
Fireworks (Stranizza d’amuri) – Sicilia unei iubiri condamnate
Stranizza d’amuri (Fireworks), prezentat în România la festivalul Visuali Italiane, este un film în care (aproape) toate elementele au fost alese pentru a te cuceri (în ciuda unei realităţi constrângătoare). De la scenele scăldate de soarele meridional la zâmbetele de un șarm ravisant și la muzica italiană cu al ei efect unic de a elibera serotonina precum niște artificii în spectatorul ce privește euforia molipsitoare a unor adolescenţi aflaţi la prima (și ultima) iubire. Simţi că îi însoţești molipsit de euforia lor în timp ce străbat descătușaţi, cu motoreta, străduţele ce șerpuiesc printre casele cu faţade și decoruri baroce sculptate în zidurile de culoarea mierii sau piaţetele ce moţăie în voluptatea răgazului unei amiezi cum doar în Sud găsești. Recomanzi filmul deoarece te-ai atașat, în primul rând, de personajele Gianni și Nino.
Personajele adorabile
Cei doi actori din rolurile principale – Samuele Segreto (Gianni) și Gabriele Pizzurro (Nino) – dejagă un magmetism ce trece dincolo de ecran. Reușesc să redea acel gen de amestec între senzualitate și inocenţă, euforia impetuoasă precum o scânteie și candoarea molcomă precum orele amiezilor din vara ţinuturilor învecinate cu marea. De fapt, cele două personaje seamănă cu protagoniștii adolescenţi ai lui François Ozon.
Carismaticii actori te vor duce imediat cu gândul la cei din Summer of ’85 (Ete ’85). Tot în anii ’80 se petrece și acţiunea din Fireworks (Stranizza d’Amuri). Doar că langoarea verii demne de moștenirea unui Rohmer este revigorată de erupţia pătimașă asociată Italiei meridionale, mai ales că povestea atinge punctul de maximă tensiune în clocotul unui campionat mondial de fotbal ce animă toate străzile cu o energie febrilă devenită la fel de molipsitoare ca frenezia degajată de trăirile personajelor.
Şi tot ca-n filmul lui François Ozon, personajele sunt într-un contrast deopotrivă luminos (flatant pentru ele și reconfortant pentru noi) și fragilizant cu cei din jur. De parcă ar fi decupate dintr-o lume prea strâmtă pentru accelerata lor metamorfoză interioară. Așadar, dacă ţi-a plăcut Ete ’85, pregătește-te pentru varianta siciliană, mult mai efervescentă, dar și dramatică.
Doi sicilieni pe care i-ai vrea în lumea ta
Datorită celor doi actori vei avea impresia că protagoniștii Gianni și Nino vin din altă lume. Că, deși trăiesc în mijlocul unor pământeni cum nu se poate mai fremătători (dar și iuţi la mânia provocată de prejudecata cumplit de intransigentă, cu efecte devastatoare asupra celor prigoniţi), au totuși ceva ce îi face să zboare -de parcă ar fi într-o continuă goană cu motoreta pentru a-și împlini visurile – undeva deasupra lumii sufocante a micilor localităţi pitorești, la care visezi, dar despre care îţi vine să spui Păcat că sunt populate și de grobieni.
Gianni și Nino sunt genul de oameni pe care ar vrea să-i întâlnească orice om ce trăiește pentru a se bucura de frumuseţea unui ţinut sicilian. Sunt prietenii solari, fără pic de răutate gratuită, la care ai visat în adolescenţă. Totodată, întruchipează genul de localnici pentru care te-ai muta într-un orășel italian. Doar, doar oi avea și tu niște vecini pentru care frenezia vieţii încapsulate în vara eternă este mai presus de orice. Totuși, vecinii lui Gianni nu-i suportă. Îi tot șicanează până la hărţuire. Acea hărţuire devenită un ritual al umilinţelor zilnice adunate picătură cu picătură.
Ura vecinilor
Ce li se reproșează acestor protagoniști cu zâmbet cuceritor? Relaţia avută. La început, în ochii multora nu erau decât niște buni prieteni. Genul acela de prieteni pe viaţă. De nedespărţit. Care nu fac decât să cutreiere între orășelele pitorești și plajă, cât e vara de lungă. Însă, pe măsură ce petrec mai mult timp împreună, își dau seama că prietenia ascunde atracţia tabu.
De fapt, mai mult Nino pare să întârzie în dezvăluirea propriilor emoţii. Gianni pare mult mai asumat. Chiar și într-o lume ce pare incurabil captivă într-un patriarhat ce nu ezită să se arate feroce. Unul ce poate anihila hulpav orice formă de autenticitate și de răzvrătire în faţa cutumelor. Tocmai această asumare (nu foarte evidentă, ce-i drept) face din Gianni ţinta unui bullying necrutăţor. El devine ciucă bătăilor. Ciudatul satului. Inofensivul acuzat de toare relele pământului. Ţinta batjocurii, într-o complicitate ce pare ancestrală precum lașitatea și spiritul de haită. În urma unui astfel de episod de hărţuire, Gianni ajunge să se intersecteze cu Nino.
Iubirea ca formă de evadare

image: Visuali Italiane (press kit)
Întâlnirea se transformă în șansa pe care Gianni și-o acordă lui însuși pentru a evada. Vrea să scape de viaţa alături de o mamă ce nu-l înţelege (care ajunge să se sperie de relaţia lui), devenită sclava unui bărbat primitiv, un fel de tată vitreg pentru Gianni și un prim angajator cu porniri de stăpân. Mai vrea să fugă departe și de strada luată în stăpânire de haita de vecini ce îl ridiculizează ori de câte ori are ocazia.
Când află că Nino este fiul celui mai mare creator de foc de artificii din timpul sărbătorilor locale – acele feste prin care fiecare orășel meridional transformă într-un spectacol săltăreţ celebrarea unui sfânt protector-, Gianni nu ezită și îl întreabă dacă poate deveni angajatul familiei. Când tatăl lui Nino se îmbolnăvește, cei doi adolescenţi străbat Sicilia pentru a oferi tradiţionalul foc de artificii. În noaptea siciliană își pot permite iluzia de a se apropia fără teama privirilor intruzive. Străduţele luminate discret, ca-ntr-un vis superb de vară, fac din jocul dintre licăr și penumbră un fundal pentru primele exteriorizări (clandestine) ale sentimentelor.
Tensiune și delicateţe
Întreaga poveste palpită de fapt între discreţia răbdătoare a privirilor aluzive și dezvăluire. Există o trecere intensă de la discreţie la izbucnirea tensiunilor. O trecere spontană și totodată înfășurată în acea voluptate a evazivului de la începutul tatonării adolescentine în faţa primelor mari sentimente ce solicită, adesea fără drept de eschivare, autodezvăluirea în faţa celuilalt și acea izbucnire a preaplinului emoţional.
Această pendulare între frumuseţea și hâdele urmări ale prejudecăţilor te atrage cel mai mult. Îi dă filmului acel farmec îmbibat de magnetismul splendorii. Da, există multe irizaţii de splendoare în film. Chiar dacă par lucirile cioburilor rămase nestrivite în urma actelor de barbarie.
Salvarea unei lumi
Actorul Giuseppe Fiorello, aflat la debutul în regie, își iubește Sicilia natală. Deși explorează nemilos și partea ei arhaică, vrea să-i salveze tocmai marea frumuseţe. Sub mesajul social, de chemare la empatie solidară, mai descoperi altul. Acela privind refuzul unei lumi de a capitula.
Există o rezistenţă a frumuseţii siciliene exprimată prin acest film. Nu înseamnă o minimalizare a dramei, o amortizare a șocului, a durerii. Ci o însoţire a ei. O repunere în drepturi a demnităţii umane. Mai ales că filmul abordează mai multe faţete ale vătămării acestei demnităţi. Nu numai subiectul homofobiei este abordat. Ci și relaţiile familiale, care fac să se simtă biciul patriarhatului, în ciuda unor scene în care vechiul regat dominat de pater familias părea să se îndrepte spre o relaxare a controlului.
Filmul este o dozare atentă a ritmului (narativ și afectiv). Între un răgaz al timpului în doi sustras realităţii ameninţătoare și o izbucnire a urii. Acalmia languroasă este măturată de apariţia bruscă a prezenţelor colective gata să înhaţe. Se iubește în surdina dialogurilor în doi și se urăște în văzul tuturor. Zgomotos. Ca o clipă de voluptate tabu, deconspirată și pedepsită apoi în piaţa publică. Relaţia dintre protagoniști este și o tentativă de a fenta vigilenţa primitivă. Se simte în interacţiunile lor o dorinţă de evadare. De a se desprinde de ceilalţi. De a găsi un spaţiu al lor, de a face din frumuseţea locurilor un aliat.
Frumuseţea nealungată
Simţi că întreaga frumuseţe a Siciliei se află de partea lui Gianni și a lui Nino. Mai ales în trecerea de la cadrele ce exprimă intimitatea afectivă la cele panoramice. Filmate în mijlocul pârguitor al amiezii. La apus ori în noaptea în care faţadele sclipesc de la artificii. Vezi Sicilia din goana motoretei, de deasupra orășelelor de vis ori a ţărmurilor. Simţi o solidaritate până la simbioză între Sicilia picturală și candoarea celor doi.
Regizorul Giuseppe Fiorello nu vrea un realism intruziv, chiar dacă nu-i scapă nici un cusur al sicilianului ignorant. Păstrează până la final promisiunea de a-ţi oferi în primul rând un film despre o iubire duioasă. Exact în stilul celor italiene în care ne abandonăm visând. Ştim că urmează să vedem și scene răvășitoare, acel fatalism al omului în lupta inegală cu mediul sufocant (apel la tradiţia neorealistă), ignoranţa și ura colectivă. Totodată, nu putem să nu remarcăm aceeași forţă a personajelor de a se agăţa de tot ce poate avea adolescenţa mai promiţător. De a rupe și pentru noi o felie generoasă din exuberanţa lor.
Până la urmă, în ciuda umbrei unei tragedii anunţate, Stranizza d’amuri este un triumf al poftei de viaţă. Al aspiraţiei la viaţa așa cum se cere ea trăită: fără nicio trădare a sincerităţii în relaţia cu sine (dialogul dintre Nino și unchiul lui deschis la minte este licărul de speranţă ce devine focul de artificii al curajului și îţi aminteste de cel dintre protagonistul din Call Me by Your Name și înţeleptul său tată). Prin această asumare finală devin puternice în relaţia cu sine tocmai acele personaje singure împotriva tuturor.
Poţi vedea trailerul aici.
Te invit să descoperi și filmul Joyland, citind recenzia aici.
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.
Il Cinema Ritrovato on Tour – Bucuresti 2025
5 februarie 2025Eastern European Feels: Retrospectiva Barbara Sass
31 ianuarie 2025
Leave a reply Anulează răspunsul
Cautare in site
Informatii Contact
Puteti lasa un mesaj privat pe aceasta pagina de facebook dedicata
Cele mai vizualizate
Recenzii Aleatorii
-
Aceeasi mare – Cartea pe care ai lua-o cu tine pe o insula pustie
24 octombrie 2021