Un singe en hiver – O noua destinatie de vacanta

Un singe en hiver face parte din categoria romanelor a căror ecranizare le-a depășit faima. Şi nici nu se putea altfel. Un film în care își dau replica doi actori precum Jean Gabin și Jean-Paul Belmondo a trecut proba timpului. Datorită filmului Un singe en hiver, o nestemată alb-negru ce nu lipsește din arhiva nici unui cinefil îndrăgostit de cinematografia franceză, mulţi au căutat și romanul lui Antoine Blondine.

Farmecul iernii în Normandia

Un singe en hiver are profunzimea unui roman despre o mare prietenie înfiripată între doi bărbaţi care nu par să mai aștepte multe de la viaţă. Această profunzime este însoţită de farmecul unei melancolii trăite pe coasta normandă, în Tigreville.

Romanul este unul în care atmosfera locului devine un personaj în sine. Alegerea lui Antoine Blondin de a plasa acţiunea romanului în afara sezonului estival, în acel timp al recluziunii pe malul mării, când plajele sunt părăsite de turiști, capătă un rol simbolic, asemenea titlului ce amintește de nevoia unuia dintre personaje de a se retrage într-un Orient imaginar, după ce s-a întors din cel real.

Doi visători

În liniștitul orășel de pe coasta estică a Normandiei, unde îţi vine să-ţi petreci următoarea vacanţă departe de lumea dezlănţuită, se întâlnesc două personaje masculine ce nu au prea multe în comun. Unul devenise un solitar. Îl chema Quentin și era proprietarul unui hotel amenajat într-o veche resedinţă elegantă. La hotelul său ajunge un bărbat dependent de alcool, având aerul unui adolescent care încă își mai caută drumul, mascându-și fricile prin teribilism. Pe numele său Gabriel, bărbatul devenit oaspete dorește să reia legătura cu fiinca lui trimisă la școală-internat de către mama ei, Giselle. Dupa divorţ, Giselle s-a trezit copleșită, alegând să o trimită pe Marie, fiica ei și a lui Gabriel, la internatul ţinut de moștenitoarele uneia dintre familiile de vază din Tigreville.

Deţi aparent nu au nimic în comun, Quentin și Gabriel sunt uniţi de relaţia complicată avută cu alcoolul. Quentin a devenit între timp un abstinent melancolic. A luat decizia după terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, când Normandia devenise locul ultimelor lupte, ce au decis eliberera lumii civilizate. Spre deosebire de el, Gabriel nu are de gând să se lase de alcool prea curând. Este un bărbat fragil, ce oscilează între exuberanţa disimulată și teama de a da ochii cu toţi cei de care s-a atașat. Simte că poate ajunge oricând o epavă eșuată pe coasta normandă, într-o iarnă eternă. Doar dorinţa de a se reapropia de fiica lui, Marie, pe care nu o văzuse de multe vreme, îl mai ţine pe linia de plutire.

Într-unul dintre episoadele de ebrietate, Gabriel îl consideră pe Quentin tatăl său. La rândul lui, Quentin are o atitudine paternă faţă de oaspetele său. Totuși, această apropiere îi poate ameninţa liniștea, echilibrul precar atins după reușita în a-și controla dependenţa de alcool. Gabriel îl provoacă pe Quentin să se reapropie de alcool. Să bea împreună, într-o tovărășie a tristeţii.

Descoperirea unui refugiu

În ciuda subiectului, romanul Un singe en hiver nu este unul al decăderii. Dependenţa nu ia o turnură distructivă. Personajele se lasă până la urmă salvate de talentul lor de a emite concluzii profunde referitoare la lume, la ele însele. Vulnerabilitatea le oferă și o viziune lucidă asupra propriilor limite, temeri și pierderi.

Ambele personaje au tristeţea celui aflat parcă într-o perpetuă rătăcire. La fel ca maimuţele pierdute în marile orașe ale Orientului, pomenite alegoric de Quentin. Abstinentul Quentin ajunge să rătacească mai degrabă cu ochii minţii. Deruleaza o reverie unde Orientul îi apare idealizat. Se viseză alunecand pe un fluviu ce străbate China, într-un decor pictural. Gabriel pleacă dintr-un loc în altul, părăsind un Paris nocturn ce vrea să-l ajungă din urma tocmai pe coasta normandă.

Un singe en hiver îţi rămâne în memorie asemenea filmului omonim, devenit un clasic. Te invită la acel răgaz care să îţi permită să lași timpul să curgă mai încet. Să îţi arate răbdător cât de importantă este apropierea umană. Apropierea dintre doi bărbaţi uniţi de aceeași neputinţă în faţa propriei vulnerabilităţi ieșite din matcă. Totodată, în acest roman întâlnești o reprezentare demitizantă a paternităţii. O demitizare ce permite exprimarea iubirii de care este capabil și cel ce se îndepărtează, dar nu pentru a abandona, ci pentru că simte acea teamă copleșitoare faţă de sine însuși.

Citind Un singe en hiver ai impresia că ţi se face și o invitaţie. Aceea de a călători sfidând turismul de masă, de sezon. Antoine Blondin propune și o pledoarie pentru acea Franţă care merită descoperită abia atunci când trăiește în ritmul ei. Când orașul vacanţelor estivale își dezvăluie o frumuseţe ce transformă solitudinea unor locuitori în stranietatea dătătoare de sensuri.

Poţi comanda romanul de la librăria franceză Kyralina.