Stargate – Copii ajunsi parintii propriilor parinti

Stargate este un roman ale cărui personaje rămân multe vreme cu tine. Adolescenta și copila din Stargate (surori) impresionează prin candoare, isteţime și prin devotamentul pe care îl au nu numai una faţă de cealaltă, dar și faţă de tatăl lor văduv, care și-a găsit refugiul în alcool, neglijându-le.

O poveste realistă de iarnă

Scriitoarea norvegiană Ingvild H. Rishoi a scris o variantă actualizată și mai realistă a poveștilor clasice (pe care le citim de obicei în timpul Crăciunului) despre miracolele care pot apărea în vieţile personajelor vulnerabile. Miracolele din vieţile celor două personaje ajunse până la urmă să preia rolul unui tată incapabil de a-și mai asuma responsabilităţile, inclusiv cele privind obţinerea unui loc de muncă stabil pentru a-și întreţine familia, nu apar prin intervenţia fantasticului. Ingvild H. Rishoi este adepta poveștilor despre miracolele oferite de apariţia unor oameni care nu au uitat să fie empatici, solidari.

Apreciată datorită romanului Stargate și prozelor scurte din volumul Povești de iarnă, scriitoarea norvegiană este asociată cu îmbinarea elementelor specifice unei povești înduioșătoare despre tandreţe și apropieri salvatoare cu luciditatea oferită de privirea critică asupra societăţii din care provine. Aceeasi privire lucidă este îndreptată și spre mitul unei lumi scandinave impecabile în relaţia dintre familiile vulnerabile și capacitatea asistenţilor sociali de a le înţelege problemele fără a deveni intruzivi prin dezrădăcinarea copilului și prin răvășirea lui psihologică atunci când este smuls de lângă prieteni sau colegii de școală sau când un frate este plasat la o familie, iar celălalt la altă familie.

Adolescenta descurcăreaţă

Pentru a nu fi despărţită de asistenţii sociali de sora ei aflată încă la vârsta copilăriei, adolescenta Melissa preia responsabilităţile tatălui care a făcut din cârciuma Stargate a doua lui casă. Înainte și după orele de școală, Melissa vinde brazi de Crăciun. Ar fi fost jobul temporar al tatălui său dacă el nu s-ar fi prăbușit, din nou, beat pe canapea.

Melissa este o adolescentă descurcăreaţă, grijulie și tenace. Nu vrea ca sora ei să o ajute, însă colegul ei îi dă o idee. Pot vinde ornamente de Crăciun folosindu-se de sora mai mică. Oamenii sunt înduioașaţi de un copil aflat într-o situaţie vulnerabilă și își deschid portofelele, chiar dacă nu ar fi dorit să cumpere, la început, decât un brad de Crăciun. Astfel ajunge sora mai mică un bun agent de vânzări, într-o societate cinică. Din banii câștigaţi, surorile își pot permite în sfârșit propriul brad de Crăciun, dulciuri, un costum pentru serbarea școlară și mai multe feluri de mâncare.

Talentul specific unei regizoare

Ingvild H. Rishoi are talentul unei regizoare când își alege personajele din lumea adolescentelor sau a copiilor. De asemenea, folosește personajele secundare care au rol salvator prin ajutorul oferit la timp, astfel încât să expună o situaţie necosmetizată a unei societăţi ce se vrea perfectă, fără fisură în relaţia autorităţilor cu oamenii deveniţi vulnerabili. În cărţile sale oscilează între tandreţe și tristeţe sfâșietoare. Poveștile degajă atât speranţă, cât și deznădejde, exact ca situaţiile copleșitoare din societăţile contemporane.

Un portret al lumii noastre

Stargate este un roman pe care îl citești având un nod în gât. Îţi dai seama câtă neputinţă simţi când vrei să îi salvezi pe toţi. De asemenea, îţi amintește că lumea noastră a rămas cu mult în urma idealurilor legate de echitate, acceptare și demnitate. Ne dăm seama cât mai avem de îmbunătăţit abia când scriitorii ne fac să conștientizăm dramele oamenilor care ajung să fie abandonaţi. Ale copiilor lipsiţi de copilărie deoarece sunt nevoiţi să preia responsabilităţile adulţilor. Așadar, Stargate este încă un roman precum un semnal de alarmă.

Totodată, semnalul de alarmă vizează și cauzele din spatele fricilor pe care le au copiii ori de câte ori ar trebui să apeleze la autorităţi. Una dintre ele este legată de posibilitatea despărţirii de fratele sau sora de care au grijă. Se tem ca vor fi plasaţi la asistenţi maternali diferiţi. Că nu vor mai fi lângă sora care depinde până la urmă de ei.

Modul în care facem binele posibil

Când expune dramele personajelor, Ingvild H. Rishoi te face să te gândești și la modul în care facem binele. În care definim acest bine. Daca nu este făcut cu tact și cu mintea deschisă, un bine standardizat prin intervenţia instituţiilor dedicate ajutării celor vulnerabili poate distruge tocmai elementul esenţial dintr-o intervenţie salvatoare: încrederea. Mulţi oameni vulnerabili nu au încredere într-un program de ajutorare ce nu ţine cont de specificul dramei lor. De acea dinamică a familiei despre care mari psihologi ne amintesc atunci când iniţiem un plan terapeutic sau o colaborare între asistenţi sociali, psihologi și cel mai important în această relaţie: omul ajuns într-o situaţie de risc. Nici o intervenţie salvatoare nu ar trebui să ia în calcul despărţirea copiilor în numele binelui.

Poţi comanda acest volum și de pe site-ul Editurii Casa Cărţii de Ştiinţă, Libris sau Cărturești.