Focul – Dincolo de salvarea unei casnicii
Unii scriitori ne cuceresc prin modul în care ne aduc mai aproape culturi din locuri îndepărtate, reflectate în imagini cu niște decoruri sau peisaje spectaculoase ori în scene ce prezintă ceremonialuri aparte. Alţii, în schimb, ne fac să ne uităm și mai atent la problemele de lângă noi, la crizele personale în care se pot manifesta schimbările și rupturile dintre generaţiile din spaţiul nostru geografic sau cultural. Daniela Krien face parte din a doua categorie de scriitori. Prin romanele sale traduse până acum în limba română – Iubirea în caz de urgenţă și Focul – cartografiază schimbările sociale referindu-se mai degrabă la dinamica relaţiilor interumane. O dinamică analizată sofisticat și articulat, cu ochi de psiholog, dar prezentată fără artificii, astfel încât atenţia de la viaţa interioară a personajelor să nu fie distrasă inutil.
Un roman despre legăturile esenţiale
Focul este un roman care atinge multe aspecte ale relaţiilor semnificative din viaţa cititorului. Iniţial, ai impresia că este vorba despre un cuplu aflat în disoluţie, după treizeci ani de căsnicie. Problemele sunt conștientizate mai degrabă de către personajul feminin central, Rahel.
Rahel simte distanţarea soţului ei, Peter. Dezinteresul acestuia faţă de încercările ei de a revitaliza, măcar erotic, relaţia. În spatele dezinteresului se află de fapt un ego rănit. Când Peter, un reputat profesor universitar specializat în studii umaniste, a fost acuzat de o studentă că nu respectase diversitatea umană, Rahel, de profesie psihoterapeut, nu i-a dat de înţeles că îl sprijină, că îi înţelege drama. Peter s-a simţit trădat, dezamăgit, iar acea rană sufletească a tulburat și intimitatea din cuplu.
Peste relaţia de cuplu se suprapune relaţia dintre părinţi și copii. Dintre bunici și nepoţi și dintre părinţi și părinţii lor, ce pot avea secrete. Un astfel de secret este pe cale de a fi descoperit când Rahel ajunge în atelierul deţinut de un mare artist plastic german, nimeni altul decat soţul celei mai bune prietene a mamei lui Rahel. Nu numai căsnicia îi este afectată. La fel de instabilă devine și legătura cu fiica ei. Rahel simte că de timpuriu a greșit în relaţia cu Selma, fiica ei. Selma pare să manifeste efectele unei tulburări de atașament. Cel puţin aceasta este explicaţia pe care și-o dă Rahel din postura terapeutului.
Nevoia de a vorbi despre legăturile umane
Romanul Focul este o acumulare de tensiuni care solicită niște discuţii lămuritoare. Despre legăturile de cuplu, infidelităţile mai multor generaţii de femei și unele secrete legate de paternitate, despre căsnicie, imaginea idealizată si autenticitatea emoţională confundată uneori cu lipsa unei stabilităţi și a unui atașament asumat, despre impresia copilului rebel ce simte că mama îl iubește mai mult pe fratele ce duce o viaţă mai ordonată, ce pare să deţină și un mai bun control asupra sentimentelor, despre lucrurile pe care mamele și fiicele din generaţiile trecute le-au lăsat nelămurite și despre schimbările unei Germanii reunificate (regăsești preocuparea lui Daniela Krien faţă de modul în care unificarea Germaniei a produs niște schimbări bulversante pentru mentalităţile celor nevoiţi să traiască multă vreme în partea de Est a Zidului).
Dialogurile ce încep să limpezească sau să dezvăluie secrete au loc într-un peisaj idilic. Pe malul unui lac, la casa locuită de cea mai bună prietenă a mamei lui Rahel. De fapt, evenimentele din roman sunt condensate în timpul unei vacanţe întinse de-a lungul a trei săptămâni de vară. O vară în care Peter și Rahel ar fi trebuit să își salveze cuplul, dar ajung să se ocupe și de crizele din mariajul fiicei lor, Selma.
Peisajul, un personaj în sine
Fiecare partener își stabilește o rutină odihnitoare. Porţia zilnică de înot, în lac. Hrănirea animalelor, plimbarea alături de calul gazdei, îngrijirea grădinii. Repetitivitatea acţiunilor menite să îi conecteze revigorant cu natura este perturbată de efectele replicilor neașteptate și de vizitele cu discuţii furtunoase stârnite de Selma, fiica inconstantă.
De fapt, romanul este o reușit exerciţiu de echilibru între tensiune și cumpănire. Între analiza dedicata cuplului și cea legată de problemele familiei extinse. Iar peste cuplu și relaţiile de familie plutesc umbrele istoriei recente și ale angoaselor sociale. Deși nu se petrec evenimente spectaculoase venite din exterior, legăturile furnizează suficiente răsturnări ale așteptărilor încât să te împiedice să lași cartea din mână.
Explorarea psihologică plină de tact
Scriind Focul, Daniela Krien își câștigă mulţi cititori interesaţi de explorarea psihologică, francă, dar cu tactul rafinat, a problemelor ce le sunt multora familiare. Își atrage cititorii prin modul deloc forţat de a branșa relaţiile interpersonale la schimbările colective. Fără tezism, discurs artificial, ostentaţie.
Relaţia individual-cuplu, cuplu-familie, cuplu-familie extinsă, cuplu-societate este bazată pe naturaleţe. Acea naturaleţe folosită de autoare pentru a înnoda firele ce leagă parcursul individual de transgeneraţional și de contextul social. Îi sunt suficiente o carte despre Dresda oferită de Rahel soţului ei, o discuţie între mamă și fiică despre spaţiul locativ pentru a le reaminti cititorilor de ceea ce a însemnat adaptarea celor din Berlinul de Est la o nouă lume, capitalistă, după căderea Zidului. De asemenea, incidentul de la universitatea la care predă soţul ei, Peter, deschide noi discuţii despre adaptarea la nevoile noilor generaţii de tineri. Despre teamă și autenticitate în faţa noilor nevoi colective, expuse în spaţiul academic.
Perspective concentrice
Citind Focul ai avea impresia că asiști la aruncarea cu fler a unei replici sau a unui gest astfel încât să se producă un efect comparat cu aruncarea unei pietricele în apa liniștită a unui lac: apariţia unor cercuri în mijlocul cărora se formează alte și alte cerculeţe. Focul este precum niște cercuri concentrice. Imprevizibilul propagă efecte ce includ cercul individual, cu secrete, frustrări și nevoi, în cel transgeneraţional și apoi în cercul social. O traversare de la personal și familial la un context mult mai mare. Totuși, mai apre o traversare. Una subtilă, dar ușor de sesizat de cei ce au referinţe cinefile.
Obsesia lui Rahel pentru filmul Melancolia al lui Lars von Trier îi dă romanului o amploare cu tentă existenţialistă. Asemenea personajelor din Melancolia, Rahel, aflată într-un peisaj idilic, în mijlocul naturii, simte iminenţa unui sfârșit. Își leagă frica de pierdere a căsniciei de urgenţa unor schimbări exterioare pe care nu le poate controla. Teama ei abisală nu este prezentată la fel de clar și insistent precum criza din cuplu. Totuși, peisajul pare să reflecte o complexitate mult mai mare a tensiunilor interioare, prelungite metafizic.
Pe măsură ce te vei apropria de ultimele pagini, vei descoperi secretul scriitoarei. Acesta constă în arta de a prezenta concentric planurile, trăirile, crizele. Trece fără salturi artificiale de la intimitate la actualitatea din exterior. De la prezent la trecutul transgeneraţional. Eleganţa prozei, miminalismul de aisberg, în care la suprafaţă se văd, eliptic, doar efectele, cauzele aflându-se sub ape adânci, și folosirea peisajului pentru a spori misterul pe măsură ce personajele recurg la replici tranșante, îţi vor aminti de enigmaticele personaje din romanele scandinave, ale căror lumi interioare se sustrag lămuririi totale exact în momentul în care ai impresia că urmează niște replici devenite și mari dezvăluiri.
Poţi comanda romanul și de pe LibHumanitas.
Te invit să citești și despre un alt roman bine scris, Supravieţuitorii, aici.
