Le roman egyptien – O familie cat o istorie

Distins cu Premiul Sapir în 20216, Le roman egyptien este o lectură indispensabilă nu doar celor pasionaţi de literatura israeliană (una dintre cele mai efervescente și relevante), cât și celor dornici de a înţelege mai în profunzime o societate precum un mozaic de mentalităţi și de moșteniri culturale, dar și relaţiile evreilor care au trăit în ţările din nordul Africii înainte de a deveni cetăţeni israelieni.

Generaţii alungate

Încă a mai rămas o legătură spirituală specială între evreii sefarzi și Egipt sau alte ţări predominant musulmane în care au trăit înainte de a fi alungaţi sau de a se muta în Israel. Deși extrem de legaţi de propria cultură, erau deschiși și către lumea vecinilor musulmani. Devotaţi ţării în care locuiau (chiar și celei predominant musulmane) la fel cum erau și faţă de comunitatea lor. Nu întâmplător, una dintre cele mai vechi și încărcate de frumuseţe sinagogi din lume este în Cairo – faimoasa Ben Ezra – îngrijită de o evreica al cărei prim soţ fusese musulman, iar al doilea este catolic, aceasta declarându-se mândră ca în viaţa sa încap toate religiile, conform reportajului făcut de jurnaliștii de la CBS.

Din lumea evreilor din Africa de Nord care au devenit victimele conflictelor face parte și familia Castil. Fusese alungată de inchizitorii din Spania, odată cu Edictul de la Alhambra (1492). A incercat să se refugieze în Portugalia, apoi a traversat mările spre ţinuturile otomane din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. Povestea familiei Castil și a unei femei de care se leagă un secret dureros (însoţit de o mare rușine transgeneraţională) este derulată din perspectiva urmașilor ajunși în Israel. În cotidianul lor, în evenimentele banale și în amintirile prezentului se aud ecourile unor dureri din trecut.

O scriitoare care merită să fie descoperită

Istoria familiei Castil este și istoria unor imperii și a evreilor ce au supravieţuit. Vei înţelege și mai bine mozaicul societăţii israeliene citind Le roman egyptien. Una dintre cele mai curajoase și talentate scriitoare israeliene, Orly Castel-Bloom reușește să folosească până și cele mai banale detalii pentru a le da o semnificaţie nebănuită în contextul relaţiilor Israelului cu vecinii, dar și ale diferitelor comunităţi de evrei cu schimbările secolului XX și XXI. Abordează dramele cu luciditate de medic pregătit să dea cele mai grele diagnostice, dar și cu talentul scriitorului de a devia imediatul spre stranietatea cu efecte alegorice, tocmai pentru a-i da lucidităţii niște ecouri și mai percutante în conștiinţa și memoria cititorului.

Pentru cei familiarizaţi cu proza unor scriitori precum Amos Oz, David Grossman, Zeruya Shalev, Eshkol Nevo sau Ayelet Gundar-Goshen, stilul lui Orly Castel-Bloom poate fi prea sec, deși nu îi lipsesc nuanţele și aluziile alegorice. Privirea acestei scriitoare este nemiloasă. Mai ales când face aluzii la un episod controversat din istoria ţării sale. Episod pe care nu îl expune direct, clar, alegând un mijloc și mai cutremurător: folosirea unei întâmplari simbolice, al cărui efect face căt mii de cuvinte denunţătoare. De fapt, romanul este plin de astfel de aluzii, pe care le înţeleg cel mai bine cei ce au mai citit despre istoria recentă a Orientului.

Printre rânduri

Aparent, romanul este unul care pare să te păcălească. Te-ai fi așteptat la o naraţiune-fluviu. Abundentă precum o saga, mai ales că familia Castil a fost martora unor secole trepidante și a locuit în orase istorice fabuloase, dar lovite din plin de istoria sângeroasă. Însă Orly Castel-Bloom are un interes deosebit pentru cartierele din Tel Aviv. Multe pagini ar putea funcţiona ca un manual de istorie imobiliară a orașului intrat în istoria arhitecturii datorită patrimoniului Bauhaus. Aceste pagini sunt extrem de relevante pentru cei pasionaţi de arhitectură și de urbanism, dar fără un sens ușor detectabil în ochii cititorului mai putin familiarizat cu transformările orașului. Totuși, dincolo de această mică istorie a Tel Avivului, ghicești priceperea unei scriitoare ce stăpânește arta aluziei.

Orly Castel-Bloom te invită să citești printre rânduri. Nu întâmplător menţionează un anumit bulevard sau cartier. Sau nevoia personajelor feminine de a deţine un anumit apartament într-un cartier nou. Legătura personajelor cu noul Tel Aviv reflectă de fapt relaţia unor evrei sefarzi cu statul modern. Dezvăluie încercarea lor de a se adapta și nostalgia faţă de vechile cartiere ale marilor orașe egiptene, unde au locuit. Sau amintirile de pe malul Nilului, spre care dădea priveliștea unui apartament lăsat în urmă în Cairo sau Alexandria.

Tehnica aisbergului

Sub naraţiunea minimalistă, care în aparenţă se rezumă la succesiunea de mutări dintr-un cartier în altul al Tel Avivului sau din chibuţ într-un nou cartier al metropolei, ghicești aluzii cutremurătoare la secretele transgeneraţionale și la răni încă necicatrizate. Scriitoarea israeliană folosește vechea tehnică a dezvăluirilor de tip aisberg. Miezul naraţiunii și mesajele profunde se găsesc în adâncime. Le detectezi citind printre rândurile descrierilor legate de noua arhitectură a orașelor sau de complicatele relaţii familiale descrise mai degrabă sec.

În ciuda istoriei tulburătoare a femeilor din familia Castil, romanul este lipsit de răsturnări furtunoase. Totuși, două capitole fac excepţie, fiind mai intense narativ. Acestea ar fi putut funcţiona sub forma unor microromane tulburătoare. Aceste capitole urmăresc istoriile de viaţă a două personaje feminine din familia Castil. Una face un mare sacrificiu, considerat dezonorant de către familie tocmai pentru a-și salva familia de la prigoana începută de inchiziţie. Celălalt personaj feminin face parte din înalta societate din Cairo. Povestea ultimei supravieţuitoare dintr-o importantă familie de sefarzi din Cairo ia forma tandră a unei iubiri târzii, dar care virează brusc spre o turnură cinică, influenţată de oscilaţia între entuziasmul Primăverii Arabe și deziluziile colective având urmări în conștiinţele individuale.

Posibilitatea unei iubiri târzii

Tot deziluziile îl fac pe un egiptean fascinat de comunitatea evreilor din Cairo să apeleze la mjloace de apărare în faţa haosului la care nu te-ai fi așteptat. Acest egiptean, pasionat de istoria faraonilor și devenit ghid pentru turiștii israelieni, ajunge în preajma ultimei moștenitoare a unei vechi familii de sefarzi. Întâlnirea lor te face să-ţi imaginezi un film cu farmec sentimental, pe care l-ar fi putut regiza Aki Kaurismaki dacă s-ar fi născut în Cairo și imaginaţia lui ar fi adus împreună două personaje însingurate, din culturi diferite, dar la fel de îndrăgostite de orașul istoric.

Ai fi bănuit-o pe Orly Castel-Bloom de sentimentalism. Doar că stilul ei este unul ce preferă oglinda ce arată mai degrabă slăbiciunile sumbre ale personajelor sale. Modul în care lumea afectivă și conștiinţa se contorrsionează sub presiunea istoriei. Sub ameninţarea unor evenimente exterioare pe care nu le pot controla.

Saltul între epoci

Romanul impresionează nu prin firul narativ, ci mai degrabă prin insolitul din spatele textului. Insolitul este dat de firul temporar întrerupt brusc pentru a permite saltul dintr-o epocă în alta. Uneori saltul se face peste câteva secole. Astfel, ai impresia că vezi o ferestră deschisă într-un apartament din Tel Avin care dă spre o Spanie de acum câteva sute de ani și spre un Cairo aflat între atemporal și Primăvara Arabă. În această cădere spre trecut stă și cheia romanului.

Prin această fereastră deschisă brusc spre trecut înţelegi de ce preferă Orly Castel-Bloom minimalismul, stilul sec. Deoarece acest stil sec amintește de mecanismul de apărare sub forma împietririi. Personajele ascund multe dureri. Dureri ce ţin de propriul trecut, dar și de luciditatea prin care privesc noul stat, de care se simt legate, dar căruia îi vad și problemele. Şi mai este si durerea unei ruperi de o lume în care au trăit aproape de vecinii din alte culturi (în Spania și în Egipt), atât cât le-a permis istoria.

Poţi găsi cartea pe rafturile librăriei Kyralina sau pe site-ul librăriei franceze.

Te invit să descoperi un film despre o mare iubire din Egipt citind recenzia aici.

Egypt, a Love Song – Redescoperirea unei povesti despre apropiere