Alexandrian Summer – Vara dinaintea marii plecari

Alexandrian Summer va fi apreciat mai ales de cei ce au descoperit lumea cosmopolită din Africa de Nord datorită romanului Fuga din Egipt, scris de Andre Aciman, care semnează și prefaţa romanului scris de unul dintre cei mai importanţi autori israelieni contemporani, Yitzhak Gormezano Goren. De fapt, Alexandrian Summer poate fi considerat verișorul romanului scris de Andre Aciman.

Datorită scriitorilor Andrei Aciman și Yitzhak Gormezano Goren vei descoperi lumea sefarzilor. Cine erau sefarzii? Evreii care au ajuns în Peninsula Iberică. Timp de secole au contribuit alături de mauri la moștenirea culturală din Andaluzia. Ei au fost alungaţi de inchiziţie. Pentru a scăpa de prigoană, s-au stabilit în Balcani sau au traversat Mediterana. Au ajuns astfel în teritorii predominant musulmane, îmbogăţind societatea otomană și cultura Maghrebului.

O duioasă nostalgie

Cele două romane pomenite au în comun o duioasă nostalgie după o lume pierdută. Mai bine zis după o lume din care personajele au fost alungate. Această nostalgie a înlocuit sau măcar a reușit să atenueze amărăciunea dezrădăcinării. Deși au fost alungate din orașele de suflet, personajele nu par să simtă ranchiună. Privesc înapoi cu dorinţa unei ultime declaraţii de iubire pentru Alexandria.

În ambele romane regăsești portretele unor evrei sefarzi, cutumele acestora ce reflectă de fapt influenţele unor mari imperii și secole de comori multiculturale sedimentate în identităţi. De asemenea, cei doi autori par să fi văzut prin aceleași lentile această lume din care provin. Își iubesc lumea, dar o și critică. Fără a se lăsa mistuiţi de conflictul dintre devotament și trădare. Dintre vinovăţia celui ce vede și defectele celor iubiţi și preocuparea scriitorului pentru autenticitate.

O explorare a mentalităţilor

Cei doi scriitori abordează cât se poate de natural amestecul dintre compasiunea molatică și privirea nemiloasă din relaţia avută cu propria lume. Dezvăluie atât frumuseţea acestei lumi vechi, păstrătoare a limbii Ladino (melodioasa adaptare a limbii din Spania maură la cultura evreilor din Peninsula Iberică), dar și păcatele ei, mai ales prejudecăţile, segregarea în funcţie de clasa socială, patriarhatul împrumutat de la influenţa balcanică (mulţi evrei sefarzi din Alexandria proveneau de fapt din rândul celor adăpostiţi în Imperiul Otoman, unde au prosperat datorită intereselor sultanilor de a folosi, în relaţia cu occidentalii, atât grecii și armenii, cât și elitele sefarde ce vorbeau mai multe limbi și aveau cunoștinţe temeinice din mai multe domenii).

Atât Andrei Aciman, cât și Yitzhak Gormezano Goren pun sub lupă mentalităţile burgheziei sefarde. O burghezie care se înţelegea foarte bine și cultiva prietenii cu înalta societate egipteană, cu europenii occidentali, cu grecii și armenii, dar care interiorizase snobismul burgheziei europene, dublat de un dispreţ specific unui colonist faţă de băștinașii mai săraci. Descrierea prejudecăţilor faţă de populaţia autohtonă ar putea duce la concluzii pripite. Mai ales că fiul uneia dintre familiie din roman, devenit unul dintre cei mai râvniţi burlaci și vedetele hipodromului din Alexadria, câștigând cursă după cursă, ajunge să atragă ura colectivă după ce ajunge să concureze împotriva unui călăreţ libian (fiu de beduini), devenit idolul spectatorilor arabi.

Contextul istoric

Pentru a nu trage aceste concluzii pripite legate de conflictele, de seismele sociale din roman, este nevoie de precizarea contextului istoric. Acţiunea romanului cu tentă autobiografică are loc la începutul anilor ’50. Ecourile luptelor din Orientul Mijlociu, imediat după încheierea Mandatului Britanic, dar și tentativele de retrasare a graniţelor cu multe decenii în urmă, după destrămarea Imperiului Otoman, se răsfrâng asupra legăturilor multietnice din Alexandria. Însă ura colectivă împotriva locuitorilor evrei nu era legată neapărat de confruntările dintre arabi și evrei, la începuturile formării statului Israel.

Conflictul era de fapt unul dintre clasele sociale egiptene. Dintre populaţia autohtonă sărăcită, pauperizată de efectele colonialismului, și elitele cosmopolite, pe care această populaţie, ţinută departe de binefacerile modernizării și ale educaţiei, le punea pe seama tututor celor din înalta societate, ce au prosperat în timpul influenţei occidentale asupra Egiptului.

Naţionalismul revanșard era speculat de cei ce doreau să pună mâna pe putere. Aceștia au coagulat frustrarea provocată de inechitatea socială în ura explozivă. Regele Faruk, de orientare cosmopolită, era considerat și un mare corupt. La fel erau consideraţi și străinii. Este pusă la cale, de către liderii militari, alungarea acestui rege.

Lupta pentru putere

Noul conducător, sprijnit de militari, Gamal Abdel Nasser, fusese văzut asemenea un salvator. Egiptenii speraseră în hotărârea lui de a-i  alunga pe străinii consideraţi lacomi. Pe cei numiţi colonizatori. La rândul său, Gamal Abdel Nasser avea să fie implicat în Criza Canalului Suez. Naţionalizând acest canal, Nasser intrase în conflict cu marile puteri occidentale, dar și cu autorităţile israeliene, care se temeau de o blocadă a Canalului Suez. Din cauza acestei crize, locuitorii evrei ai Egiptului începuseră să fie consideraţi trădători sau chiar spioni. Nu contau devotamentul lor pentru prosperitatea Egiptului, dorinţa lor de a trăi în pace. Presiunile făcute asupra evreilor, hărţuirea, au dus la alungarea acestora. Ei au devenit refugiaţi.

Pe fundalul urii faţă de străinii consideraţi niște colaboratori ai colonizatorilor au loc evenimentele din cele doua familii de sefarzi din romanul Alexandrian Summer. Un roman multistratificat, deschizător de noi căi de explorare a istoriei.

Romanul unei maturizări

Alexandrian Summer ar putea fi considerat și un roman al maturizării. Multe dintre pagini îi sunt dedicate lui Robert, fiul unor sefarzi din din Alexandria care găzduiesc, în timpul verii, familia celui mai bun tânăr devenit vedeta hipodroamelor din Egipt.

Acest târăr faimos, pe nume David, este descris asemenea unui personaj din romanele lui Fitzgerald. Este rasat, cu alură de playboy aristocrat, cuprins de o pasiune înflăcărată pentru o tânără emancipată și capricioasă (sora lui Robert), râvnită de toţi tinerii de familie bună din Alexandria. Așadar, David întruchipează lumea selectă din Alexandria. Tatăl său aminteste de călătoria făcută de sefarzi de-a lungul secolelor. Deși el nu este sefard, ci un turc adoptat de sefarzi, după ce se îndrăgostise de o tânără din această lume, tatăl lui David trece prin dramele oricărui evreu mereu ameninţat de pericolul izgonirii.

Romanul prezintă de fapt o dublă maturizare, cu puternice influenţe erotice. Maturizarea lui David este una previzibilă. Cea a tânărului confruntat cu primii fiori ai unei iubiri inaccesibile, deși se credea că putea avea orice femeie dorea.

În schimb, maturizarea lui Robert ofertă partea sofisticată și totodată scandaloasă din roman. Un rol îl are fratele lui David, ce devine un ghid mai experimentat și înzestrat cu șiretenia celui versat ce vrea să domine. Paginile în care sunt descrise ritualurile de iniţiere pot fi tulburătoare pentru cititori, amintind atât de unele nuvele scrise de Anais Nin, dar și de studiile unor discipoli de-ai lui Freud.

O frescă socială

Peste straturile specifice unui roman al maturizării se întinde o frescă socială. Una cuprinzătoare și utilă pentru cei dorinici de a înţelege societatea egipteană. Vei descoperi atât relaţiile din lumea burgheziei sefarde, cât și ale sefarzilor cu lumea din jur. Nu sunt uitate nici relaţiile complicate dintre evrei și arabi. În cercurile prospere sau în cele educate, exista o convieţuire uimitoare. Însă relaţiile definite de segregarea în funcţie de clasele sociale puteau duce la conflictele dintre acei oameni săraci racolaţi de cei radicalizaţi și cei pe care îi considerau ţapii ispășitori. De fapt, relaţiile complicate dintre populaţia autohtonă sărăcită de corupţie și cei consideraţi străini face din Alexandrian Summer un roman extrem de actual, de relevant.

Vedem în ultimii ani, la nivel global, același conflict între adepţii unui naţionalism revanșard, ca răspuns la nepăsarea unei clase politice ale căror programe superficiale au eșuat în corupţie sau incompetenţă, și cei ce vor să trăiască într-o lume cosmopolită, diversificată. Cosmopolita Alexandrie era sub asediul celor ce găsiseră în forma primitivă a naţionalismului un antidot pentru problemele lor, mai ales pentru dramele provocate de austeritate și de blocarea ascensorului social ca formă a lipsei de acces la resursele economice sau oferite de educaţie.

Familiile lui David și ale lui Robert devin victimele unei societăţi în care nu se putea trece de la un strat la altul. În care sărăcia nu putea fi combătută printr-un mod sănătos, provocând ură. Iar evreii educaţi, asociaţi elitelor, deveniseră din nou ţapii ispășitori.

Forţa psihologică

Dincolo de straturile interpretării, te impresionează forţa psihologică a observaţiilor. Aceste observaţii uimesc prin analiza abisală ce face apel la transgeneraţional și la mentalităţi arhaice intersectate cu miturile despre apartenenţă, devotament, religie, dezrădăcinare.

Fineţea psihologică stăpânită de Yitzhak Gormezano Goren apare mai ales în descrierea taţilor.  Avem imaginea stăpânului. A celui considerat patriarhul familiei, ce veghează și gestionează precum un rege, subjugat însă de pasiunea pentru soţia lui, și care este uimitor de tolerant cu nevoia de libertate a fiicei sale ce flirtează dezinvolt și pierde nopţile în localurile faimoase din Alexandria. Un tată modern și totodată (încă) tributar cutumelor învechite. Însă ceea ce uimește este imaginea otomanului musulman ce își părăsește lumea pentru a intra în cea a soţiei sale evreice. Acesta este Yusef, tatăl lui David. El fusese rândul său un călăreţ faimos, care încă suferea după ce își pierduse iapa alături de care promitea să devină campionului hipodromului.

Simbolul calului pierdut

Vei găsi în Alexandrian Summer unele dintre cele mai frumoase pagini dedicate relaţiei dintre o fiinţă umană și calul său preferat. Plasată între atemporal și psihologia masculinităţii arhaice, va coagula multe semnificaţii. Descrierea acestei relaţii desăvârșește analiza psihologică. Regretul tatălui lui David este legat de teama pierderii puterii. A virilităţii legate de forţă în relaţiile sociale. Yusef vede lumea din perspectiva unui rege detronat, devitalizat. Unul pentru care alţi bărbaţi influenţi nu mai au respect. Totodată, relaţia cu iapa cumpărată după ce fusese capturată în deșert ia forma relaţiei cu propriile rădăcini.

Tatăl lui David, Yusef (devenit Joseph), fusese musulman. Își părăsise familia pentru a face parte din lumea sefarzilor. S-a convertit deoarece nu a dorit să-și oblige viitoarea soţie să se rupă de ai ei. Privind succesul de care se bucura călăreţul libian, fiu de beduini adoptat de soţia unui consul britanic, tatăl lui David începe să mediteze asupra fatalităţii, fricii de un destin nefast, înstrăinării de sine, ascundarea identităţii, greutatea de a-și apăra copilul.

O dublă privire

Romanul oferă o dublă privire. Una spre contextul social ce dădea în clocot. Un clocot al urii. Genul acela de ură provocată de neputinţa celor condamnaţi la pauperitate. A celor ce nu avuseseră acces la binefacerile unei lumi cosmopolite.

A doua privire este spre interioritatea personajelor. Spre tumultul provocat de evenimentele sociale și de propriile transformări. Iar această interioritate duce de la straturile frământărilor la cele mult mai adânci. Nu numai trăirile provocate de ameninţările sociale sunt răscolite.

Partea cu adevărat memorabilă a romanului este dată de pasajele despre tatăl lui David. Acesta amintește de personajele masculine complicate, ale lui Romain Gary. Asemenea lui Romain Gary, Yitzhak Gormezano Goren surprinde lucid și totodată poetic tot ceea ce nu se poate exprima decât prin apelul la metaforă. Apelează la abisal, la simboluri și la mit fără a pierde contactul cu marele context social și istoric. Anticipând precum un profet viitorul fiului său și a lumii din care face parte, tatăl lui David transformă imaginea deșertului și a beduinului ce vrea să-i detroneze fiul la cursele de cai într-o privire dureroasă asupra propriei sale vieţi. Asupra vanităţilor sale. Își conștientizează vinovăţia faţă de părinţii ce nu i-au iertat convertirea. Își derulează prejudecăţile cauzate de niște credinţe arhaice despre pedepse. Se simte captivul acestor mentalităţi vechi, născătoare de frici și de predicţii ce anunţă catastrofe.

Alexandrian Summer poate fi considerat și unul dintre cele mai bune romane despre psihicul masculin. De la analiza psihologică la alegoric, Yitzhak Gormezano Goren surprinde transferul moștenirii către noua generaţie, dar și capitularea în faţa refuzului de acceptare totală a ei. În faţa noilor dorinţe ale celor tineri stă capitularea sfâșietoare a celor ce asistă la apusul propriei lumi.

Vă invit să citiţi și despre filmul, Egypt, a Love Song, aici. 

Egypt, a Love Song – Redescoperirea unei povesti despre apropiere