Patricia – Vocile celor vulnerabilizati

Patricia îţi reamintește de forţa unui roman ce ia forma unei confesiuni. Scriitura la persoana I devine asemenea unui torent de emoţii, evenimente dramatice și încercări de ancorare înt-o stabilitate adesea negată imigrantului fără drept de ședere, devenit o umbră în noua ţară.

Le dă glas celor pierduţi

Dacă Patricia este primul roman al lui Genevieve Damas pe care îl citești, vei afirma că ai mai descoperit o voce năucitoare a literaturii ce le dă glas celor pierduţi în marele miraj al unei vieţi mai bune. Patricia este un roman care ţi se întipărește în memorie datorită capacităţii scriitoarei belgiene de a se pune în pielea unui bărbat din Replublica Centrafricană, ajuns în Canada, unde speră să își aducă întreaga familie. Vine dintr-o ţară unde sărăcia este dublată de instabilitatea politică. Genul acela de instabilitate rapace, transformată adesea în războaie civile, în genocid. Scriitura la persoana I devine astfel o voce universală, ce poartă amestecul de entuziasm, speranţă și disperare.

Ajuns în Canada, personajul-narator își dă seama că visul lui este departe de a se împlini. Timp de zece ani trăise asemenea unui nomad, fugind de autorităţile ce-l puteau repatria dintr-o clipă-n alta. Fără acte legale, acceptă orice loc de muncă, doar, doar o putea economisi pentru a trimite bani acasă. Acasă rămăsesera soţia și cele doua fiice devenite între timp adolescente. Însă viaţa pare să-i fi surâs când la hotelul de lângă Niagara, unde se angajase, vede o femeie rafinată. Ea îi stârnește curiozitatea și decide să o cucerească.

Femeia salvatoare

Femeia pe nume Patricia este mai mult decât o femeie atrăgătoare. Ea devine o barcă de salvare. O promisiune că viaţa nu înseamnă doar privaţiuni și lipsa demnităţii pentru africanul naufragiat în Occident. Patricia pare înzestrată și cu o mare compasiune dublată de curaj. Îi face rost noului său iubit de niște acte, astfel încât acesta să nu mai fie doar o umbră. Îl ia cu ea la Paris. Îl aduce în apartamentul ei cochet, devenit un vis frumos precum găsirea unui ţărm sigur. De aceea nu vrea să o piardă spunându-i despre familia lăsată acasă. Însă o decizie bruscă a soţiei rămase dincolo de mare, pe celălalt continent, îl va obliga să ia decizii pripite.

Reamintindu-și de ceea ce-l leagă de ţara natală și de visul ce l-a îndemnat să treacă peste mări și ţări, bărbatul recurge la gesturi și acţiuni ce vor schimba vieţile tuturor. Iar odată cu această schimbare, vocea narativă se multiplică. I se alătură alte două, Patricia transformându-se într-un roman polifonic.

Deși abia depășește o sută de pagini, Patricia îţi dă impresia că ai parcurs sute. Atât de intense devin confesiunea bărbatului și emoţiile ce se sparg precum niște valuri impetuoase apărute din senin tocmai în mijlocul acalmiei din intimitatea alături de noua iubire din Paris.

Nevoia de autenticitate în relaţia cu necunoscutul

Patricia este romanul unei scriitoare despre care poţi spune că este obsedată de veridicitate. De autenticitatea relaţiei cu personajul venit dintr-o altă cultură. Parcă a făcut tot ce a putut pentru a pătrunde în mintea, în gândurile dureroase ale unui african ce își dorea o viaţă normală într-un Occident ferit de războaie și de sărăcia extremă.

Când scrie, Genevieve Damas ar vrea ca fiecare gând al personajului central să te izbească, fără a renunţa totuși la scriitura având sensibilitatea unei nostalgii. În anumite pagini, tristeţea îţi amintește de melodiile sfâșietoare, dar încă în surdină, ce răzbat dincolo de ferestrele cartierelor unde se strâng unii într-alţii străinii din așa zisa Lume a Treia, atunci când își împărtășesc temerile, dorul de cei rămași dincolo de mare și rămășiţele unei speranţe ce îi trece de la o zi la alta, asemenea unei îmbarcaţiuni care, deși cam șubrezită, le este suficientă pentru a mai spera la o salvare.

Citind Patricia, îţi dai seama că literatura este cea mai bună cale de acceptare. De înţelegere a celui venit din altă cultură. Fără a-ţi da multe detalii despre ţara lui natală, personajul central folosește cea mai bună punte de legătură. Te invită să-l asculţi. Îţi permite astfel să cunoști dramele colective pătrunzând în intimitatea afectivă a unei singure persoane. Dacă este bine scrisă, o carte poate strânge în vocea unui singur personaj toate speranţele și tânguirile ieșite din piepturile unui întreg continent.

Poţi comanda romanul de pe site-ul Editurii Casa Cărţii de Ştiinţă.

Te invit să descoperi și romanul Coeur tambour.