Inocentul/L’innocent – O comedie imprevizibila

Inocentul/L’innocent este genul de film care te ţine în priză de la început până la final. Evoluţia situaţiilor comice sau tensionate este greu de anticipat.

La fel de greu de anticipat este și virajul de la comedie la notele specifice unei drame sociale sau unui thriller. De fapt, vei descoperi un cocktail tonic alcătuit din suspans, candoarea unui film despre trecerea de la prietenie la dragostea ascunsă, care mocnea de ani buni în zona călduţă a confortului prin evitarea atașamentului, filmul despre maturizare prin redefinirea legăturii dintre mamă și fiu, iubirea târzie și drama celor ce se tem de propriile sentimente după un doliu.

O distribuţie plină de magnetism

foto: ©Les Films des Tournelles/Independenta Film (press kit)

În noul său film, Louis Garrel duce mai departe tradiţia regizorilor francezi care pot patina inteligent nu numai între comedia spumoasă, molipsitoare, și temele dureroase, dar și între filmul de public și menţinerea calităţii, astfel încât să delecteze, dar să nu-i enerveze pe cei ce preferă mai degrabă filmele de artă. Iar această glisare îi reușește seducător și datorită distribuţiei.

Noemie Merlant și Anouk Grinberg pur și simplu strălucesc. Naturaleţea și candoarea le fac irezistibile în rolurile oferite, umplând fiecare scenă cu magnetismul lor. Iar carismaticul actor Roschdy Zem dă sarea și piperul prin jocul său înșelător între ipostaza banditului cu suflet, devenit bărbat de familie, și flerul de om alunecos. Nu vei ști dacă are intenţii serioase, ori este un șarlatan capabil de a juca teatru, aplicând lecţiile de la atelierul de dramaturgie – primite la penitenciar – și în viaţa personală.

În timpul acestor lecţii de teatru, carismaticul Michel (Roschdy Zem) o întâlnește pe actriţa Sylvie (Anouk Grinberg). Îndrăgostită nebunește de el, Sylvie decide să se căsătoarească. Îl consideră marea dragoste, spre disperarea fiului ei, Abel, interpretat de Louis Garrel.

foto: ©Les Films des Tournelles/Independenta Film (press kit)

Abel, de profesie biolog marin, își arată dezprobarea încă din timpul ceremoniei de nuntă, organizată în penitenciar. Totuși, el nu reușește să își impună punctul de vedere. Însă nu se dă bătut cu una, cu două. Este hotărât să-l demaște pe Michel. Încă nu este convins că acesta a renunţat la marea lui carieră de jefuitor notoriu. Pentru Abel, Michel a rămas același bandit care a intrat după gratii. De unde, dacă nu din afaceri necurate, ar fi avut banii pentru deschiderea florăriei ce urma să devină afacerea comuna a lui și a noii sale soţii duse atât de ușor de nas precum o adolescentă naivă?

Cea mai bună prietenă schimbă totul

Abel are nevoie de un aliat în demersul său de a-l spiona pe Michel. În ajutor îi vine nimeni alta decât cea mai bună prietenă a soţiei sale decedate în urma unui accident. Clemence, devenită și cea mai bună prietenă a lui Abel, va influenţa cursul palpitant al evenimentelor. Tot ea va devia legăturile dintre personaje, schimbându-le nu numai dinamica, dar și asteptările spectatorului cu privire la deznodământ.

De fapt, Clemence, personajul interpretat cuceritor de Noemie Merlant (apreciată datorită modului în care intră în pielea unor personaje din genuri cinematografice diferite) scoate la suprafaţă mesajul de sub stratul de comedie amestecată ingenios cu suspansul demn de un thriller. Prezenţa ei în scenele decisive te face să descoperi printre râsete mesajele profunde. Asemenea personajului Clemence, ea scoate la suprafaţă acele feţe nevăzute ale personajelor masculine.

Dinamica personajelor

foto: ©Les Films des Tournelles/Independenta Film (press kit)

Personajele feminine – Clemence și Sylvie – impresionează nu numai prin amestecul dintre optimismul exuberant și vulnerabilitatea conștientizată, integrată în personalitate, fără a fi transformată într-un bagaj copleșitor, sau prin talentul de a transforma orice decizie nebunească într-o consecinţă naturală a preaplinului de tandrete și disponibilitate emoţională în care pare să încapă toată bunătatea lumii. Adevărata lor contribuţie la echilibrul scenariului este dată de nuanţarea afectivă. Iar această nuanţare vizează lumea personajelor masculine.

Interacţiunile tensionate dintre fiul bănuitor Abel și alunecosul Michel ar fi fost simplificate fără interventia personajelor feminine. Clemence și Sylvie îi obligă, prin atitudinile lor împăciutoare și pline de haz, să interacţioneze neconvenţional. Neașteptată pare atitudinea echilibrată, de tată uns cu toate alifiile, a lui Michel. El nu răspunde imediat la provocările de adolescent opoziţionist ale lui Abel. Stăpân pe sine, Michel este asemenea unui tată mascul alfa care știe să alterneze autoritatea cu atitudinea calmă, fermitatea cu discuţiile încurajatoare. Iar acest amestec dintre stăpânirea de sine și trecutul tenebros revenit în prezent nu face decât să-l frustreze și să-l întărâte și mai mult pe Abel.

foto: Independenta Film (press kit)

Relaţia dintre personajele masculine și cele feminine este atât de bine gestionată încât cimentează și legătura dintre diferitele genuri abordate. În timp ce personajele masculine susţin trepidaţiile demne de un thriller, personajele femine nuanţează prin umor legăturile interumane. La rândul lor întreţin imprevizibilulul. Acel imprevizibil legat de tot ce nu a fost spus până atunci. Tot personajele feminine leagă ingredientele de comedie alertă precum un film de acţiune de mesajul umanist al filmului. Ele poartă de fapt mesajul profund, legat de însingurare și de teribila foame de afecţiune.

Deși joacă el însuși un rol principal, Louis Garrel face în așa fel încât ecranul să fie acaparat de cele două actriţe. Le folosește excelent calităţile pentru a uni comedia spumoasă cu mesajul adânc. Poţi spune astfel că Inocentul/L’innocent este un film în care subiectele serioase au fost abordate astfel încât să descreţească și frunţile. Să lanseze invitaţia la reflecţie printre zâmbete. Poate doar la creatorii din epoca de aur a comediei italiene, sau la Paolo Virzi, mai vezi un astfel de amestec adorabil și multistratificat între personaje, caractere, nuanţe, genuri și teme ce trec de la hohotele de râs la subiectele apăsătoare ancorate în dramele omului actual.

Poţi vedea trailerul aici.

Te invit să descoperi un alt film bun, Paris, Arondismentul 13.