Sezonul uraganelor – O noua voce a literaturii mexicane
Ştii că ai deschis cartea unei autoare din America Latină ori de câte ori îţi vine să o parcurgi pe nerăsuflate. Sau când ajungi la capătul poveștii deși nu numai că te năucește, ci prin întâmplările expuse îţi dă fiori, te oripilează de-a dreptul. Noua voce a literaturii mexicane, Fernanda Melchor, li se alătură altor scriitoare sud-americane în vogă – Mariana Enriquez și Samanta Scweblin – datorită unei proze în care misterul tenebros, groaza, superstiţiile macabre și maleficul dezlanţuit stupefiant ajung să te zguduie. Romanul Sezonul uraganelor te lovește în plex.
Imaginează-ţi că Arriaga din spatele romanului Un dulce miros de moarte s-ar întâlni cu varianta feminină a lui Tarantino. Un Tarantino venit pe lume într-un orășel mexican unde lipsa de speranţă cauzată de sărăcie ar fi dublată de lăcomia zgândărită odată cu exploatarea câmpurilor de petrol. Acestea sunt primele impresii provocate de înlănţuirea evenimentelor de o violenţă ieșită din matcă odată cu descoperirea cadavrului unei așa-zise vrăjitoare.
O intersectare de povești zguduitoare
Cine a ucis-o pe Vrăjitoarea care locuia izolată într-o casă unde se petreceau tot felul de întâmplări ce stârneau bârfe? Nu ancheta va conta. Importantă va fi descrierea unei comunităţi în derivă. O comunitate unde oamenii par să fie pervertiţi de timpuriu. Majoritatea copiilor își dau seama că sunt nedoriţi. Că s-au născut la întâmplare, într-un no man’s land sufocant. Şi tot la întâmplare vor trăi, în acest orizont stătut, unde doar gradul de violenţă evoluează.
Dirijând cu pricepere o naraţiune aparent haotică precum o viziune cosmaresc-halucinantă, Fernanda Melchor prezintă o galerie de tipologii deformate psihologic. Vânzătoare de plăceri. Adolescenţi atrași de violenţa sexuală. Alcoolici și dependenţi de droguri. Traficanţi, primitivi deveniţi părinţi iresponsabili și copii pentru care presiunea găștii va înlocui educaţia. Un tablou al marasmului absolut, descris cât se poate de explicit.
O experienţă greu de uitat
Sezonul uraganelor ar fi putut fi la fel de bine și un reușit scenariu de film hiperrealist despre adolescenţa din Mexicul sărac. Un Mexic abandonat în mâinile narcotraficanţilor. Cei născuţi în pauperitate nu pot supravieţui decât prin compromisuri degradante. Însă Fernanda Melchor nu optează pentru o proză liniară. Observaţia psihologică pune mai degrabă sub lupă un ghem încâlcit de evenimente. Dar întâmplările nu curg. Năvălesc de-a dreptul precun un torent de apre mâloase, pestilenţiale, precum cele din canalul unde a fost azvârlit fără milă corpul Vrăjitoarei.
Romanul Sezonul uraganelor este o experienţă trepidantă. O iei ca atare, cu toate detaliile ei necruţătoare. Stilul te scutură precum un vis febril. Poveștile intersectate capătă o desfășurare din ce în ce mai halucinantă și mai grotescă pe măsură ce te apropii de final. Scriitura va rămâne însă la fel de acaparantă, oricât de sordide ar fi detaliile. Abia când violenţa pare să fi atins climaxul îţi vine să strigi că vrei să te trezești.
Poţi comanda romanul de pe site-urile: Pandora M, Libris, Cărturești
