
Little Birds – Anais Nin si vraja incandescenta a povestilor ei
Pentru cei ce au descoperit-o pe Anais Nin datorită povestirilor din Delta lui Venus, cele 13 proze scurte din Little Birds sunt o continuare, la fel de intensă precum un vertij, a ţesăturii dense prin care scriitoarea deschizătoare de drumuri în perioada interbelică a reușit să prindă în mreje cititori din generaţii diferite.
Deși trăim într-o lume în care societăţile civilizate le permit femeilor o mai mare libertate (inclusiv erotică) reflectată și de exprimarea prin artă a subiectelor considerate cândva tabuuri, ce puteau distruge reputaţia unei femei dacă le aborda, povestirile erotice ale lui Anais Nin sunt citite cu același interes manifestat de contemporanii ei luaţi prin surpridere de curajul unei femei de a scrie fără teamă despre subiecte incandescente, cu asumarea atribuită de obicei unui bărbat. De fapt, nu puţini sunt aceia care susţin că Anais Nin era vocea deinzibată care lipsise din galaria celor ce au șlefuit literatura erotică, salvând-o până la urmă de la vulgaritate.
De la explicit la artă

Iniţial, Little Birds ar fi trebui să fie o simplă culegere de povestiri erotice. Un compromis făcut de o Anais Nin ajunsă într-un mare impas financiar. Povestirile erau scrise pentru a onora comanda unui bărbat foarte bogat. Acestea i-a cerut să se concentreze mai degrabă asupra detaliilor explicite. Să renunţe la cele poetice.
Anais Nin l-a ascultat pe comanditarul generos financiar, dar nu până la capăt. A scris genul acela de pagini în care fanteziile ies din matcă. Totodată, a reușit să strecoare inteligent și acea trapă ce duce de la suprafaţa incandesentă a fiecărei povestiri către straturile psihologice mult mai adânci. Astfel, oferise mai mult decât niște povestiri erotice.
Explorarea erotismului
Exact ca-n alte scrieri devenite reprezentative, Anais Nin reușește să exploreze cu sens erotismul feminin. Formându-se literar într-o lume cucerită de ideile lui Freud, Anain Nin preia interesul pentru explorarea abisală a dorinţei. Dorinţa, devenită punctul central din existenţa personajelor, capătă mai multe semnficaţii. Pentu unele personaje devine acaparantă, copleșitoare. Pentru altele devine sursa unei revelaţii. O indispensabilă călăuză spre adâncurile psihicului. Dar și o formă de libertate, atât în relaţie cu lumea exterioară, cât și cu lumea afectivă.
Rând pe rând, protagonistele acestor povestiri lasă în urmă vinovăţia. Nu se mai tem de maturizarea erotică, de propriul imaginar. Ele reușeșc până la urmă să conștientizeze rolul opresiv al societăţii patriarhale în educaţia lor afectivă.
Asumarea unui imaginar subversiv
Personajele acestei cărţi, mai ales cele feminine, cărora le acordă un interes mai mare, trăiesc pentru a se abandona simţurilor. Însă abandonul duce la veritabile revelaţii. Lăsându-se ghidate de propriile fantezii și dorinţe, personajele feminine ajung să își asume o parte mult mai sofisticată a personalităţii lor, de care nici nu știau până atunci. Deși nu dublează imaginile incandescente de unele care să expună o analiză psihologică, Anais Nin te face să vezi dincolo de aceste scene explicite. Îi sesizezi imediat nevoia de a lega sexualitatea de cercetarea psihicului feminin. De ideile avangardiste ale epocii sale, în care multe dintre prejudecăţile și miturile despre erotismul feminin erau dărâmate unul după altul.
Asemenea psihanaliștilor, Anais Nin sesizează rolul dorinţei conștientizare în trecerea spre o raportare mult mai autentică la propriul sine. Citind povestirile din Little Birds ai impresia că ai nimerit în viaţa personajelor feminine aventuroase exact când ele își dau voie să experimenteze tot ceea ce le fusese interzis timp de secole. Iar această experimentare nu este dacât un prim pas către o cunoaștere de sine eliberată de teamă.
Dacă rămâi la suprafaţa stimulantă vizual, ai impresia că Anais Nin se lăsase inspirată de un fotograf interbelic specializat în transpunerea unor povești erotice. Asemenea unui fotograf, alege în primul rând decorurile (mai mult sau mai puţin exotice). În aceste decoruri își plasează nudurile feminine, astfel încât să corespundă unor clișee. Nu numai ale epocii (le regăsim și în pictorialele de azi). Îi vezi personajele feminine abandonându-se languros în apartamentele somptuoase ale unor libertini ce nu-și refuză nici o ispită. Sau prin mansardele unor pictori decadenţi. Odată alese decorurile, Anais Nin conduce povestea astfel încât să expună trupul feminin așa cum este modelat de obicei de privirea masculină.
O defilare a ipostazelor feminine
Erotismul caleidoscopic din povestirile scrise de Anain Nin devine o defilare cu farmec interbelic a ipostazelor feminine din imaginarul colectiv. Iar aceste ipostaze sunt prinse între idealul femeii moderne și cea din alte secole. Regăsești portretul emancipatei asumate ce poartă ţinute Chanel. Al celei ce se plimbă nonșalant prin Parisul cafenelelor, prin atelierele pictorilor sau pe străzile ameţitoarei metropole americane.
Ori de câte ori o caută pe femeia din trecut, personajele masculine oscilează între nostalgia pentru tânăra aflată la graniţa incertă cu adolescenţa, educată cast și provenită din vechea burghezie a coloniilor, ce și-a făcut un conac în mijlocul plantatiei exotice, și femeia din ţinuturile tropicale, mereu debordând de sexualitate în imaginarul masculin occidental, dar având și impulsivitatea unei feline imposibil de îmblânzit.
Majoritatea personajelor feminine apar așa cum le dorește un privitor masculin. Nu întâmplător gravitează în jurul unor pictori. Sunt modelele acestora, amantele ori admiratoarele seduse. În povestirile despre femeile devenite modele identifici vizionarismul lui Anais Nin. Ai spune că anticipase discuţiile despre male gaze din zilele noastre. Despre vulnerabilitate, artă, exploatare și abuz.
În unele povestiri, femeia din fanteziile masculine pare desprinsă din fotografiile lui Brassai. O vezi pe fundalul Parisului cu a lui strălucire învecinată cu tenebrosul. În altele năvălește direct din mijlocul unei vegetaţii luxuriante, despovarată de reguli. Pare mai degarabă un model perfect al unui suprarealist captivat de un tărâm exotic reconstruit imaginar, așa cum vezi în tablourile lui Rousseau.
Având în minte confesiunea lui Anais Nin cu privire la bărbatul pentru care a scris aceste povestiri, te aștepţi la imagini ale femeii-obiect. Însă Anais Nin a știut cum să strecoare ideile feministe. Personajele sale feminine reușeșc să-și exprime nevoia de libertate. Ele întreţin abil un joc psihologic. Unul înșelător, în care tocmai când par supuse devin impetuos de rebele.
Poţi cumpăra volumul de pe Libris, Cărturești.
Te invit să citești și despre o altă carte semnată de Anais Nin – Spioană în casa dragostei.
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.
Nordic Festival 2025
9 februarie 2025Il Cinema Ritrovato on Tour – Bucuresti 2025
5 februarie 2025
Leave a reply Anulează răspunsul
Recomandari
-
Oameni de treaba – Cum se rezolva anumite probleme
27 noiembrie 2022 -
BalKaniK Festival 2023 – editie aniversara
6 septembrie 2023
Cautare in site
Informatii Contact
Puteti lasa un mesaj privat pe aceasta pagina de facebook dedicata
Cele mai vizualizate
Recenzii Aleatorii
-
Alcarras – Ultima vara in livada
22 iulie 2022 -
Femeia cu pantofi bej – Capcanele din lumea ravnita
3 aprilie 2023 -
Septembrie in Shiraz – Frumusete si teroare
4 august 2023