părere de rău. Că nu a dedicat mai mult timp miniaturilor epice. Regăsești același fler în a dibui mecanismele întortocheate ale psihicului, abisurile sufletului, ce-l apropie de profunzimea unui psihanalist situat cu mult înaintea vremurilor, interesul pentru manifestările stranii ale dorinţei și mai ales talentul de a suprinde acele tipologii care nu se pot încadra în rigorile conservatoare.
Când scrie proză, Tennessee Williams este pe atât de curajos pe cât este de sofisticat. Nu s-a ferit să abordeze dezinhibat niște subiecte considerate în epoca lui tabu. Își alege personajele din lumea celor ce refuză cu ostentaţie adaptarea ce le-ar fi cerut marele preţ: libertatea de a dispune de propriul corp, de propria identitate, de propria viaţă intimă ca formă supremă de autenticitate într-o societate sufocată de prejudecăţi.
Subiecte ce scandalizau
Majoritatea prozelor din Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu scandalizau. Pentru deceniile în care au fost publicate, aceste proze aveau forţa unei grenade. Grenada privirii lucide, considerată o mare nerușinare. Tennessee Williams a scris despre bărbaţi atrași de alţi bărbaţi, despre nașterea impetuoasă a dorinţei precoce, despre fantezii interzise, despre o fiică de pastor ce decide să trăiască hedonist în cartierul distracţiei din New Orleans, lăsând în urmă orășelul natal, și a sondat toate acele cotloane unde se ascund secretele privind sexualitatea considerată multa vreme inacceptabilă.
În ciuda dezinvolturii prin care abordează subiectele tabu, Tennessee Williams nu are avântul teribilist al celui ce vrea să răstoarne regulile, ci mai degrabă compasiunea inepuizabilă a celui ce ar vrea să îndrepte lumea. O îndreptare bazată pe înţelegerea abisurilor, pe explorarea plină de empatie, nicidecum prin asanarea acelei părţi mlăștinoase din inconștient.
Scriitorul nu s-a temut de adâncurile obscure. Nu a vrut să le cureţe. A vrut mai degrabă să-l facă pe cititor să le cerceteze. Să devină el însuși conștient de ele, fără frica nevroticului. Demersul său literar seamănă cu marea curiozitate a psihanalistului. Nu întâmplător Tennessee Williams este considerat unul dintre marii autori capabili să înţeleagă psihicul uman în cheie modernă.
Portretul unei lumi
Deși au fost scrise cu zeci de ani în urmă, prozele lui Tennessee Williams își păstrează prospeţimea. Sunt asemenea fotografiilor emblematice realizate de un artist al sudului american, care surprinde niște personaje ce impresionează prin acel amestec al contrariilor. Vezi pe chipul lor și fragilitate, și forţă, și frumuseţe, și ruină, și erotism incandescent explicit, și mister inaccesibil, și obrăznicia sfidării, și strigătul după salvarea din partea cuiva duios care tot întârzie. O lume a sudului ce mustește de pofte năpustite hulpav asupra interdicţiilor izvorâte din bigotismul îndelungat.
Datorită acestui interes pentru zvâcnirea dorinţei la graniţa dintre eliberare, vulnerabilitate și tabu rămâne Tennessee Williams un clasic peste care nu se așterne praful. A documentat o lume cu forţa analizei psihologice, dar fără a-i perturba misterul și acea dezinvoltură sălbatică, de neîmblânzit, precum pantera din visele interzise, ce exprima simbolic toată dorinţa unui tânăr pastor pentru o persoană damnată.
Poţi comanda volumul și de pe site-ul Editurii Art sau de pe Libris, Cărturești.
Te invit să citești și articolul despre prozele scurte scrise de Pedro Almodovar, adunate în volumul Ultimul vis.
