La promesse d’Annah – O dragoste posibila

La promesse d’Annah este o un roman care amestecă năucitor mitul și realitatea, tandreţea apropierilor cu durerile colective ale unor popoare prinse sub vremuri, speranţa în iubirea care poate salva lumea și deznădejdea celor sceptici, pentru care doar separarea prin ziduri poate opri masacrele duse mai departe de cei crescuţi pentru a răzbuna generaţiile anterioare, moștenind o datorie a nefericiţilor fără leac.

Scriitorul sirian de limbă franceză Mohed Altrad adaptează mitul iubirii eterne și al reincarnării la istoria legăturilor dintre evrei și musulmani. De fapt, povestea cuplului din roman, a partenerilor care pot călători dintr-un secol în altul pentru a se regăsi în acea imagine-simbol a primilor oameni care s-au iubit, începe înaintea erei pre-islamice, atunci când evreii își formau propria cultură prin opoziţia faţă de politeismul Orientului (așa cum fusese moștenit de la babilonieni).

Prima întâlnire

Povestea întinsă pe mai multe secole începe cu întâlnirea dintre Yair și Annah, în Iudeea. Yair aparţine comunităţii evreilor care acum mii de ani își căutau un loc unde să se poată simţi în siguranţă, departe de sclavie și de nemiloasa dominaţie a stăpânilor de imperii. Annah făcea parte din lumea celor fascinaţi de zeităţile feminine seducătoare, amintind și de importanţa zeiţei Ishtar asupra inconștientului colectiv oriental. Yair și Annah se îndrăgostesc unul de celălalt, dar un pustnic le prezice o lungă despărţire urmată de promisiunea unei revederi…când va veni vremea.

Annah și Yair se reîntâlnesc într-un punct de trecere din Cisiordania. El este un soldat israelian, ea o palestiniană ce vrea să își viziteze unchiul. Tânăra îl roagă pe soldat să ignore că i-a expirat permisul de trecere. Așa începe un dialog despre moștenirea unor dureri transformate în ură, despre religiile înţelese greșit, despre ura devenită religie în minţile îmbolnăvite, despre cum o religie poate fi interpretată politic de către populiști astfel încât să învrăjbească în numele devotamentului faţă de ai lor și despre alteritate.

Întâlnirea lor pare îndeplinirea unei vechi promisiuni. Un basm modern despre cuplul primordial. Dialogul de la frontieră degajă tandreţe, dar poate lua oricând turnura unui thriller cu final tragic din cauza unor dureri preluate pe filiera transgeneraţională.

Prin Babilon, Bagdad, Cordoba și Instanbul

Între prima întâlnire dintr-o Iudee ce părea atemporală și cea din zilele noastre, cuplul rătăcit se regăsește în marile orașe dătătoare de civilizaţii precum Babilonul zeiţei Ishtar, Bagdadul înfloritoarei dinastii abaside, Cordoba maurilor sau Istanbulul secolului al XVII-lea. De fiecare dată cei doi se aproprie dincolo de viziunile religioase ce despart comunităţile din care fac parte, dar se pierd mai ales din cauza evenimentelor politice devenite o sursă de ameninţări la adresa comunităţii evreiești.

Ca-n orice poveste cu accente mitice, apar obstacole în calea ragăsirii. În Babilon, iubirea le este ameninţată de gelozia unei preotese cu priceperi de curtezană și vanitate de regină. Preoteasa oficia ceremonialurile din templul zeiţei Ishtar. În Bagdadul înfloritoarei dinastii abaside iubirea lor este ameninţată de conflictele dintre diversele comunităţi de musulmani, care fac orașul nesigur și pentru comunitatea evreiască.

Regăsiţi în Cordoba, cei doi iubiţi sunt închiși de inchizitori într-un caravanserai transformat în ghetou nocturn. Aduși împreună de prigoana ce îi viza atât pe mauri, cât și pe evrei, ei ajung să dialogheze despre iubire și despre modul în care sufismul și iudaismul au modelat perspectiva asupra cuplului de-a lungul secolelor. Din Cordoba istoria îi trimite, peste secole, tocmai pe malul Bosforului. Istanbulul este orașul care îi emancipează, dar care îi și îndepărtează.

Dincolo de conflicte

Romanul scurt La promesse d’Annah are suficiente pasaje ce le pot demonstra scepticilor că un arab se poate referi cu empatie, înţelegere și respect la istoria evreilor. Mohed Altrad amintește de înrobirea evreilor, de încercarea lor de a se elibera de sub dominaţia armatei romane și de rănile deschise ale Orientului Mijlociu.

Paginile în care Mohed Altrad face o paralelă între spiritualitatea asociată sufismului lui Ibn Arabi și idealul iubirii absolute sau în care personajele meditează asupra modului în care trecerea de la politeismul fastuos al babilonienilor la monoteismul evreilor le influenţase viziunea asupra devotamentului în cuplu leagă povestea lor de ideile ce au modelat primele civilizaţii orientale și ale bazinului meditereaneean. De asemenea, dialogul de la punctul de trecere din Cisiordania, în care personajele discută despre credinţele evreilor și ale palestinienilor, îţi vor aminti de paginile semnate de Amos Oz, referitoare la istoria ţării sale în raport cu vecinii săi.

Imprevizibilul ce schimbă finalul

Romanul lui Mohed Altrad pare simplu precum o pictură naivă. Unele pagini au eleganţa unei miniaturi orientale cu îndrăgostiţi desprinși din mituri. Totuși, sub aparenta simplitate se ascund niște referinţe (documentate) la mari civilizatii. Civilizaţii ale căror ecouri au influenţat relaţiile dintre evrei și musulmani. De asemenea, romanul te surprinde prin ruperea bruscă a ritmului.

Exact când aveai impresia că urmărești o melodramă izbucnesc tensiunile unui thriller. De la tonul molcom la cel al urgenţei nu e nevoie decât de niște gesturi bruste ale unuia dintre personaje. Imprevizibilul îţi demonstrează încă o dată că fiecare poveste ar trebui citită până la capăt, dincolo de prejudecăţile ce pot modela anticipaţia și fără încercări de a-i prezice deznodământul.

Poţi găsi cartea pe raftul librăriei franceze Kyralina. Daca nu locuiești în București, o poţi comanda online, de aici.

Te invit să descoperi un alt film despre apropiere, Egypt, a Love Song aici.

Egypt, a Love Song – Redescoperirea unei povesti despre apropiere