Mierea leului – Povestea lui Samson, interpretata uluitor

0

Mierea leului echivalează cu descoperirea unei comori pe rafturile unei librării. Este una dintre cele mai frumoase cărţi scrise vreodată. O vor citi încântaţi cei pasionaţi nu numai de mituri, ci și de istoria civilizaţiilor.

Unul dintre cei mai iubiţi scriitori contemporani, David Grossman, devine un arheolog al sensurilor. Este înzestrat cu migala și răbdarea de a pune sub lupă marile cărţi ale omenirii demne de un hermeneut cu o empatie precum un balsam pentru minte. În Mierea leului își propune să descopere noi sensuri ale poveștii lui Samson și a lui ispititoare Dalila.

Semnificaţiile captivante

David Grossman ne reamintește încă de la primele pagini că avem de-a face nu numai cu povestea unui bărbat considerat eroul ce a hrănit stima de sine și imaginarul unui popor greu încercat de istorie. Povestea lui Samson poate avea semnificaţii pentru noi toţi, indiferent de cultura din care facem parte. Ecoul ei este legat nu doar de partea epică, unde senzualitatea și iubirea precum ademenirea unui fruct zemos în plin desert se îmbină cu trădarea, aventurile palpitante și deznodământul răscolitor. Citindu-l pe David Grossman, mulţi ne vom da seama că ne atrage povestea lui Samson deoarece are multe ramificaţii. Unele nebănuite până la o analiză ce îmbină mai multe domenii umaniste.

Povestea lui Samson nu trebuie să fie neapărat povestea unui erou. Poate fi considerată la fel de bine o alegorie a greutăţii ce apasă pe umerii unui bărbat al cărui destin a fost scris fără participarea lui. Un bărbat-erou. Omul din carne și oase cu destin excepţional, căruia i se cere să fie puternic, mereu puternic, dar nu i se permite firescul unei existenţe. Nu are parte de iubirea după care tânjește atât de mult. De răgazul unei vieţi stabile. Deși memoria colectivă îi va da totul lui Samson-eroul, inclusiv gloria și admiraţia eterne, Samson-omul va fi deposedat de tot ce și-a dorit mai mult.

Femeile din lumea lui Samson

Femeile zilelor noastre sunt interesate mai ales de relaţia dintre Samson și Dalila. Ele sublinează modul în care Dalila a devenit simbolul seducătoarei trădătoare. O teribilă urmașă a Evei, care distruge viaţa bărbatului ce se încrede în ea, consolidând astfel machismul colectiv. Însă David Grossman oferă nu numai cea mai frumoasă interpretare a scenei în care Samson obosit de prea multe lupte adoarme ţinând capul în poala unei Dalila, cea care se pregătește să-i taie părul, luându-i astfel puterile și odată cu ele menirea de salvator al poporului său. În cartea lui David Grossman găsești și una dintre cele mai profunde și sofisticate analize a felului în care poate fi perceput copilul pe care îl asteaptă destinul unui erou biblic de către femeia infertilă căruia îngerul îi prevestește miracolul unei nașteri târzii.

În Mierea leului, nu numai relaţia dintre Samson și Dalila este reinterpretată. Pe David Grossman îl captivează și legătura maternă. Sentimentele mamei care știe că fiul pe care urmează să-l nască este un dar divin. Un trimis cu destin de salvator. Ea este doar o purtătoare, iar David Grossman vede încercarea ei de a-l umaniza pe Samson, de a-l face mai om decât erou pentru a simţi că legătura maternă este mai importantă decât cea divină. De aici provine și ezitarea ei de a-i dezvălui soţului ei tot ce i s-a revelat despre destinul viitorului fiu.

Poate fi cu adevărat liber un erou?

Una dintre întrebările pe care le pune constant David Grossman este legată de măreţul destin al lui Samson. Oare el era conștient că tot ce i se întampla fusese scris dinainte? Că nici una dintre femeile din neamul filistenilor nu apăruse întâmplător în viaţa lui? Că iubirea pentru femeile din rândul celor ce-i ameninţau neamul nu era decât o derulare a unei povești scrise dinainte ca el să se nască? Prin această întrebare legată de relaţia liber arbitru-predestinare, individualitate-datorie faţă de poporul ameninţat cu extincţia, cu genocidul, cu anihilarea mosternirii culturale, identitare, David Grossman leagă existenţa lui Samson de istoria modernă a israelienilor.

La fel ca familia lui Samson, ce trăia la graniţa cu teritoriile stăpânite de filistenii consideraţi niște asupritori, mulţi israelieni trăiesc în zone unde s-au dus lupte grele pentru stabilirea graniţelor. Iar detaliile ce leagă timpurile și epocile sunt prezentate cu o sfâșietoare compasiune de scriitorul David Grossman. Acesta exprimă dramele popoarelor din Orientul Mijlociu prin intermediul iubirii materne. Până la urmă, în cartea lui David Grossman, relaţia lui Samson cu mama lui este la fel de importantă. La fel de bogată în semnificaţii precum relaţia lui Samson cu soţia lui și apoi cu Dalila.

Desfășurarea unei analize captivante

Mierea leului va fi receptată printr-o vastitate de sensuri. Când le analizează, David Grossman are migala unui bijutier ce preferă filigranul. Nu-i lipsește nici flerul unui psihanalist pasionat de artă, precum Freud. Pentru cititorii israelieni, cartea este o amintire a relaţiei dintre nevoia unui parcurs individual și identitatea colectivă, marcată de datoria de a duce mai departe istoria unui popor confruntat cu Holocaustul. Apropierea de o zonă de conflict îi amintește fiecărui israelian că trebuie să fie puternic precum Samson în faţa unui pericol iminent, vigilent și tanace la întâlnirea cu prezenţele înșelătoare, pentru a nu o sfârși ca el. Totodată, îi poate aminti de nevoia generaţiilor mai tinere de a scrie propria istorie. De a participa la ea, nu de a repeta scenariul propus de părinţii și bunicii trecuţi prin traumele unor pogromuri.

Pentru cititorul care nu este evreu, Mierea leului poate avea reverberaţii diferite. Cartea lui David Grossman ar putea fi și o invitaţie la reflecţie. Te vei gândi, în timp ce o citești, la cât de mult ne influenţează poveștile colective. Moștenirea transgeneraţională și a marii istorii. Cât din ceea ce trăim și din ceea ce ne provoacă teamă sau ne îndeamnă să formulăm idealuri ne-a fost dat de poveștile generaţiilor trecute și cât ţine de confruntarea noastră cu istoria (a familiei, a zonei geografice).

Mierea leului este povestea unui erou devenit vulnerabil odată îndrăgostit. Dar și o încercare de a înţelege forţa, dar și limitările integrării în propria identitate a eroului idealizat. Eroul despre care nu ni se spune că poate greși, devenind la fel de vulnerabil precum un om obișnuit.

Pentru cei pasionaţi de artă

Cei pasionaţi de latura estetică a unei povești încărcate vizual ajung să descopere, printre rânduri, o pledoarie pentru iubirea de frumos a fiinţei umane. Însuși titlul romanului trimite la una dintre cele mai frumoase imagini din textele sacre. Este vorba despre imaginea lui Samson înfruptându-se din miere. Samson descoperă astfel că albinele și-au făcut stup chiar în trupul leului ucis de el pentru a se apăra. David Grossman analizează această scenă demnă de imaginarul unui pictor suprarealist.

Scriitorul îl vede pe Samson bucurându-se de latura poetică a vieţii. Şi-l imaginează descoperind pentru prima oara lumea simbolurilor cu tâlc. O lume a sensurilor dincolo de cea a unei realităţi imediate. Samson ar putea vedea în stupii din rămășitele unui leu fioros un simbol care îi cere o interpretare. Așadar se apropie de ipostaza artistului ce descoperă ferestre de frumuseţe în realitate. Care vede mereu noi semnificaţii.

Ajungi să te întrebi dacă nu cumva Mierea leului ascunde mesaje privind menirea scriitorului. Mai ales al celui israelian, aflat între o educaţie bazată pe datoria faţă de memoria colectivă și necesitatea scrierii propriei povești, a propriei variante asupra istoriei. De asemenea, migala dublată de compasiunea prin care David Grossman analizează ipostaza lui Samson în faţa miracolului realizat de albine într-un trup fără viaţă te face să te gândești și la triumful sensului, al metaforei, asupra unei vieţi simplificate prin modelul unui erou în care forţa brută trebuie să primeze.

Samson se bucură precum un copil de mierea găsită. Totodată, intuiește că mierea îi transmite un mesaj simbolic despre o lume ce se afla dincolo de conflicte. Duioșia văzută de scriitor în această scenă te face să te gândești dacă nu cumva Samson al lui David Grossman, odată ajuns în faţa stupilor, transmite un mesaj despre dramele celor născuţi într-un ţinut ai cărui locuitori au supravieţuit exterminărilor și datorită iubirii de carte, capacităţii de a extrage sensurile profunde în timpuri grele (cum extrage Samson mierea din rămășiţele unui leu pe cale să-l ucidă), dar care sunt nevoiţi să înveţe să se apere în faţa unei ameninţări ce reduce fiinţa umană la stadiul rudimentar, al forţei brutale.

Mierea găsită chiar în locul unde câștigase o luptă inegală ar putea fi la fel de bine și voluptatea cunoașterii. A graţiei ce transcede forţa brută. O cale spre evoluţie, începută prin sensibilitatea asociată laturii estetice a existenţei.

Povestea simbolizează și drama celui ce tânjește după spiritualitate. Care ar vrea să se bucure nestingherit și de artă, dar căruia Samson îi reamintește că anumite pericole au rămas peste milenii în Orientul Mijlociu. În cartea lui David Grossman, Samson care gustă din miere este imaginea unui om ce face parte dintr-un popor al cărtii, al cuvântului, dar care s-a născut într-o zonă unde lupta pentru supravieţuire în faţa exterminării îi face pe mulţi să se simtă, asemenea lui Samson văzut de Grossman, copleșiţi de propria datorie de a îmbrăca uneori hainele luptătorului când ar vrea de fapt să se bucure de frenezia estetică a vieţii.

Poţi cumpăra cartea de pe Nemira.

Te invit să descoperi și cartea Aceeași mare.

Leave a reply