Gradinile Finzi-Contini – Prima iubire si amenintarea istoriei

0

Grădinile Finzi-Contini este un roman care nu lipsește din bibliotecile celor dornici de a înţelege istoria și modul în care a influenţat marea literatură. Giorgio Bassani a fost unul dintre cei mai buni scriitori italieni care au surprins ascensiunea fascismului.

Cartea Grădinile Finzi-Contini deschide ciclul romanelor dedicate orașului Ferrara și comunităţilor sale zguduite în secolul XX. Primele pagini amintesc de atmosfera unui film italian cu parfum de altădată. De altfel, romanul a și fost ecranizat, premiat la Berlin și la festivitatea decernării Premiilor Oscar. Imaginile ce surprind locuri idilice în miezul verii și reședinţele istorice devin fundalul unei povești în care maturizarea și iubirea pierdută nasc mugurii conștiinţei de sine împletite cu perspectiva lucidă asupra tragediilor provocate de intoleranţa devenită politică de stat.

Prima iubire

La început ești plimbat prin locuri pitorești, până ajungi la o destinaţie ce îi stilumează personajului-narator memoria. Din prezent, el alunecă în trecutul primei iubiri. Numele celei de care se îndrăgostise în adolescenţă era Micol. Ea fusese fiica unei familii de evrei din Ferrara, vestiţi și datorită grădinilor ce le înconjurau reședinţa considerată una dintre cele mai frumoase din regiune.

Personajul care își povestește adolescenţa și studenţia din perspectiva legăturii cu familia de evrei din burgehzia Ferrarei este unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Alberto, fratele lui Micol. Protagonistul și Micol se apropie în timp ce joacă tenis. Folosesc grădinile familiei Finzi-Contini după ce atât Micol cât și fratele ei, Alberto, sunt excluși din clubul de tenis al orașului deoarece noua lege cerea prigonirea evreilor.

Descoperirea unei lumi

La început, fraţii Alberto și Micol, împreună cu prietenii lor pasionaţi de tenis, se pot distanţa (măcar iluzoriu) de ravagiile produse de Mussolini. Încă au reședinţa ce le devine refugiu, cu tot cu grădinile precum un paradis, în care s-au adaptat și arborii exotici.

Tot în această reședinţă se află și una dintre cele mai mari biblioteci particulare. Naratorul, dat afară din bibliotecile publice din cauza noilor legi rasiale, își termină teza de licenţă în biblioteca vastă a familiei Finzi-Contini. Este înconjurat de unele dintre cele mai bune cărţi despre istoria literaturii și a comunităţilor evreiești din orașele italiene. Astfel, cititorii împătimiţi vor avea impresia că se află în faţa unui tablou în care descoperă un alt tablou, mai mic, pe fundalul încăperii în care este plasat personajul central.

În acest tablou din fundal se ivește imaginea unei veneţiene ce a marcat secolul al XVII-lea. Veneţiana făcea parte din comunitatea evreilor sefarzi, nevoiţi să locuiască în ghetoul de pe lagună. Numele ei a fost descoperit în cărţile despre cimitirul evreiesc din Lido. O chema Sara Enriquez Avigdor și fusese o mare poetesă căzută apoi în uitare.

Din Ferrara în Veneţia

Personajul central va călători între Ferrara natală și Veneţia, orașului unde Micol își petrece studenţia. Drumurile lui între Ferrara și Venetia sunt folosite de Giorgio Bassani pentru a reminti de rolul important avut de comunitatea evreilor în artele ce au înflorit în orașele italiene. Când nu joacă tenis în mijlocul superbelor grădini, protagonistul vorbește despre marea literatură.

Biblioteca familiei Finzi-Contini devine la fel de importantă precum superbele gradini luxuriante. În bibliotecă au loc discuţii relevante despre istoria secolului XX, la care participă și idealistul de stânga devenit rivalul naratorului. Tot în această bibliotecă se desfășoară erudiţia profesorului Ermanno, ce devine sursa unor trimiteri literare pline de revelaţii.

Istoria literaturii este, în roman, un refugiu în calea evenimentelor zguduitoare. De fapt, Giorgio Bassani folosește povestea de iubire doar pentru a te ademeni. Adevărata intenţie este de a restaura literar o lume, de a o salva din infernul uitării. De aceea și îţi dă impresia că lectura devine precum sorbirea unui ceai aromat în grădina verii sau în mijlocul unor cărţi, în zilele de toamnă.

În calea barbariei

Romanul Grădinile Finzi-Contini are nevoie de un cititor înzestrat cu darul răbdării. Care nu trece în fugă pe lângă pasajele descriptive. Genul de cititor pentru care șocantele evenimentele din anii ’40 nu trebuie să fie neapărat descrise ostentativ pentru a răscoli. Uneori sunt suficiente imaginile unei oaze de liniște, cu grădini înmiresmate și parfum de cărţi rare, pentru a te face să înţelegi ravagiile barbariei pe care le-au facut susţinătorii unor oameni precum Mussolini impotriva civilizaţiei.

Grădinile și biblioteca generoasă ale uneia dintre cele mai vechi familii de evrei din Ferrara sunt descrise astfel încât să ai impresia că lumea civilizată își permitea o ultimă largă respiraţie înainte de coșmarul deportărilor si al lagărelor. În această lume surprinsă înaintea dezastrului încă se mai iubea, se mai împărtașeau idealuri. Încă mai era timp pentru citit despre vieţi veneţiene și ferrareze ce au fremătat cu secole în urmă, amânandu-se astfel urgenţa prezentului.

Giorgio Bassani a reușit să facă prin ritmul răbdător ceea ce alţii ar fi reușit doar recurgând la trepidaţii. În romanul său avusese curajul de a încerca să rămână credibil și relevant apelând tocmai la niște personaje ce amână să îi dea prezentului ostil marele sacrificiu. Acea sacrificare a răgazul ce salvează omul civilizat: răgazul reflecţiei. În preajma asaltului unei barbarii imposibil de cuprins în cuvinte, aceste personaje se retrag tocmai în lumea cuvintelor cu sens ori a tăcerilor ce lasă în urma lor nevoia de a le povesti drama, peste zeci de ani, de cel cruţat de urgia istoriei.

Poţi comada volumul de pe site-ul Editurii Pandora M, de pe Libris sau Cărturești.

Leave a reply