Povesti de iarna – In cautarea unui suflet intelegator

Cele trei proze scurte intense precum niște filme scandinave cu mesaj social din volumul Povești de iarnă sunt o variantă realistă, dură și totodată înduioșătoare prin apariţia personajelor salvatoare, la poveștile optimiste, dulcege, pe care le savurăm între Crăciun și Revelion sau în orice zi de iarnă, sub pături pufoase, alături de turta dulce și de ceaiurile aromate. Ingvild H. Rishoi scrie pentru cei ce pot vedea realitatea gri dincolo de aburii cu aromă de scorţișoară a lumii lor ocrotitoare.

Solidaritatea scandinavă

Scriitoarea norvegiană devenită faimoasă mai ales datorită romanului Stargate (o alternativă mai realist și actuală a poveștilor de Crăciun) descrie o realitate mai puţin securizantă din ţara natală, asociată de obicei cu unele dintre cele mai bune condiţii de trai, oportunităţi pentru dezvoltare și programe sociale pentru cei vulnerabili, asemenea oricărei ţări scandinave care se respectă. Totodată, pe măsură ce arată fisurile dintr-o societate percepută ca fiind perfectă de cei veniţi din ţări mai puţin apreciate pentru nivelul echităţii sociale și programelor de ajutorare, scriitoarea norvegiană amintește că la baza modelului scandinav de apărare a celor vulnerabili se află solidaritatea.

Personajele salvatoare din cele trei povestiri compensează imperfecţiunea sistemului. Îi întind o mână de ajutor unei mame singure abia ieșite din adolescenţă (Nu-i putem ajuta pe toţi). Alină durerea unui tată debusolat, eliberat din închisoare (Adevăratul Thomas). Apar în momentul potrivit, când o adolescentă nevoită să joace rolul mamei pentru fraţii mai mici își caută un refugiu, temându-se că angajaţii de la Protecţia copilului o va despărţi de fraţii săi mai mici (Fraţii).

Ingvild H. Rishoi scrie pentru a ne aminti că putem salva existenţe prin solidaritate. Că un simplu gest poate scoate un om din hăul disperării și al neputinţei. Regăsești în povestirile sale acel spirit al implicării umaniste care a împins până la urmă societăţile scandinave înainte, după secole de lupte politice pentru independenţă și pentru demnitatea umană prin restabilirea balanţei necesare dreptăţii sociale.

Istoriile de viaţă ale timpului nostru

Povești de iarnă este o aglomerare de istorii de viaţă triste. Aduse pe buza prăpastiei. Personajele, majoritatea adolescente sau abia ieșite din adolescenţă, par desprinse din filmele cu mesaj social create de regizorii francezi sau de Andrea Arnold (poţi compara povestirile cu filmul Bird).

Mame copleșite, prăbușite în mijlocul propriilor dependenţe, în urma unor pierderi. Adolescente care asistă neputincioase la această prăbușire. Niște relaţii de cuplu destrămate, urmate de sentimentul însingurării. Mame care se trezesc fără sprijin economic. Un tată care nu știe cum să se adapteze la noua realitate după ce este eliberat din închisoare. O lume a celor abandonaţi în marele oraș. A celor pentru care serviciile sociale ajung să ofere un ajutor care nu mai ţine cont de realitatea lor interioară ci de o birocraţie care în slujba unui bine standardizat ajunge să facă mai mult rău, să creeze neîncredere sau teama de a fi smuls din propria familie.

Vulnerabilii neînţeleși

Personajele vulnerabile din Povești de iarnă se simt neînţelese. Nici măcar cei consideraţi specialiști nu știu cum să le ajute. În schimb, apar mereu străini ce le întind o mână. Oameni empatici, apăruţi în momentul potrivit. Dar până să ajungă acești oameni, Ingvild H. Rishoi prezintă niște realităţi sfâșietoare. Chiar dacă folosește delicateţea în analiza psihologică, autoarea te face să-i citești prozele cu noduri în gât. Pendulezi între o tristeţe sfâșietoare și un licăr de speranţă. Totuși, în cartea sa nu apare speranţa nerealistului. Salvatorul nu rezolvă problema. Salvarea oferită constă mai degrabă în restaurarea încrederii în puterea solidarităţii.

Acele personajele capabile să ajute sunt precum un stâlp de susţinere când lumea protagoniștilor arată semnele unei prăbușiri imposibil de reparat. Tocmai această perspectivă care evită rezolvările neverosimile te va face să apreciezi cartea scrisă de Ingvild H. Rishoi. Soluţiile oferite personajelor sale par a veni din partea unei persoane cu picioarele pe pământ. Care știe în ce lume trăiește și ce limitări are această lume. Speranţa nu vine prin miracole, prin intervenţia unei forţe superioare. Miracolul este de fapt potenţialul de bunătate oferită de străinul ce rezonează cu durerea celor deveniţi vulnerabili din cauza unor evenimente apărute în viaţa lor când ei nu puteau schimba mare lucru.

Ancorarea în realităţi diferite de a ta

Cele trei istorii de viaţă din Povești de iarnă te ancorează și mai mult în realitate. Ajungi să te întrebi în legătură cu adevăratele cauze din spatele unor tăceri adolescentine, al unui abandon școlar, al unor acte de bravură sau peregrinări prin baruri ale părinţilor ce ajung să se comporte la rândul lor precum niște adolescenţi iresponsabili în relaţia cu propriul copil ajuns la vârsta adolescenţei.

De asemenea, cele trei povești îţi aminesc și de naivitatea din spatele căutării unei societăţi perfecte. Nu există societatea perfectă. Nici măcar în acele ţări lăudate datorită progresului. În schimb, aceste ţări, lăudate datorită interesului faţă de binele comun, au avansat datorită preocupării fiecărui cetăţean pentru necunoscutul aflat în nevoie. Chiar și atunci când rușinea îl face pe cel vulnerabil să-și ascundă tristeţea și drama ce îl pot copleși până când nu mai poate găsi calea de a ieși din impas.

Poţi comanda acest volum și de pe site-ulEditurii Casa Cărţii de Ştiinţă sau Cărturești.