Les Bestioles – Beirutul interior

Les Bestioles este un roman dedicat Beirutului. Locuitorilor săi și unei frumuseţi răvășite de istoria recentă și de explozia din august 2020, ce a distrus cartiere emblematice.

Beirutul este orașul unde splendoarea mediteraneenă și ruinele războiului fratricid se învecinează năucitor pentru a ne reaminti că omul nesăbuit poate distruge în câteva zile comori arhitecturale și coexistenţe dezvoltate de-a lungul a câtorva milenii. Orașul, care nu încetează să-și întindă vraja peste imaginarul celor dornici de a explora istoria civilizaţiilor prin locuri devenite și mozaicuri de culturi, a rămas cu multe răni încă nevindecate. Războiul considerat fratricid i-a distrus multe clădiri și i-a împrăștiat locuitorii peste tot prin lume, unde au încercat să păstreze un colţișor din orașul iubit.

Gândurile unui supravieţuitor

De-a lungul ultimelor cinci decenii, clădirile Beirutului au devenit din locuri părăsite refugii temporare, apoi ultima locuinţă a celor ce și-au părăsit satele pentru a scăpa de armate, de foamete, de amintirile bântuite de cei ce nu mai sunt lângă ei. Unul dintre cei pripășiţi în Beirut este si protagonistul-narator al romanului Les Bestioles, care te va impresiona prin melancolia sa, dar și prin autoironia necruţătoare, ce reflectă suspinele unui oraș glorios ce a trecut prin multe.

Scăpat din mijlocul războaielor și rămas doar cu o mare singurătate după ce și-a pierdut și soţia, naratorul mai este zguduit o dată. Nu de un război, ci de una dintre cele mai mari explozii din câte au putut exista. Acea explozie despre care s-a aflat dincolo de Mediterana și care i-a umplut de tristeţea neputinţei și pe cei ce nu au vizitat până acum Beirutul, dar care îl visau readus la gloria de altădată, cu ale sale intersectări de culturi.

Explozia s-a produs în ziua de 4 august 2020. Cauza: un incendiu izbucnit în port, acolo unde se aflau tone de substanţe chimice. Având efectul unei bombe devastatoare, a pulverizat clădiri și a ruinat alte cartiere istorice aflate în apropierea portului.

Între prezent și amintiri

Personajul-narator locuiește într-unul dintre cartierele afectate. Este printre puţinii supravieţuitori din imobilul unde s-a refugiat în urmă cu mulţi ani, când a fugit din satul învrăjbit de ura lăsată în urmă de războaiele precedente. Din fericire, partea imobilului unde se afla și apartementul său nu se dărâmase. Pagubele nu erau atât de mari. Doar tristeţea se amplifica de la o ora la alta. Este acea tristeţe a celui ce simte că marea parte din viaţă deja i s-a scurs. Obișnuit cu lupte, doar sunetele avioanelor îl mai sperie, deoarece îi amintesc de raidurile aeriene din timpul războaielor ce au mutilat Beirutul și i-au pustiit multe cartiere purtatoare de istorie.

Naratorul-martor

Rămas aproape singur în imobil, supravieţuitorul-narator își deruleaza amintirile. Se lasă pradă introspecţiilor mușcătoare despre viaţa libanezului prins în luptele ce nu sunt ale lui. Își aminteste de vecina care îl invita mereu la prânz, sperând ca el să-i înlocuiască măcar simbolic, fiul plecat să prospere în altă ţară. Își mai amintește de iubirile din trecut și de soţia despre a cărei dispariţie nu mai vrea să povestească, de parcă ar fi un secret mult prea dureros.

Deși Les Bestioles este un roman despre tragediile Beirutului și ale unor locuitori uitaţi, Hala Moughani le redă tragediile printr-o proză corozivă a disperării căreia nu îi refuză sensibilitatea melancolică. Această oscilaţie între apăsare și poezie vizuală este redată de gândurile naratorului.

Sentimental și furios

Personajul narator este înșelător. Plin de contradicţii devenite urmele traumelor și ale însingurării, inspiră compasiune, dar și teamă. Este sentimental și nemilos cu lumea din jur. Cerșește mângâieri, dar pare furios pe toata lumea. Ar căuta prezenţe securizante, dar este circumspect și vede mulţi dușmani peste tot. Îl vezi neputincios precum un copil părăsit, dar nu îi lipsesc remarcile machiste sau pline de prejudecăţi la adresa refugiaţilor dintr-o ţară cândva inamică.

Imagini ce amintesc de reportaje

Pasajele ce descriu Beirutul amintesc de tehnicile unui fotograf ce experimentează pentru a reda și mai empatic proporţiile unui dezastru, folosind niște detalii – cum ar fi cioburile sau lucirile de lumină reflectată de cristalele unui candelabru rămas într-o vilă veche de sute de ani – pentru a exprima ceea ce nu mai poate fi redat în cuvinte. Spre un astfel de candelabru, devenit brusc vizibil după prăbușirea faţadei unei vile istorice aflate chiar în faţa imobilului locuit de el și vizibilă de la balconul unde acesta se retrăgea bându-și ritualic tradiţionalul ceai negru, privește melancolic protagonistul, de parcă ar fi ultimul locuitor-martor al unei lumi dispărute.

De la imaginea candelabrului începe să parcurgă istoria recentă a orașului, așa cum îl văd cei fugiţi din satele lor și care și-au inventat o altă identitate. Niște fantome între două lumi, dar scăldate cu sete de lumina Mediteranei. Iar de la istoria orașului ajunge la propriile fragmente de memorie, pulverizate precum cioburile în urma exploziei.

Despre o lume

Datorită melancoliei poetice asociate unor descrieri și amintiri, așa cum doar în umbra gloriei scorojite a unui oraș mediteraneean se poate simţi, Les Bestioles este un roman de o mare frumuseţe tristă. De fapt, Hala Moughani surprinde în paginile sale spiritul Beirutului nevoit să își prelingă insaţiabilă sete de splendoare printre ruinele peste care a renăscut iar și iar.

Hala Moughani nu a scris doar un roman ce înregistrează dur o tragedie colectivă. Cartea sa este mai degrabă o reflecţie asupra învecinării gloriei cu efemerul ce își cere tributul, asupra traumelor succesive și asupra bărbatului libanez ce a resimţit din plin suflul războaielor din Orientul Mijlociu.

Memoria păstrată

Cinefilii regăsesc în descrierile unui oraș, în imaginea fragilităţii sale dincolo de semeţia gloriei și în gândurile martorului la ruinare asemănări cu perspectiva regizoarei Jocelyne Saab, cu ale sale documentare poetic-răvășitoare ale unui Beirut mutilat de război, dar încăpăţânat să își păstreze urmele splendorii printre ruine.  Chiar și în palatele sale ori cartierele cochete reduse la simple carcase devenite noi locuinţe pentru cei refugiaţi din satele devastate.

Asemenea lui Joyceline Saab, scriitoarea Hala Moughani pare să fi luat camera hotărâtă să transforme realitatea unei distrugeri în ecoul ce disloca amintirile unei întregi existenţe. De aici și impresia că este de fapt un film în proză despre un Beirut interior. Al orasului din conștiinţa celui ajuns în etapa în care nu îi mai rămâne decât să își numere pierderile – din trecut și din prezent. Les Bestioles mai este un roman al orașului ca simbol al pierderii și al regăsirii, al ciclicităţii glorie-ruină-revenire.

Roman-documentar

Romanul ar fi putut fi la fel de bine un documentar poetic. O preumblare observaţională în care se respiră compasiunea prin fiecare cadru. Un documentar precum un apus de lume văzută în călătoria unui bărbat pe străzile Beirutului, ale cartierului unde revine ca la promisiunea unui refugiu mereu acolo, cu balconul unde îl așteaptă ceaiul negru și imaginea unui candelabru prăbușit ce refllectă lucirile de lumina din camera unde locuise cea mai frumoasă tânără pe care văzuse vreodată.

Les Bestioles poate fi considerat și un dublu portret: al unui oraș, al unui locuitor. Dar un portret care să fie doar un pretext pentru o invitaţie la compasiune. La privirea unei lumi unde cei traumatizaţi s-au obișnuit să trăiască acceptând fatalist ciclicitatea distrugerii. Protagonistul face parte din rândul celor pentru care Beirutul va trăi cu teama reînceperii unui război. De aceea și febrila explorare a conștiinţei unui personaj este acaparată de neputinţa sfâșietoare și de surmenarea din spatele resemnării în faţa unui nou val de distrugere inevitabilă, după niște ani în care nu a mai fost război.

Fantomele traumelor

Romanul suprapune tragediile colective peste fantomele din mintea protagonistului. Traumele războaielor succesive îl fac să dea o interpretare fatalist-paranoidă exploziei. Îi crede răspunzători pe toţi locuitorii ţărilor din jur și ai ţărilor devenite mari puteri ce și-au dorit împărţirea după bunul plac a Levantului, al ţărmurilor mediteraneene. Nu vrea să accepte că explozia a fost provocată de o neglijenţă. Această cauză ar fi legată de hazard, iar personajul narator vrea un sens. De aceea tot caută indiciile unei posibile invazii. Ale unui plac diabolic menit să-i distrugă nu numai orașul drag, cât și ţara.

Poţi găsi cartea pe rafturile librăriei Kyralina sau pe site-ul librăriei franceze.