Les femmes de Louxor – Seduse si abandonate

Dacă nu ai ajuns încă in Egipt, îţi vei imagina altfel măreţul Luxor după ce vei citi romanul scris de Claire Huynen. Vei descoperi mult mai multe povești, de data aceasta din orașul modern. Les femmes des Louxor are la bază poveștile reale ale occidentalelor seduse de bărbaţii mai tineri din faimosul oraș.

Unii bărbati le-au devenit din amanţi de-o vară soţi. Majoritatea poveștilor descoperite de Claire Huynen prin cafenelele inșirate de-a lungul Nilului, frecventate de europenii stabiliţi în Egipt, sunt despre femeile ce se bucurau de stabilitate economică, dar care au cunoscut singurătatea în ţările natale dezvoltate, mai ales după ce au trecut de prima tinereţe, și care au trăit iluzia găsirii sufletului-pereche tocmai în orașul faraonilor. Localnicii seducători, cu declaraţii miersoase de poet amator, aveau nevoie de banii acestora. Așadar, majoritatea relaţiilor de iubire erau de fapt o escrocherie. Un fel de metodă Loverboy, dar în care femeia îndrăgostită nu este victima unui traficant, ci a unui bărbat sărac, dornic de a o ţine doar pentru el pentru a-i acapara averea prin manipulare.

O capcană a seducţiei

Prădătorul învaţă de la veteranii în tehnica seducţiei cum să fie galant, ce vorbe să rostească și cum să se facă indispensabil sexual și emoţional. Scopul este convingerea iubitei occidentale generoase devenite pradă să își vândă bunurile din ţara natală pentru a se muta în Luxor, unde să ducă o viaţă de regină alături de un partener mai tânăr, într-un oraș ce oferă unele dintre cele mai frumoase priveliști și vestigii din lume. Vraja durează suficient de mult încât femeia îndrăgostită să accepte și existenţa altei soţii alese din rândul localnicelor (adică poligamia permisă în lumea noului iubit cu șarm exotic), ajungând să-i întreţină, pe lângă iubitul sau soţul egiptean, și pe soţia deja prezentă în viaţa lui, și pe copiii avuţi de acesta cu soţia egipteană.

De cele mai multe ori, casa elegantă de pe malul Nilului, în care femeia occidentală se visa trăind ca într-un paradis al huzurului senzual alături de noul iubit sau soţ, ajungea să fie pusă chiar pe numele partenerului escroc. Multe dintre aceste femei își acceptau noua condiţie. Resemnate, deveneau precum niște fantome în noua ţară care nu le adopta. Erau ţinta ironiilor în cercurile expaţilor ce se întâlneau la cafenelele frecventate de occidentali, iar când își făceau și ele apariţia la astfel de cafenele aveau o mină tristă, de iubită abandonată sau de femeie deposedată de viaţa suspendată între ţara natală, unde tăiase orice legătura cu familia și cu prietenii, și noua ţară unde căzuse din paradis în agonie.

Erau cu sutele în orașul de pe Nil aceste femei seduse și apoi abandonate. Melancolice, adesea considerate prea bătrâne pentru a mai lua viaţa de la capăt. Semănau cu exilatele din înalta societate, ajunse până la urmă să trăiască mulţumindu-se cu puţin într-o ţară caldă, unde credeau că se află paradisul visat.

Prietenia neașteptată

O astfel de femeie este și protaginista romanului. De fapt, romanul este scris încât să pară o destăinuire. O poveste de iubire despre dependenţă, minciuni, manipulare, singurătate. Totuși, este o poveste din care nu lipsește prietenia neașteptată, sudată de solidaritate. Este o solidaritate neverosimilă în ochii cititorilor occicentali.

Relaţia de prietenie, care se dovedește a fi salvatoare, se leagă între emancipata occidentală păcălită și soţia egipteană a partenerului escroc. Sayyed, egipteanul ce o convinge să se mărite cu el după ce nu trecuseră decât puţine săptămâni de la prima întâlnire pe străzile din Luxor, mai avea o soţie egipteană pe nume Hamsa.

Despre Hamsa el spunea că nu este marea lui iubire. Îi tot repeta soţiei occidentale că de Hamsa îl lega doar datoria, presiunea socială. Cutumele de care nu putea scăpa. O instalase pe Hamsa la parterul casei luate din bani partenerei occidentale. Celei ce renunţase la viata din Paris îi repeta mereu că ea este singura lui iubire.

Solidaritate feminină

Pe măsura ce lunile trec, Sayyed își arată adevărata faţă. O faţă pe care soţiile sale nu o agreează. De aceea devin apropiate. Se ajută reciproc. Una are forţa occidentalei educate, ce a cunoscut independenţa financiară. Cealaltă, Hamsa, are acea rezilienţă a femeilor din lumea arabă. Se eliberează cu pași mici, știind cum să facă echilibristică între soţul dominator și franţuzoaica despre care nu știe mare lucru și pe care o privise iniţial ca pe o rivală privilegiată, cu mai multe putere. La rândul ei, franţuzoaica dărâmă zidul prejudecăţilor și al geloziei faţă de soţia mai tânără.

O schimbare în jocul puterii

Les femmes de Louxor trece dincolo de gloria antică a orașului egiptean. Este un roman pentru cei dornici de a cunoaște și istorii de viaţă actuale. Nu despre orașul faraonilor sculptaţi ca niște prezenţe semeţe este vorba. Prin ochii franţuzoaicei iluzionate vezi un Egipt al mirajelor precum o plasă întinsă abil de cei săraci. O tentativă de a cere despăgubiri după colonialism. De a inversa rolurile în jocul de putere și manipulare. De data aceasta puterea și minciuna sunt de partea localnicilor. În locul resurselor furate au erotismul. Este tot ce le mai rămâne celor fără privilegii, dar care au darul atracţiei. Din rândul celor fără mari șanse de a supravieţui economic răsar acei vânători de occidentale. Învaţă să le curteze, să le umple golurile din suflet. Le vând emoţiile și atenţia de care ele nu cred că mai pot avea parte în ţara de origine.

Romanul Les femmes de Louxor este o replică dată poveștilor despre femeile care ajung să escrocheze occidentali aflaţi în căutare de plăceri ieftine prin ţări exotice. Abordează un subiect de care se discuta mai puţin: acela al bărbaţilor ce devin jucăriile occidentalelor emancipate, apoi partenerii oficiali ce le deposedează de bunuri pentru a-și putea depăși condiţia mizeră în lipsa unui ascensor social onorabil.

Dincolo de prejudecăţi

În ciuda unui subiect ce poate duce la prejudecăţi si la generalizări, paginile nu degajă dispreţ. Claire Huynen scrie pentru a dezvălui empatic o lume, nicidecum pentru a încuraja ura. Într-adevăr, simţi revolta faţă de bărbaţii escroci. Însă nu despre imaginea orientalului mincinos, parșiv și resentimentar din percepţia fostului colonizator este vorba. Lumina cade asupra femeilor. Din ambele tabere.

Este descrisă atât durerea franţuzoaicei păcălite, cât și a egiptencei prizoniere a cutumelor. Fiecare devine o eliberare pentru cealaltă. Egipteanca vrea să fie ajutată de franţuzoaica văzută ca emancipată. Franţuzoaica vrea să își recapete puterea asupra propriei vieţi ajutând o personană vulnerabilă. Dincolo de relaţia seducător-victimă este relaţia de prietenie clandestină dintre soţiile pe care escrocul le-ar vrea mereu rivale, astfel încât fiecare să fie sub dominaţia lui.

Jocul nuanţelor

Ce te mai surprinde la aceste roman, pe lângă neașteptata prietenie, este jocul nuanţelor. Tocmai cand vei avea impresia că ai descifrat jocurile lui Sayyed, deznodământul te face să te îndoiești de verdictul dat. Aparent, Sayyed este bărbatul primitiv tipic din culturile patriarhale. Se comportă vulgar odată ce se simte stăpân asupra femeii pe care o curtase asiduu. Reduce femeile dorite la corpul lor, ce îi poate confirma virilitatea.

Totuși, dependenţa de alcool și ipostaza de amant ce se teme de posibilitatea de a o poate pierde pe femeia căreia îi declară marea dragoste îi va face pe unii cititori să se întrebe dacă nu cumva el ajunge să simtă iar superioritatea occidentalei educate pe care spera să o controleze. Dacă nu poate fi considerat și el prizonierul unei mentalităţi primitive și apoi a unei educaţii a străzii, unde a învăţat să își folosească doar trupul pentru a subjuga, apoi pentru a escroca, pentru a se prostitua cu scopul de a duce un trai decent și de a-și întreţine familia, așa cum i se cere oricărui bărbat din lumea patriarhală pentru a putea fi considerat cu adevărat bărbat.

Cartea Les femmes de Louxor este despre o dublă dramă. Prima este a femeilor ce se simt singure și care visează la o dragoste mare peste mări și ţări. Acolo unde speră să găsească acel gen de candoare ajunsă desuetă în ţara lor civilizată. Mai este și drama celor din ţări ajunse butaforiile celor cu dare de mână. Paradisuri vândute în broșurile turistice, unde autenticitatea vieţii de zi cu zi este ignorată. Dincolo de aceste butaforii sunt cei invizibili cărora inechitatea din paradisul turistic le arată o singură ușă de scăpare: să se vândă ca suveniruri carnale, apoi să echilibreze balanţa puterii escrocându-și cumpărătorul.

Poţi găsi cartea pe rafturile librăriei Kyralina sau pe site-ul librăriei franceze.