Leoaicele din Teheran – Prietenie si emancipare

Leoaicele din Teheran este genul de roman palpitant precum un film despre marile prietenii în vremuri ce fac din omul simplu un veritabil erou, chiar și atunci când știe că nu poate rămâne decât un anonim. De asemenea, este și un roman care te va face să înţelegi mai bine nu numai istoria recentă a Orientului Mijlociu din perspectiva schimbărilor politice prin care a trecut Iranul în ultima jumătate de secol, dar și cât de norocoși suntem noi, cei născuţi într-o lume democratică în timp ce în multe zone la Globului femeile încă mai luptă pentru demnitate și pentru libertate, cu preţul vieţii.

Femeile curajoase ale Iranului

Romanul lui Marjan Kamali este în primul rând o reverenţă în faţa femeilor curajoase din Iran. De fapt, titlul amintește de porecla dată celor din prima generaţie de femei iraniene emancipate. Ele erau numite șir zan (Leoaicele).

Leoaicele erau femeile considerate neînfricate. Ele îndrăzneau să meargă la universitate, să devină primele judecătoare din istoria ţării lor sau pur și simplu să își câștige existenţa, renunţând la dependenţa financiară faţă de taţi, fraţi și soţi. Doreau aceleași drept de a obţine custodia copiilor după divorţ. De asemenea visau la o societate laică, bazată pe legi și pe instituţii specifice ţărilor democratice. Într-un fel, Şahul Pahlavi le oferise aceste drepturi, însă inechitatea socială nu permitea funcţionarea ascensorului social bazat pe dreptul la educaţie. Pentru femeile de la periferie, din orașul de jos, școala era încă un privilegiu de care nu dispuneau. Nu își permiteau taxele de școlarizare. Așadar, nu toate femeile beneficiau de noile reforme.

Un personaj plin de idealuri

Prin romanul său, extrem de bine documentat, Marjan Kamali contrazice mitul construit de occidentali în jurul Şahului alungat. Acesta este descris asemenea unui dictator ce juca rolul suveranului luminat, rafinat și tolerant în faţa marilor lideri occidentali. În realitate, ura criticii până la anihilarea lor. Reprima libertatea de exprimare. Orice protest împotriva inechităţii era înăbușit prin tortură. Femeile ce se revoltau era etichetate drept comuniste și violate în camere de tortură dacă refuzau să isi toarne colegii de protest. Poliţia secretă a Şahului era precum o armată de represiune, cu acţiuni diabolice. Din cauza lipsei de preocupare pentru dramele celor din zonele sărace, fundamentaliștii au sedus masele. Disperarea a devenit scara pe care acești malefici aflaţi și azi la putere în Iran au ajuns până la urmă să confiște revoluţia idealiștilor ce doreau democraţie și acces la educaţie.

Din lumea acestor idealiști vine și Homa. Născută în partea săracă a Teheranului, ea ajunge cea mai bună prietenă a lui Elaheh (care se prezenta mai degrabă cu numele occidentalizat Ellie). Ellie avea descendenţă aristocrată, dintr-o dinastie cândva rivală a celei din care provenea Şahul.

Personaje din lumi ce nu se prea întâlneau

Cum au ajuns o fată de la periferie si una din înalta societate să se împrietenească? În urma unei tragedii petrecute în familia celei bogate. După ce murise tatăl lui Ellie, ea și mama ei au fost alungate din somptuoasa casă unde locuiau, ajungând astfel să trăiască, timp de câţiva ani, în cartierul sărac din Teheran. Până să se reîntoarcă, după ani, în cel mai bogat cartier din capitală, Ellie se apropie de familia prietenei Homa, pe care mama ei o privea cu dispreţ din cauza apartenenţei la clasa celor săraci.

În ciuda lipsurilor, Homa reușește să ţină pasul cu elevi eminenţi ai orașului. Visează chiar să ajungă la cel mai bun liceu din Teheran, rezervat celor din înalta societate, care își doreau ca fiicele lor să ajungă stundente. Într-o perioadă în care mai degrabă cele din familiile bogate aveau accesul la studii universitare, Homa fusese la un pas de a deveni judecătoare. Evenimentele neprevăzute o fac să caute alte forme de luptă pentru drepturile femeii.

O incursiune în istorie

Romanul despre marea prietenie devine și unul istoric. O sursă de informaţii legate de societatea iraniană. De la istorie, cutume și expresii până la mentalităţi și stratificare socială. Leoaicele din Teheran este și un roman care te face să cunoști un Iran captivant, multicultural (sunt referiri la armenii, kurzii și evreii din Iran). Vei visa la Marele Bazar, unde artizanii și vânzătorii de mirodenii, covoare și fructe exotice se întâlnesc într-un spectacol fremătător ce stimulează toate simţurile. Vei vedea imagini ale unei lumi emancipate și vei înţelege mai bine evenimnetele ce duc de obicei la ascensiunea fanaticilor.

Marjan Kamali reușește să îi facă pe cititori să îi înţeleagă Iranul. Le prezintă accesibil niște evenimente încâlcite. De asemenea, romanul devine și un pretext pentru a te face să descoperi o lume a contrastelor. Te vei plimba pe străzile vechilor cartiere apropiate de mahalaua orientală. Vei visa la un bazar labirintic, vechi de sute de ani, de unde să-ţi cumperi cele mai frumoase ţesături, ceainice sau tipsii cu modele de păuni și vei simţi aromele melasei de rodii sau ale condimentelor, încât vei căuta restaurante persane și în orașul tău. De asemenea, vei ajunge alături de Ellie în saloanele vilelor somptuoase, aparţinând unor familii influente ale căror adolescentele occidentalizate cu ţinute aduse direct de la Paris dădeau petreceri la care flirtau nestingherite cu băieţii, chiar și într-o ţară unde rigorile unei educaţii patriarhale încă le ţineau pe femeil prizoniere, în special pe cele din zonele sărace.

Efectele contrastelor dureroase

Datorită prieteniei dintre două personaje ce vin din lumi considerate diferite, vei descoperi varietatea Iranului dinaintea Revoluţiei acaparate de fanatici. Vei trece de la străzile unde se plimbă femei în șalvari, cu părul acoperit, la cartierele unde adolescentele înscrise la școlile de elită imitau vestimantar marile staruri din filmele occidentale.

Prietenia dintre Homa și Ellie reflectă și falia dintre pauperitate și camarila Şahului. De această falie au profitat extremiștii pentru a seduce masele. Marjan Kamali este la fel de necruţătoare când alege să denunţe clerul radicalizat ajuns la putere în anii ’70, dar și politica bazată pe represiune și pe cenzura promovată de Sah în ultimii ani ai regimului său. Deși pare un roman despre o lume îndepărtată, atrage atenţia cu privire la pericolele ce bat chiar și la ușile ţărilor democratice. Dramele femeilor iraniene ne fac să conștientizăm influenţa dictaturilor încă existente în secolul XXI. Din ţările nedemocrate, în care niște clerici influenţează viaţa politică, vin modele nocive, care vând iluzia unei lumi ordonate și prospere în schimbul cedării unor drepturi cetăţenești fundamentale pentru libertate și demnitate.

Un avertisment

Raportat la ceea ce trăim în zilele noastre, în care ajung să candideze la cele mai înalte funcţii populiști misogini cu tendinţe extremiste, romanul nu mai pare doar un portret al unui Iran acaparat, prizonier. Marjam Kamali a scris un avertisment pentru noi, cei din ţările unde a triumfat democraţia. Ne reamintește că drepturile nu ni s-au dat, ci au fost cucerite prin multe sacrificii de cele dinaintea noastră. Devine astfel un apel la vigilenţă prin cunoașterea istoriei. Mai ales pentru noi, cei din Europa de Est. De asemenea, aminstește că extremismul este precum o bestie adormită care poate fi trezită chiar și în ţările civilizate, ori de câte ori niște reforme nu ajung până la cei ce se simt vulnerabili, umiliţi, marginalizaţi, nedreptăţiţi.

Poţi comanda romanul de pe site-ul Editurii Univers.