Ne vedem in august – Nostalgia reintoarcerii

Ne vedem în august sfidează timpul. Paginile scurtului roman sunt o alinare pentru cei frământaţi de dorul lăsat în urma lui Gabriel Garcia Marquez. O promisiune a rămânerii alături de ei, dincolo de absenţa fizică. Totodată, publicarea lui a fost și încălcarea unei promisiuni făcute de familia lui Marquez. Scris în perioada în care scriitorul se confruntase cu declinul memoriei, romanul farmecă la fel de mult ca precedentele. Așadar, după ce l-au recitit, cei din familie au decis ca este mai important devotamentul faţă de cititorii fideli, ce l-au iubit nespus pe Garcia Marquez. Astfel ies din tipar niște pagini de care te vei îndrăgosti.

Precum respiraţia unei mari frumuseţi

Romanul Ne vedem în august este precum respiraţia marii frumuseţi a vieţii. Cel mai frumos rămas-bun pe care îl putea lua Gabriel Garcia Marquez de la cititorii săi. De la o lume care l-a inspirat prin frenezia ei, prin contraste și fragilităţi. Dar, mai ales, prin strecurarea magiei printre detaliile concrete. Este totodată un roman în care dorinţa erotică devenită o formă de afirmare a libertăţii personale, reflecţia despre moarte și poezia în proză se întâlnesc într-o voluptate străbătută de fiorii de splendoare de pe un ţărm atins de Marea Caraibilor.

Acţiunea se petrece pe o insulă nedenumită, ce ar putea fi la fel de bine un loc nelumesc. Aici, în fiecare an, în aceeasi zi de august, ajunge Ana Magdalena Bach. Mereu la aceeași oră, luând același taxi până la același hotel, cumpărând un buchet de gladiole de la aceeași femeie. Buchetul este pentru mormântul mamei sale, care a insistat să rămână pe această insulă.

Intrarea într-un alt timp

Repetitivitatea ciclică a vizitei pe această insulă îţi lasă impresia intrării într-un alt timp. Un timp al ritualului, de unde te aștepţi să apară acel realism magic sud-american. Coborârea de pe ambarcaţiunea ce leagă insula de restul lumii pare o pășire iniţiatică în alt spaţiu, cu alte reguli.

Până și traversarea insulei devine imersiunea într-o lume aparte. De fapt, întregul roman este construit pe traversarea contrastelor. Dinspre actualitatea ruinei provocate de sărăcie la atemporalitatea peisajului tropical (hotelul se află între Marea Caraibilor și o lagună) și dinspre amintirea morţii spre exuberanţa dorinţei ca formă de rechemare a vieţii. Venind pentru a regăsi mormântul mamei sale, Ana Magdalena ajunge să regăsească până la urmă frenezia unor întâlniri pasionale, chiar dacă trecătoare.

Apariţia străinilor seducători

De opt ani de zile, Ana Magdalena vine în aceeași zi de august pe aceeași insulă, făcând aceleași acţiuni, la aceleași ore. Petrece doar o seară pe an în acest loc și îi place să privească baletul păsărilor de pe laguna spre care dă camera ei de hotel. Însă una dintre nopţi îi schimbă nu numai rutina, ci însăși modul de a privi relaţia cu soţul ei, cu ea însăși, cu viziunea despre iubire, fidelitate, viaţă și moarte.

În această seară memorabilă, ea întâlnește un bărbat șarmant. Va fi primul dintr-o serie de străini alături de care decide să își petreacă seara pe insulă, începând din acea noapte. Până atunci, singurul bărbat de care se simţise atrasă erotic fusese cel ce-i devenise soţ în urmă cu două decenii.

Dacă până să dea curs atracţiei pentru străinul ce-i schimbă rutina Ana Magdalena avusese o viaţă previzibilă, dar fericită, alături de soţul ei, un bărbat ce isca bârfe datorită faimei de mare cuceritor, începând din acea noapte, ea alege hazardul. O singură noapte pe an își propune să găsească un bărbat alături de care să își petreacă noaptea de pe insulă. Paradoxal, are parte de o rutină a căutării imprevizibilului. Așadar, o nouă repetitivitate se instalează în existenţa ei. Aceea a ritualului găsirii unui partener despre care nu va afla niciodată nimic și pe care nu nici îl va revedea vreodată.

Infidelitatea, un subiect fals

Romanul Ne vedem în august se sustrage tendinţei de a-l plasa pe raftul celor despre infidelitate. Sau despre nevoia femeii de a-și revendica dreptul la propria libertate amoroasă. Nu este nici măcar un roman despre iubiri pasagere, despre efemer. Aparenta lui simplitate și predictibilitate ascunde un cu totul alt mesaj. Un mesaj legat de însăși simbolul repetitivităţii.

Alegând aceeași zi și aceeași oră pentru a se îmbarca spre insulă și pentru a părăsi apoi insula, după o singură zi, pentru a se reîntoarce acasă, Ana Magdalena caută să ia în stăpânire timpul. Ar putea fi o nevoie inconștientă de a îmblânzi acel timp ce i-a luat mama. Care aduce inevitabil moartea. Totodată, această regăsire a timpului personal odată cu reîntoarcerea pe insulă atrage schimbarea. Nevoia repetării înseamnă o conștientizare a incontrolabilului. A scurgerii spre efemer și spre ireversibil, dincolo de iluzia ciclicităţii.

Eterna reîntoarcere

Scriind Ne vedem în august, Garcia Marquez ar putea fi bănuit de oferirea propriei viziuni asupra eternei reîntoarceri. Asupra unei regenerări iluzorii. Totodată, știind că a scris romanul (neterminat) în perioada în care urma să se despartă de viaţă, nu te poţi abţine să nu te întrebi dacă nu cumva abandonul personajului feminin în euforia propriilor emoţii incandescente, o dată pe an, este de fapt o declaraţie de iubire a lui Marquez pentru viaţa ca neîngrădire.

Aventurile personajului său capătă un mesaj ce permite interpretări metafizice deghizate în hedonism. Creând acest personaj feminin, Garcia Marquez contracarează repetitivitatea vizitării unui mormânt cu zvâcnirile pasiunii redescoperite. Moartea este alungată de plăcere. De senzualitate.

Orice repetitivitate ar putea avea un final. Eterna reîntoarcere ar putea fi întreruptă brusc de condiţia efemeră a fiinţei umane. Așadar, imprevizibilul cu privire la identitatea amantului ocazional este o deturnare a noii rutine legate de nevoie consumării unei aventuri de-o noapte de la iminenţa efemerului. De fapt, nu este vorba despre acea aventură ca formă de protest impotriva unei dictaturi ce vrea să niveleze orice rebeliune a simţurilor. Aventurile protagonistei devin o ultimă privire aruncată vieţii.

Poţi comanda romanul de pe Libris sau Cărturești.