Exist, exist, exist – Corpul povestește
Unii scriu cu sunete. Alţii cu pigmenţi amestecaţi într-o sinestezie, împreună cu miresme și nuanţe. Însă puţini reușesc să scrie cu senzaţii tactile. Să te facă să-ţi branșezi memoria tactilă (de multe ori purtătoare de angoase) la universul din cartea lor. Maggie O’Farrell ne face și mai conștienţi de simţuri adesea ignorate în report cu asaltul vizual și auditiv din jur. În Exist, exist, exist ne reamintește că prezenţa unui corp și conștiinţa propriului corp își trag din simţul tactil atât sevele securizante, cât și fricile primordiale.
Există mult corp în această carte autobiografică de o sinceritate fremătătoare. Iar corpul este o hartă spre amintirile zguduitoare. Multe sunt receptate la nivelul atingerii, de unde și dubla raportare la această carte. Pe de-o parte îţi vine greu să o lași din mână, datorită scriituri de-a dreptul acaparante, pe de altă parte ajunge să îţi trezească amintiri ce formează ghemul unei traume.
Amintiri despre pericole
Maggie O’Farrell își amintește evenimente devenite situaţii-limită din biografia lor. Când viaţa s-a întâlnit cu pericole de moarte. A scăpat ca prin urechile acului de un abuz urmat de o posibilă crimă, de un vârtej când înota în Oceanul Indian, de un hoţ înarmat cu o macetă. A trecut printr-o naștere extrem de complicată și a depășit niște boli ce i-ar fi putut afecta iremediabil sistemul nervos. Prin toate acestea a trecut cel mai mult simţind. Moartea i-a dat târcoale tactil. La fel și întoarcerea la viaţă, când mâna unui străin a învăţat-o ce înseamnă atingerea securizantă.
Fiecare capitol al cărţii poartă amprenta unui episod zguduitor din viaţa autoarei. Iar fiecare capitol este denumit astfel încât să amintească de anatomie, de parcă toate organele și părţile vitale ale corpului și-au dorit să-și transmită mesajele prin senzaţiile resimţite de epidermă.
Intensitatea unui thriller
Vei citi Exist, exist, exist așa cum ajungi să citești de multe ori un thriller. Modul în care descrie atmosfera și evenimentele riscante are ceva dintr-un roman de suspans. Maggie O’Farrell folosește un ritm alert, pe care îl domolește acolo unde este nevoie de reflecţie. Unde compasiunea trebuie să își facă loc pentru a lega experienţa personală de ceilalţi.
Scriind și depre sine, Maggie O’Farrell scrie de fapt despre cât de fragili putem să fim. Despre pericolele care pândesc lacome, dar și despre incredibila anduranţă care ni s-a dat. Suntem deopotrivă fragili și rezilienţi. Pericolul ne trece putin dincolo, de unde revenim și mai conștienti de sine, așa cum se poate întâmpla pe o plajă din India când un trup trecut prin multe este readus de valuri la mal, aproape nevătămat, în timp ce sătenii pescari și natura își continuă fluxul, de parcă nimic nu ar fi perturbat o zi obișnuită pe malul mării.
Poţi comanda volumul de pe siteul Pandora M, Libris, Cărturești.
Te invit să citești și despre cartea autobiografică Anii.
