Scenariu – Muzica unei existente

Scenariu poate fi considerat unul dintre cele mai sensibile și actuale romane despre viaţa celor consideraţi bătrâni. Impresionează prin analiza psihologică plină de empatie și printr-un personaj feminin de care te atașezi deoarece a știut să se înfășoare în pasiunea pentru artă când realitatea părea să nu mai accepte culorile calde.

Cuplul longeviv

Scriitoarea slovacă Etela Farkasova reușește să capteze atenţia acelor cititori familiarizaţi cu poveștile desfășurate molcom, răbdatoare cu micile detalii în care se pitesc de fapt marile indicii despre zbaterile sufletești ale personajelor. Personajul feminin din acest roman, Katarina, își ocupă timpul traducând literatură. Şi-ar fi dorit să devină muziciană, însă nu se ridicase la nivelul așteptărilor pentru a fi admisă la Conservator. Şi-a păstrat totuși pasiunea vie. Tot pasiunea pentru muzica simfonică i l-a scos în cale pe soţul ei. La rândul său meloman, ascultă alături de ea câte un disc. Este ritualul lor. Când el revine de la institutul unde încă mai este ascultat de studenţi, chiar și după ce s-a pensionat, ea îi pregătește câte un disc, pe lângă mici plăceri culinare.

Drame din trecut

Cuplul din Scenariu pare să-și petreacă ultimii ani într-o oază de tihnă, lângă Bratislava. Doar câte un escroc gata să fure o sumă de bani sub pretextul revenirii pentru a le repara casa veche îi mai scoate din liniștea lor.

Încăperile casei moștenite de Katarina sunt personaje în sine. Ele devin ecourile mai multor generatii. Cuplul locuiește în această casă înconjurată de grădină, cu încăperi suficient de mari pentru a primi colecţiile de discuri. Katarina și soţul ei trăiesc în armonie, iar pasiunea pentru artă îi face să descopere mici ritualuri zilnce de alungare a fricii de boală și de neputinţă. Totuși, pe măsură ce dai paginile, apar aluzii la drame din trecut, la secrete.

Reapariţia fiului

Marea drama a cuplului este legată de copii. Mai bine zis, de unul dintre ei, considerat oaia neagră. Este cel mai mic dintre cei trei copii ai Katarinei. Spre deosebire de fratele devenit un chirurg renumit în America sau de cel ce și-a dezvoltat propria afacere prosperă, fratele mai mic nu și-a găsit locul. Un copil de nestăpânit, apoi un adolescent cu probleme de comportament, riscase mereu să devină un adult pe care să-l înghită pușcăriile.

Fiul cu probleme de comportament le reproșase părinţilor că nu-l iubiseră destul. Amintirea lui devenise o rană vie în sufletul Katarinei. Exact când pierduse legătura cu el, fiul cel mic revine. Această revenire de scurtă durată îi va permite Katarinei să-și cunoască nepotul.

Sosirea nepotului în casa veche devenită un refugiu pentru Karatina va permite o regenerare afectivă. Katarina, care se gândea la moarte, redescoperă plăcerea de a trăi. Prezenţa nepotului în casa ei o face să se gândească la existenţa umană, la tot ce lasă un om în urma lui și la moștenirea transgeneraţională.

Descriind relaţia dintre bunică și nepot, Etela Farkasova a creat unele dintre cele mai frumoase pagini despre modul în care muzica poate scoate la suprafaţă ceea ce un personaj feminin a preluat din poveștile generaţiilor anterioare. Tot prezenţa nepotului pune într-o lumină diferită legătura din interiorul unui cuplu sudat de-a lungul a cinci decenii. Viaţa cuplului se scurge între prezentul unei rutini blănde precum o zi de toamnă târzie și amintirile unui trecut, revenit sub forma amintirilor evazive precum niște aluzii.

Dincolo de ultima pagină

Scriitoarea Etela Farkasova știe cum să-ţi reactiveze interesul faţă de ceea ce pare varianta literară a unui slow cinema bine construit. Printre detaliile rutinei expuse molcom se strecoară acele aluzii ce deconspiră secrete, apoi le retrimit în coconul misterului. Exact când ai impresia că ești pe cale de a descoperi câte un secret menţionat voalat în paginile anterioare, revine misterul.

Scenariu este genul de roman care va rămane cu tine și după ultima pagină. Impresionează prin echilibrul dintre observaţiile necruţătoare ale unei lumi nedrepte și duioșia fără margini a personajului Katarina. O vezi pe Katarina în mulţi oameni ei și totodată ţi se pare diferită. Ce-o face aparte? Bunătatea considerată ireală și acel amestec de bucurie a vieţii cu melancolia duioasă. De fapt, te aștepţi să o vezi pe Katarina zburând peste propriile drame precum oamenii pictaţi de Chagall.

Poţi comanda romanul de pe site-ul Editurii Casa Cărţii de Ştiinţă.