Lady Macbeth din Mtensk – Imaginarul unui mare povestitor

Lady Macbeth din Mţensk te face să spui că Nikolai Leskov este genul de autor de proză scurtă incapabil de a scrie o povestire proastă, care să te plictisească. Nu numai că te pune pe gânduri cu privire la natura umană, așa cum fac toţi marii scriitori din ţara lui. Pe lângă profunzime, Leskov deţine și tainele suspansului. Ştie exact când să vireze spre latura întunecată a personajelor, astfel încât să amplifice plăcerea lecturii, ori spre inexplicabilul cu tentă absurdă.

Scrieri care nu se demodează

Cele sase proze incluse în volumul Lady Macbeth din Mţensk îţi dezvăluie un autor aparte. Are priceperea marilor povestitori de la începutul timpurilor, care știu să inșire palpitant evenimentele. În același timp, are forţa și cizelarea unui autor capabil să modernizeze. Al unui autor ale cărui scrieri își păstrează prospeţimea peste secole.

Leskov poate fi considerat un inovator. Povestirile sale au acel amestec de stranietate, absurd și tenebros care le face să pară moderne, avangardiste chiar, deși au fost scrise în alt secol decât cel al lui Kafka.

Pentru cei dependenţi de thrillere

Povestirea care da și titlul volumului Lady Macbeth din Mţensk va fi pe placul celor dependenţi de thrillere. Genul acela de thrillere psiholgice în care apare femeia seducătoare, pătimașă, ce pune în mișcare tentaţii și obsesii. Deși trimite la cel mai cunsocut dramaturg al lumii, povestirea te face să ţi-l imaginezi pe Leskov în postura unui regizor. Dacă ar fi avut o cameră de filmat ar fi devenit un precursor din spaţiul slav al Claude Chabrol. Regăsești același amestec dintre crimă și infidelitate ce deschide o trapă spre abisurile psihicului. În rolul femeii fatale este soţia unui negustor. Ea nu se dă în lături de la nimic pentru a fi alături de amantul său având o poziţie socială inferioară soţului bogat.

Când nu scrie despre pasiunile mistuitoare, greu de ţinut în frâu, Leskov întreţine suspansul deviind povestirea spre absurd. Un absurd sub care stau ascunse grotescul, umorul negru și un sarcasm neîndurător. Povestirile O voinţă de fier și Alungarea diavolului reflectă cel mai bine absurdul sarcastic al lui Leskov.

Umor și luciditate

La fel ca marii scriitori de origine rusă, Leskov aruncă spre ai săi cea mai necruţătoare privire. Nu îi menajează deloc pe cei tentaţi de a se lăsa conduși de superstiţiile care le însoţesc misticismul retrograd. După ce le aruncă privirea necruţătoare, îi târăște spre zona comediei având forţă satirică. Totuși, prin satiră aduce uneori o rază de lumină, împiedicând tragedii, așa cum demonstrează și în povestirea O mică greșeală. Umorul din această povestire pare să revigoreze o lume plăpândă, ușor de dus de nas de către șarlatanii cărora li se atribuie calităţi de sfinţi.

Un autor vizionar

Unul dintre motivele care îi fac pe mulţi să revină la paginile clasicilor ruși este și capacitatea lor vizionară. Înţelegând ca nimeni alţii abisurile (dar și fragilităţile) colective, ajung să anticipeze deviaţiile istoriei. O voinţă de fier te face să-l consideri pe Leskov un autor capabil să vadă în viitor. Pare să fi anticipat marile conflicte dintre Est și Vest, dar și focarele războiului rece.

Lui Nikolai Leskov nu-i trebuie scene de bătălie sau eroi cu destine măreţe. Îi sunt suficiente niște personaje banale pentru a reda esenţele universale. Leskov își invită cititorul să caute mesaje pline de revelaţii spectaculoase tocmai în existenţele oamenilor obisnuiţi. Până și acele povestiri despre vieţile marginalilor și ale mărginiţilor au relevanţa lor pentru un anumit context istoric (anticipat).

Leskov-subversivul

Prozele incluse în volumul Lady Macbeth din Mţensk le dau dreptate celor ce-l admiră pe Leskov-subversivul. Pe acel Nikolai Leskov gata să critice toate instituţiile retrograde ale Rusiei ţariste. Prin abordarea inovatoare demască rămășitele primitivismului pe care se bazează clerul. Nu-i scapă nici boerimea lacomă, căreia i se trec multe cu vederea în schimbul unei donaţii generoase.

Folosind umorul și absurdul, Nikolai Leskov oferă niște răsturnări de situaţie naucitoare. Pare și un păpușar cale pune la cale farse pentru acele personaje ghidate de vanităţi. De fapt, lumea lui este o înșelătoare cortină de umor ce așteaptă să fie ridicată pentru a-ţi arăta o Rusie plină de răni, cu oameni deposedaţi de speranţă, iobagi ai unor Ţari ce i-au împotmolit în pauperitate. Cei mai norocoși au fost momiţi cu promisiuea veșnicei îmbuibări, apoi împinși în capcana propriilor orgolii.

Geniul lui Nikolai Leskov

Povestirile scrise de Nikolai Leskov au trecut testul timpului deoarece autorul lor adusese un suflu inovator tocmai când răscolise toate cele vechi și îmbâcsite dintr-o lume a contrastelor. Aici se întâlneau cosmopoliţii marilor orașe cu năpăstuiţii proveniţi din rândul iobagilor. Se războia anemica burghezie locală cu străinul mai prosper, dar vulnerabil în faţa unei mentalităţi pe care nu o înţelegea.

Geniul lui Leskov a surprins cu o precizie uluitoare esenţele acestor contraste. Parcă ar fi presimţit că trebuie să ne lase moștenire o busolă. Este busola valabilă doar pentru acea parte a lumii ce încă își mai caută remediile necesare vindecării după secole de totalitarism atroce. Te întrebi dacă nu cumva există o continuitate a traumelor nevindecate între lumea din povestirile lui Leskov (scrise în secolul al XIX-lea) și dramele reprezentate în cinematografia rusă actuală prin filmele lui Kirill Serebrennikov șiale lui Andrei Zvyagintsev.

Poţi comanda această carte de pe LibHumanitas.

Te invit să descoperi o altă carte a lui Leskov – Pelerinul vrăjit.