Vermiglio – Femei la rascruce de epoci

Vermiglio este un film italian de o frumusețe aparte. Va fi apreciat mai ales de cei ce preferă filmele cu personaje taciturne, în care tensiunile clocotesc, dar sunt dezvăluite lent, rămânând mereu o umbră de mister legată de adevăratele resorturi interioare.

Farmecul filmului este dat și de peisajele montane hibernale, ce îți amintesc de autmosfera austeră, specifică filmelor nordice de artă, în care mocnesc sentimente nemărturisite. De fapt, filmul prezintă un microcosmos din acea Italie având influențe austriece, din Tirolul de Sud. O lume ce pare izolată pe înălțimi de munte, unde timpul ancestral este invadat de cel al Marii Istorii.

Dinamica unei familii

Timpul ce pare încremenit în ordinea patriarhală imperturbabilă este reprezentat de familia unui învățător dintr-un sat montan greu accesibil. Dedicat meseriei sale și pasionat de muzica clasică ascultată la gramofon (singurul element al modernității din casa lui), învățătorul are pedanteria și prestanța reținută asociată de obicei țărilor protestante. Se simte acea atitudine reţinută, ce neagă existenţa oricărui tumult din sufletul omenesc, de la ritualul meselor la dialoguri, gesturi și la rutina ce transformă cotidianul în precizia unui ceas facut să măsoare cumpătarea.

Totul pare static în familia învățătorului. Fiecare își știe locul. Personajele par să-și trăiască viața cu o mare economie de gesturi și acțiuni. Mai ales cele feminine. Ele nu trebuie să iasă în evidență. Așadar, o atmosferă atipic de sobră pentru un film italian. Nimic din guralivii italieni care ne fac sa visăm la orașe însorite, străduţe forfotitoare precum o petrecere continuă. Totuși, viaţa cu tumultul său pătimaș dă buzna în lumea acestei familii amorţite. Schimbările istoriei apar odată cu bărbatul ce devine marea iubire (dar și marea dramă) a fiicei mai mari, ajunse la vârsta măritișului, conform vechilor cutume.

Dragostea și Marea Istorie

Bărbatul care bulversează viaţa familiei, fără să își propună, este un sicilian. Considerat dezertor, el este ascuns în casa învăţătorului. Pe cât de clare sunt intenţiile sale privind relaţia cu fiica gazdei sale, cu atât mai secret devine trecutul acestuia dintr-o Sicilie lăsată în urmă precum o viaţă îndepărtată.

Istoria intră în viaţa personajelor feminine odată cu dezertorul sicilian. Vei putea plasa mai bine istoriei familiei în timpul secolului XX. Un timp al marilor schimbări. Nu doar sicilianul aduce schimbarea, ci și una dintre localnicele emancipate. Devenită cea mai bună prietena a uneia dintre surori, această localnică scandalizează. Pare din alt film. Ea nu este deloc reţinută. Fumează, are un aer de rebelă irezistibilă, dar și gesturi masculine, de eroină specifică mai degrabă unui western feminist. Între ea și una dintre fiicele învăţătorului pare să existe o atracţie nemărturisită.

Fata învăţătorului atrasă de localnica rebelă este de fapt atrasă de o altă lume. Ar vrea să înveţe, dar familia nu dispune de banii de care ea ar avea nevoie. Așadar, trebuie să își sacrifice visul de a-și continua studiile. De fapt, sacrificiul pare să fie acel fir ce unește vieţile femeilor din film. Deși la început pare să fie despre condiţia unei familii, Vermiglio devine de fapt un portret colectiv al multor femei din secolul XX, ale căror vieţi au fost influenţate de istorie, o istorie ce părea să le oblige să vadă cu alţi ochi limitările impuse de cutume.

Un film cu multe deschideri

Vei vedea un film ce duce spre multe direcţii. Are și mesaj social, și feminist. Povestea de iubire ce ia o turnură imprevizibilă permite și răbdarea observaţiei. Vermiglio este un film si pentru spectatorul interesat de modul în care finalul unui mare război coincide cu începutul unei mari emancipări dictate mai degrabă de nevoile economice ale unei societăţi ce recurgea din ce în ce mai des de forţa de muncă a femeilor din mediul rural ajunse în marile orașe. O astfel de femeie va deveni și una dintre surori, nevoite să accepte slujba de servitoare în casa unei familii înstărite, lăsându-și copilul în grija altei surori.

În timp ce unele personaje feminine visează la o mare dragoste, altele visează la continuarea studiilor. Acestea din urmă trăiesc dramele din secolele trecute ale copiilor din familiile sărace. Neputinţa învăţătorului din sat de a-și trimite până la urmă toţi copiii la un liceu din oraș este un simptom al unei societăţi în care urmările inechităţii îi afectează până și pe cei mai educaţi.

Fără a deveni tezistă, Maura Delpero surprinde exact problemele sociale ce devin presante chiar și în satul unde timpul pare să fi încremenit într-o ancestrală resemnare confundată uneori cu înţelepciunea celor bătrâni și împăcaţi cu propria soartă. De asemenea, pune în oglindă acele drame personale, reprezentate de preocuparea pentru intimitatea emoţională, cu modul în care dinamica relaţiilor este influenţata de contextul social. Unele surori sunt preocupate de spaţiul domestic. Altele văd și dincolo de realitatea din sat. Delicataţea relaţiei dintre sora mai mare și soldatul sicilian contrastează cu tensiunile înăbușite ale surorii ce visează la continuarea studiilor, atrasă fiind de o tânără ce pare a fi mult mai liberă.

Frumuseţea unui film lent

Poveștile de viaţă din Vermiglio nu par să fie diferite de cele din alte filme. Totuși, Vermiglio îţi dă impresia că vezi un film diferit. Calitatea lui este modul în care Maura Delpero surprinde fluxul unui timp răbdător. Curgerea scenelor este de fapt curgerea acestui timp care mai mult stă. În loc să plictisească, această elegantă lecţie de slow cinema are un efect contrar. Permite și mai mult intervenţia unui dinamism neașteptat. Doar că nu este legat de partea narativă, ci de nuanţele emoţionale.

Anumite nuanţe accelerează tensiunile, anticipând o izbucnire. Pur și simplu trăirile personajelor feminine nu mai au răbdare. În timp ce tatăl pare încremenit în propria viaţă în care singura plăcere este refugiul în sunetele gramofonului, fiicele simt apropierea unor schimbări din exterior. Schimbare ce vine sub forma unei călătorii spre satul sicilian, în căutarea bărbatului dispărut după ce a zis că pleacă să își revadă familia, sau a unei ţigări fumate pe ascuns, ca formă a unei nesupuneri necesare pentru a fi în pas cu vremurile din marile orașe.

Lentoarea timpului este acel element derutant de care are nevoie un film de artă. Acel film bazat pe o poveste clișeizată deja în mii de filme, dar care devine o experinenţă cinematografică greu de povestit prin recurgerea la clișee, la familiar.

 Atmosfera – personajul tăcut

Vermiglio este un film în care atmosfera este un personaj tăcut. În care multistratificarea este vizibilă, dar și exprimată subtil. Un film în care straturile interpretării pot fi indentificate, doar că legate într-un mod ce transformă orice pretenţie de clarificare a mesajului într-o impietate în raport cu demersul regizoarei de a te face să-i însoţești personajele, să le simţi, nu să le descoși în analize lămuritoare. De aceea rămâi mai degrabă cu impresia acordării unui răgaz ca scop nemărturisit al regizoarei.

Maura Delpero este o creatoare de cinema bazat pe timpul răgazului. Care induce sentimentul unui lentori ce te scoate din timpul tău. Îţi cere să te pregătești pentru timpul unei alte lumi, cea de pe ecran. O lume ce te absoarbe precum tăcerile enigmatice asociate unui peisaj de iarnă în care pare anulată graniţa dintre liniștitor și acel ceva apăsător cu efect de accelerare a evenimentelor.