
Paradais – Dorinta si frustrare
Intrată impetuos în bibliotecile multor cititori și în blogosfera literară datorită romanului ecranizat Sezonul uraganelor, scriitoarea mexicană Fernanda Melchor revine pe raftul noutăţilor odată cu traducerea semnată de scriitorul Marian Mălaicu-Hondrari a romanului Parădais. Fanii scriitoarei vor descoperi același ritm nervos al naraţiunii reduse la șuvoiul de trăiri ale unor adolescenţi în care febra hormonilor imposibil de ţinut în frâu se amestecă exploziv (și fatal) cu frustrările accentuate de inegalitatea socială extremă a societăţii în care s-au născut.
Între două extreme

La fel ca-n Sezonul uraganelor, ce i-a adus celebritatea internaţională, Fernanda Melchor folosește neliniștile și frustrările clocotitoare ale adolescenţilor ce nu mai știu ce înseamnă acea minimă piedică pusă de autocenzură sub forma fricii elementare faţă de consecinţele evidente și imediate, pentru a face o radiografie însângerată a societăţii în care și bogăţia extremă, și pauperitatea ajung să producă același efect: reducerea fiinţei la tot ce are mai primitiv. Bogăţia vine cu sfidarea limitelor ca urmare a certitudinii date de impunitate. Sărăcia, la rândul ei extremă, vine cu tendinţa a de a vedea lumea ca o luptă inegală, nedreaptă, darwinistă, în care este permis orice în lipsa unui ascensor social moral.
Lumea săracilor fără șansa de a-și depăși condiţia și cea a bogaţilor ce și-au făcut propria lume închisă – complexul rezidential Parădais, cu aer de staţiune estivală exclusivistă – sunt reprezentate de Franco și de Polo. Conform regulilor nescrise ale societăţii din complexul de lux, Franco și Polo nu ar fi trebuit nici măcar să intre în vorbă. Doar că Franco, marginalizat de copiii vecinilor snobi din cauza obezităţii, și-l face prieten de beţivăneală pe grădinarul Polo, aflat tot la vârsta adolescenţei, dar care se lăsase de școală.
Vieţi triste
Deveniti tovarăși de pahar, cei doi ajung la complicităţi periculoase. Franco șterpelește bani de la bunicii severi, iar Polo folosește acești bani pentru a cumpăra tărie și ţigări pentru amândoi. După ce termină Polo munca istovitoare în complexul de lux unde locuiește și Franco alături de bunicii săi, cei doi se pun pe băut excesiv, la debarcaderul de lângă mangrove.
Polo are nevoie de bani pentru a-și procura băutura. Se aruncă în dependenţa de alcool pentru a uita de viaţa cu visuri sfărâmate odată cu moartea bunicului. Când trăia bunicul său, lui Polo i se părea mai ușor de atins marele vis. Visul de a deveni un mic navigator. De a-și construi propria bărcuţă pentru a cutreiera lumea sau măcar pentru se îndepărta de cartierul acaparat de traficanţi. Franco, în schimb, devine obsedat de vecina lui, o starletă sexy. Iar obsesia lui se transformă în episoade zilnice de masturbare compulsivă, despre care îi povestește, la fel de obsesiv, prietenului Polo, care ajunge să simtă doar dispreţ faţă de Franco.
Deși ajung să petreacă mult timp împreună, fumând și bând, în zona debarcaderului, unde se află casa bântuită, construită în stil colonial, a celei poreclite cândva Contesa Însângerată (din nou apare casa ruinată de care este legată prezenţa, de data aceasta fantomatică, a unei femei malefice, simbolizând în acest roman spectrul macabru al puterii coloniale), Polo simte doar dispreţ pentru Franco. Dar are nevoie de banii acestuia pentru a-și cumpăra zilnic alcool. Pentru el, Franco nu este decât un porc biped, care nu este bun decât pentru a consuma excesiv pornografie și mâncare.
Lumea instinctuală
Umplând pagini întregi cu detalii despre contextul social în care și-au format (și deformat) personalitatea, Fernanda Melchor permite acumularea lentă a elementelor de thriller. Un thriller bazat pe o intersectare inflamabilă a frustrărilor celor doi.
În timp ce Franco, prezentat ca un puber decervelat și incapabil de a trăi și pentru altceva în afara consumului excesiv de pornografie, devine un o variantă dezgustătoare a lumii parvenite, baricadate într-un complex de lux construit după modelul celor ce rup sfidător din habitatul natural parcelat în priveliști privatizate și protejat de atacul săracilor delicvenţi prin sârma ghimpată, lui Polo, care provine din lumea celor născuţi petru a servi din tată-n fiu în cartierele bogaţilor misecuviniști, unde sunt prezenţe invizibile, este un personaj căruia Fernanda Melchor îi acorda mai mult interes. Pare că vrea să îi facă dreptate, îmbogăţindu-l psihologic, în timp ce Franco rămâne la nivelul controlat de creierul arhaic.
Franco îţi dă impresia că este o cauză pierdută. Polo ar fi putut ajunge mai bine în viaţă dacă ar fi avut alte condiţii și modele. Totuși, ambii se lasă mânaţi de instincte. Doar miza este diferită. În timp ce Franco vrea să o posede violent pe vecina sexy ce nu îi acordă atenţia erotică dorită, Polo nu vrea decât să îi fure bijuteriile și alte obiecte de preţ, sperând că astfel își va face un nume în lumea durilor și va putea lucra alături de vărul său intrat într-o grupare de traficanţi.
Un personaj derutant
Când Franco anunţă că este gata să-și pună în aplicare planul de a pătrunde în casa vecinei sale, viaţa lui Polo ajunge un haos accelerat. Totodată îi va permite o privire lucidă asupra scopului existenţei sale, despre care fusese adesea întrebat, dar nu găsise răspunsul.
Polo este un personaj derutant. În el convieţuiesc fragilitatea celui născut și crescut în pauperitate cu tenacitatea parazitată de o revoltă împotriva inechităţii eșuate în furia contraproductivă. Fernanda Melchor te face să-l și compătimești, dar să-l și detești.
Adolescenţii furioși
Regăsești în Paradais aceeași tendinţă a scriitoarei de a explora o societate prin adolescenţii săi furioși. De a prezenta niște personaje incapabile de a-și depăși pornirile primitive. O lume pervertită unde scăparea nu le pare acestora posibilă decât prin ferocitate. Iar ferocitatea lor devine precum barosul ce sparge zidul de protecţie dintre cei ce par să aibă totul și cei care de-a lungul generaţiilor devin din ce în ce mai săraci. Doar că zidul este spart mai întâi de Franco, din înalta societate. Pentru că Fernanda Melchor te face să privești doi oameni ce tânjesc după un paradis din care sunt excluși. Ambii își doresc disperat ce nu pot avea. Iar nefericirea îi apropie dincolo de zidul diferenţelor sociale ce îi despart.
Franco vrea afecţiune, dar se scufundă în propriile instinct necenzurate. Polo ar vrea să scape în sfârșit de rutina unei vieţi istovitoare, cu salarii de mizerie, ce îi arată că deja la vârsta de 16 ani existenţa lui începe să semene cu o fundătură.
Film în proză
Parădais este un film în proză despre ura provocată de inechitate. Pare atât o luptă de clasă, dar și o luptă în interiorul clasei. Deși personajele par în tușe groase, iar interacţiunea dintre ele devine una predictibilă, Parădais nu te plictisește. Fernanda Melchor își folosește abilităţile de povestitoare cu talent de scenaristă pentru a doza ritmul și pentru a descrie peisajele dintre plajele de la ocean și mangrovele de lângă complexul rezidenţial pentru a te face să îi plasezi alegoric reţeta arhicunoscută de thriller în contextul social cunoscut și prezentat în cărţile sale.
La fel ca Sezonul uraganelor, Parădais are o miză cu mesaj social exploziv. Mult mai simplu decât romanul tradus anterior în limba română tot de Marin Mălaicu-Hondrari, Parădais ascunde, sub minimalismul dedesubtul căruia violenţa primitivă clocotește, un potenţial de roman complex, unul ce poate expanda orice direcţie de interpretare.
În aparenta lui simplitate, Paradais are mai multe straturi. De la ciocnirea provocată de inegalitate până la negocierea graniţelor simbolice suprapuse peste cele geografice dintre noua burghezie și cei mai săraci locuitori, în absenţa clasei de mijloc echilibrate, sau la violenţa de care nu poţi scăpa, indiferent de cartierul (bogat sau nu) în care te naști dacă totul se contruiește pe temelia unei societăţi îmbolnăvite de efectele (încă resimţite) ale colonialismului în ţările sud-americane (de altfel, ruinele conacului din apropierea complexului de lux este o fantomă a răului istoric încă nereparat).
Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Pandora M, de pe Libris, Cărturești.
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.
Reverie du quinze-août – Intamplari din vietile grecilor
8 noiembrie 2025A unsprezecea zi din august – Prima tabara la mare
6 noiembrie 2025Platanii din Samothraki – Grecia mai putin explorata
4 noiembrie 2025
Leave a reply Anulează răspunsul
Recomandari
-
August is a Wicked Month – O vara imprevizibila
6 septembrie 2022 -
Congo Jazz Band – Cicatricile memoriei colective
7 noiembrie 2023 -
Festivalul Filmului Francez 2023
14 martie 2023
Cautare in site
Informatii Contact
Puteti lasa un mesaj privat pe aceasta pagina de facebook dedicata
Cele mai vizualizate
-
10 motive care te pot face sa (re)citesti romanul “Ghepardul”
18 noiembrie 2021 -
17 de carti acaparante citite in vara lui 2024
6 septembrie 2024
Recenzii Aleatorii
-
Amos Oz: Writer, Activist, Icon – O carte esentiala
22 noiembrie 2023 -
Asasinul timid – Un labirint de influente si genuri literare
31 ianuarie 2022 -
La lunga strada di sabbia
18 noiembrie 2022






