Parfum de gheata – Din Tokyo pana-n Praga

Yoko Ogawa reușește să își surprindă cititorii prin fiecare nou roman. Singura certittudine este legată de talentul acesteia de a-i acapara prin dozarea misterului. Își construiește personajele asa cum face orice mare nume din literatura niponă: învăluindu-le într-un nimb al enigmelor ce-ţi diluează certitudinile referitoare la motivele din spatele acţiunilor sau trecutul acestora. Enigmele stau și la baza călătoriei făcute de personajul feminin central din romanul Parfum de gheaţă. Călătoria începe atunci când moartea partenerului devine anchetarea unui trecut ce pare a fi unul falsificat prin minciuni, relaţii secrete și multe dureri ascunse.

Mirosul trecutului

Jurnalista Ryoko pleacă din Japonia și ajunge în Praga. Prin saloanele unor palate, devenite săli de concert, prin grădini pitite printre ziduri vechi sau patinoare abandonate, urmărind suntele unor simfonii și mirosurile clădirilor istorice, ea încearcă să descopere secretele iubitului său pe nume Hiroyuki. Acesta fusese un parfumier la început de drum, ce ar fi putut deveni celebru datorită creativităţii sale ieșite din comun, dacă nu s-ar fi sinucis.

Încercând să înţeleagă motivele, descoperă că Hiroyuki ducea o viaţă paralelă. Pe urmele secretelor, ea îl cunoaște pe fratele iubitului său. Astfel, speră să poată afla povestea nespusă a lui Hiroyuki. Însă nici măcar fratele său nu o poate lămuri cu privire la complicata viaţă lăuntrică a parfumierului Hiroyuki, a cărui ultimă bijuterie olfactivă a fost creată special pentru iubita sa, Ryoko, împreună cu o sticlă având niște elemente decorative demne de o nobilă.

Unul dintre elementele decorative al sticlei este reprezentarea unui păun. În mitologie, păunul este și mesagerul memoriei. În timp ce Ryoko vrea să-și salveze amintirile, pentru a-l păstra pe Hiroyuki, acesta încercase falsificarea propriului trecut.

Pe urmele iubitului necunoscut

Ancheta prin care jurnalista Ryoko încearcă să-și aline doliul o poartă spre lumea unui bărbat care îi pare deodată un străin. Hiroyuki frecventa locuri despre care ea nici nu știa. Avea pasiuni și talente neîmpărtășite cu aceasta. Făcea acrobaţii pe gheaţă, devenind vedeta unui patinoar aproape lăsat în paragină. Fusese olimpic internaţional la matematică, însă ratase ultimul concurs din Praga, fără a se ști exact motivele. Nici despre pasiunea lui pentru matematica nu povestise prea multe.

Când pune cap la cap informaţiile despre iubitul ei, Ryoko descoperă că nu coincid până la urmă cu detaliile oferite chiar de fratele acestuia. Hiroyuki își inventase o biografie. Hiroyuki minţise că rămăsese orfan și că absolvise cursurile unor prestigioase instituţii de învăţământ internaţionale, deși el abandonase liceul și fugise de acasă, rupând orice legătură cu mama lui rămasă văduvă, dar păstrând o corespondenţă (rară) cu fratele mai mic.

Jocul oglinzilor

Citești Parfum de gheaţă cu atentia acordată de obicei romanelor devenite un joc al oglinzilor. În cazul lui Hiroyuki, oglinzile sunt cei din trecutul său, cărora le-a prezentat o versiune diferită a lui. Discutând cu aceștia, iubita lui trebuie să străbată un labirint al minţii complicate, al descoperirilor năucitoare si al motivelor volatile, ce dispar în ceaţa ambiguităţii.

Asemea scriitorilor japonezi, Yoko Ogawa este o maestră a răspunsurilor amânate. A evazivului menţinut cu tact. De asemenea, realizează breșe în cotidian pentru a-ţi aminti că mintea celuilalt este o realitate în sine. O altă lume care își cere dreptul la propriile reguli și enigme. Mergând pe urmele lui Hiroyuki, Ryoko ajunge în locurile unde s-au petrecut evenimente ce i-au influenţat acestuia evolutia și deciziile. Ea petrece zile stranii în orașul natal al lui Hiroyuki, chiar și alături de capricioasa lui mamă. Apoi străbate cartierele istorice ale Pragăi, pe urmele adolescentului Hiroyuki, participant la concursul de matematică. Speră să găsească niște răspunsuri, dar întâlnește personaje care să nască alte și alte întrebări.

Indicii olfactive

Adevărul despre trecutul secret al iubitului ei devine la fel de volatil precum miresmele parfrumurilor create de acesta. Însă pe măsură ce descoperă locurile frecventate de el în Praga, Ryoko ajunge la indiciile ascunse în notele parfumului creat pentru aceasta, înainte ca iubitul ei să se sinucidă chiar în laboratorul unde își imagina parfumurile. Ingredintele florale și elementele preţioase ce le însoţesc nu fuseseră alese întâmplător. Purtau urmele olfactive ale unor clădiri, saloane și grădini din Praga.

Ca-n orice roman japonez ce mizează pe mister, orașul se schimbă în mintea personajelor. Vei vedea altfel Praga după ce vei citi Parfum de gheaţă. Yoko Ogawa te face să vezi o Pragă la graniţa cu mitul. Reapare mitul păunului, de data aceasta adus de un personaj misterios. Acest personaj trăia ascuns lângă sera din curtea unei clădiri istorice. El era un crescător de păuni și își asuma rolul de a o ghida pe Ryoko spre trecutul iubitului ei. Spre acceptarea posibilităţii de a trăi în absenţa lui.

Prin romanul Parfum de gheaţă, Yoko Ogawa abordează teme dureroase, universale. Nu scrie doar despre misterul imposibil de elucidat, ascuns în cel despre care am crezut că știm totul odată începută relaţia amoroasă. Yoko Ogawa scrie despre eliberarea de sine, de sub influenţa unei mame obsedate de succesul copilului considerat un matematician precoce, un viitor geniu.

Scriitoarea japoneză a explorat sofisticat (dar și enigmatic) relaţia dintre mamă și fiu. Zbatarea între autonomie și dependenţă. Între fantomele trecutului și fuga de perspectiva unui viitor de dincolo de doliu. Temele nu sunt noi. Însă modul în care dispune de talentul japonezilor de a lăsa respiraţia stranietăţii să se simtă în fiecare pagină, în fiecare detaliu cotidian, îţi dă impresia că iar ai citit un roman aparte, greu de povestit, dar pe care nu eziţi să îl recomanzi celor aflaţi în căutarea unei povești ce pare din altă lume.

Te invit să citești și despre romanul Vieţile secrete ale culorilor aici.

Vietile secrete ale culorilor – O poveste din lumea chimonourilor