Zece nopti cu vise – Japonia dintre mit si realitate

Zece nopți cu vise este o carte prin care te vei apropia și mai mult de Japonia. Dacă te pasionează cultura acestei țări, nu ai cum să ignori cărțile unui clasic al literaturii moderne ce își trage sevele din folclor, mituri, superstiții și legende. Nastume Soseki face parte din generația care a moderinzat literatura niponă reinterpretându-i elementele ancestrale.

Defilarea unor simboluri

Volumul tradus de Raluca Nicolae pentru Editura Alice Books include zece proze scurte, apărute inițial în foileton. Ca-n orice proză japoneză plasată la granița dintre cotidian și mitul deghizat în oniric, mesajul este eliptic, pierdut în pâcla ambiguității.

Pentru a înțelege scopul din spatele acestor scrieri, trebuie să pui în plan secundar narațiunea. De asemenea, trebuie să încetinești și ritmul lecturii. Să citești prozele cum ai păși într-un calm neperturbat din grădina unui templu japonez vechi de secole, înconjurat de vegetația ce pare să-l izoleze de timpul nostru. Astfel, îți vei da seama că pentru Natsume Soseki nu înșiruirea faptelor contează. Aceste zece proze sunt de fapt o defilare criptată, tainică, de simboluri japoneze.

Visul, o trecere

Pasiunile umane, sentimentele abisale și temele universale specifice unor povești despre iubirea pierdută, abandon, frică, moarte, crimă secretă sau credința în farsele jucate de niște demoni sunt expuse prin simboluri. Exact ca-n vise ori în tablourile suprarealiste, în care orice logică este înlocuită de fantastic. Doar că japonezul este un maestru în arta inversării. A substituirii unui real banal cu fantasticul alegoric (uneori înfricoșător), astfel încât să creeze cât se poate de natural iluzia că fantasticul poate deveni verosimil. Singura condiție este acceptarea de către cititor a unui alfabet diferit în separarea dintre fantastic și real, dintre mit și prezent, dintre acum și atemporal.

La alfabetul nipon face trimitere și traducătoarea Raluca Nicolae. În introducerea făcută, ne prezintă ideograma pentru vis. Japonezul reunește în această ideogramă alte trei. Este vorba despre ideogramele pentru cuvintele iarbă, ochi și înserare. Așadar, ni se amintește că visul este o experiență de trecere. De acceptare a infiltrării nelumescului în viaţa noastră de zi cu zi.

De la vechi la modern

Natsume Soseki a trăit în epoca Meiji. Acea epocă de renunțare la medieval. Când samuraii și stăpânii vechi au pierdut influența politică (dar nu și pe cea din memoria colectivă), iar Japonia acceptase modernizarea prin influența occidentală, mai ales la nivel tehnologic. Totuși, Nastume Soseki amintește că mintea japonezului nu aplică ruperea bruscă. Nici preluarea formelor fără fond. El nu-și uită cu una, cu două, trecutul. Preferă mai degrabă continuitatea. Adaptarea influențelor din alte culturi la propria moștenire. De aceea nu ți se va părea ciudată, într-una dintre povestiri, întâlnirea unor japonezi cu un mare sculptor de statui sacre, deși acesta a trăit cu aproape un mileniu înainte ca ei să se nască.

Când scrie, Natsume Soseki face un salt grațios, fără pic de forțare, nu numai dintr-o eră în alta. El trece de parcă ar trage o ușă glisantă între viață și tărâmul mitic al morții. Între dragoste, devotament și ură, între calm și tumult, între candoare și zvârcolirea sinistrului.

Poţi comanda acest volum și de pe site-ul Editurii Alice Books, Libris sau Cărturești.

Te invit să citești și despre cartea Fata care s-a transformat în beţisoare aici.

Fata care s-a transformat in betisoare – Suprarealismul japonez si mecanismele dorului de afectiune