Priveste ultima data lumea asta plina de minciuni – Povestiri acaparante
Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni este o colecție de opt proze scurte intense, ce nu fac decât să consolideze reputația lui Cosmin Leucuţa. Acesta se bucură de reputaţia scriitorului de proză scurtă capabil de a te surprinde prin transformarea unui subiect într-o lectură antrenantă.
Ori de câte ori îți cade în mână o carte scrisă de Cosmin Leucuţa știi că te va acapara la nivel emoțional. De fapt, Cosmin Leucuţa este precum un detector de emoții. Le simte, le adulmecă la cei din jur, le simte resorturle alambicate. De aici derivă și marele său talent. Acela de a fi mereu relevant. De a impresiona mai multe categorii de cititori. Se regăsesc în personajele sale și cei născuți în anii ’80, și copiii prezentului. Și melancolicii, și cei dependenţi de adrenalina unui thriller american filmat în pustietate. Totodată, are simţul imprevizibilului. Singura certitudine pe care ţi-o dau povestirile sale este că nu te vei plictisi.
Povestiri pentru toate gusturile
Unele povestiri din volumul Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni sunt molcome precum o plimbare prin satul copilăriei. Acele plimbări lămuritoare, presărate cu niște concluzii sfâșietoare despre natura umană, efemer, memorie, transformări interioare, pauperitate și locuri abandonate.
Altele povestiri sunt alerte și îţi dau fiori. Devin precum un thriller cu oameni ciudaţi întâlniţi în orașe-fantome din deșertul american. Nu lipsesc nici povestirile în care se regăsesc toţi cei ce se apropie de vârsta la care ticăitul ceasului biologic devine angoasant din cauza miturilor despre căsătorie, maternitate, șanse pierdute, relaţii târâte de la o etapă la alta, dar neconcretizate cu un nou statut, mituri propagate de la o generaţie la alta, cu tot cu temerile aferente.
Finalul volumului aduce o povestire care te lovește în plex. Relatând din perspective multiple o crimă înfiorătoare, contrazice unele certitudini. În această povestire, devenită cea mai solicitantă din carte, sunt puse multe întrebări. Cea mai importantă pare sa fie una veche de când lumea. Răul este implantat în om de condiţiile sociale vitrege, sau există oameni care se nasc bestii?
Infiltrarea misterului
O altă calitate reflectată în aceste proze este capacitatea de a infiltra misterul, stranietatea. Infiltrarea devine o abilă camuflare. Cosmin Leucuţa mimează banalitatea cotidiană. Îţi dă impresia că ai mai asistat la scenele descrise în povestirile sale. Că sunt previzibile. Nimic spectaculos. De aici și impresia familiarităţii din relaţia cititor-personaje. Apoi vine o replică sau un flashback menite să dea totul peste cap. Să te surprindă, uneori până la stupefacţie. Astfel sunt deviate evenimentele spre partea abisală a psihicului.
Cele opt povestiri incluse în volum sunt și o privire spre rolul memoriei. Acel rol de a ne construi apoi de a ne obliga să ne revizuim perspectiva asupra propriei vieţi. Citești despre un adult care își rememorează anul primei îndrăgostiri și al primei tragedii. Asculţi schimbul de păreri dintre un bărbat și o femeie, buni prieteni, despre cupluri și mariaj. Te plimbi alături de unul dintre personaje prin satul copilăriei sale. Care ar putea fi și al tău. Alături de el faci un inventar al dramelor, când treci pe lângă casele semi-abandonate. Când nu ai parte de plimbări melancolice, plonjezi brusc în realitatea absurdă. O simplă farsă pregătită unui bărbat de către niște colegi ia o turnură suprarealistă. De fapt, aproape toate povestirile ascund un sâmbure de halucinant.
Poti comanda acest volum și de pe LibHumanitas.
Te invit să citesti și despre romanul scris de Cosmin Leucuţa, Cerul ca oţelul aici.
