Il libraio di Venezia – Adevaratul ghid al Venetiei adorate de cititori

Adevăratul ghid al Veneţiei l-a scris de fapt Giovanni Montanaro. Dependenţii de lectură ce adoră orașul plutitor, cu toate bijuteriile sale arhitecturale și acea splendoare îngemănată cu vraja nostalgiei după epoci netrăite, își vor stabili noul itinerariu consultând paginile romanului Il libraio di Venezia. La finalul romanului vor descoperi o anexă ce ar putea avea rolul unui ghid pentru cei nu se pot întoarce dintr-o călătorie fără cărţi. Așadar, vor găsi nu numai o hartă a librăriilor independente din Veneţia (deloc puţine). Vor găsi și adrese precise, trimiteri către site-urile sau paginile de Facebook ale librăriilor. Vor citi despre oferta lor și despre domeniile acoperite, dar și descrieri făcute chiar de librari.

Veneţienii, noi tăi vecini

Il libraio di Venezia este tot ce și-ar mai dori cititorul îndrăgostit de orașul plutitor. O poveste despre oamenii locului, ancorată în realitatea lor. Acea poveste urmată de un ghid care să-i arate că lângă un palazzo renascentist, o galerie de artă, un local pitoresc sau într-o piazzetta instagramabilă se află și un colţ de rai doldora de cărţi.

Deși s-au scris mii si mii de pagini despre Veneţia, nu te plictisești de minuţioasele descrieri ale splendorilor sale. Însă veneţianul Gionanni Montanaro captează și atmosfera. Te face să te simţi de-al locului. Paginile te ajută să te pui în pielea unui locuitor ce își declară atât dragostea, cât și tristeţea la vederea unui oraș pe care ajunge să nu-l mai recunoască. Unde autenticitatea relaţiei dintre călător și istorie a fost înlocuită cu artificialul fast al marketingului.

Iubirea unui librar

Când derulează povestea de iubire dintre discretul librar Vittorio, stabilit în Veneţia în urmă cu două decenii, și efervescenta studentă Sofia, o cosmopolită cu aer oriental, împătimită a călătoriilor, abia întoarsă din New York, scriitorul introduce un personaj-observator, devenit și narator. Personajul-narator locuiește de mai bine de jumătate de veac într-un imobil aflat chiar în campo San Giacomo, unde se află și librăria lui Vittorio, denumită Moby Dick. De la ferestra sa, personajul-narator vede existenţele celorlalţi. Nu-i scapă nimic. Are spiritul de observaţie demn de un cercetător al transformărilor urbane și flerul unui scriitor. Acest personaj-observator îţi spune nu doar povestea lui Vittorio. De la el vei afla și poveștile imigranţilor ce și-au deschis baruri si magazine de suveniruri, despre acomodarea lor. Mai afli și despre temerile veneţienilor în relaţie cu turiștii ce nu au reușit să treacă dincolo de paginile glossy ale pliantelor de promovare.

La început ai impresia că te plimbi prin Veneţia unei toamne târzii. Cu vreme tocmai bună de trândăvit la o cafenea sau adulmecând comori printre rafturile unei librării. Însă Veneţia este și un oraș fragil pe cât de semeaţă se arată când o zărești prima oară de pe vaporetto. Un paradis ce pare asaltat de o natură ce nu mai are răbdare. Sau mai bine zis de o natură asaltată la rândul ei de ritmul omului actual. Al celui ce vrea totul, fără a se gândi la consecinţe, la investiţii pe termen lung pentru salvarea Veneţiei.

Capricioasa apă

În romanul Il libraio di Venezia bucuria de a trăi este precum o străduţă ce dă neașteptat peste o mare tristeţe. Vei găsi în paginile romanului atât colţul de rai, cât și marele coșmar al unui iubitor de lectură. Coșmarul dă buzna odată cu năvala apelor. Cu atenţionarea ce le reamintește locuitorilor că urmează una dintre cele mai mari inundaţii din istoria orașului. Acţiunea romanului se petrece la finalul lui 2019, când palatele, muzeele, galeriile, casele și librăriile orașului au fost invadate de apă. Cotele au crescut, depășind nivelul anticipat.

Invadată de ape a fost și micuţa librărie a lui Vittorio, și așa destul de ameninţată de noua creștere a sumei datorate celui ce era proprietarul spaţiului, urmașul uneia dintre cele mai vechi familii din oraș, care în cele opt veacuri își pusese amprenta asupra istoriei, prin strânsele relaţii avute cu marii conducători ai Veneţiei.

Îţi plânge sufletul când vezi paginile plutind desperecheate printr-o Veneţie apocaliptică. Prin apa întunecată ce alege să crească tocmai în inima nopţii, înlocuind splendoarea cu angoasa. Sute de pagini aflate pe rafturile de jos au fost luate, smulse. Vittorio încearcă să rămână în picioare, să-și salveze librăria. Sofia vrea să se apropie de el, deși încă nu i-a dat speranţe legate de posibilitatea înfiripării unei relaţii. Oare își va salva librăria și, odată cu ea, întreaga lume? Își va continua povestea, sau va trebui să accepte că Veneţia lui nu mai fi aceeași?

Te invit să descoperi și cartea La lunga strada di sabbia.