Degenerat – Confesiunea torentiala

Degenerat este romanul unei scriitoare având un stil ce te acaparează până la stupefacţie. De fapt, Ariana Harwicz îi contrazice pe toţi cei de afirmă că o femeie nu poate scrie la fel de incisiv, dezinhibat și cutremurător precum un bărbat. Că nu poate privi răul în faţă, descriind până la capăt degradarea umană ajunsă într-un stadiu înfricoșător.

Mărturisiri contondente

Așa cum a demonstrat și în romanul Mori, iubitule!, prin care a devenit cunoscută și în rândul cititorilor din România, Ariana Harwicz se pricepe extrem de bine să-și arunce cititorul în adâncurile unei minţi devorate de haos, de obsesii, reflectând astfel autodistrugerea personajului pus să ţi se confeseze dezinhibat. Ori de câte ori le dă glas personajelor sale, transformă scriitura la persoana I într-o imagine contondentă asupra abisurilor umane.

Când scrie despre gândurile unui bârbat acuzat de abuzarea unor minori, Ariana Harwicz alege confesiunea torenţială. Gândurile acuzatului se revarsă asupra sălii de judecată, asupra cititorului. Deși gândurile lui sunt cât se poate de șocante, nu-ţi vine să lași cartea din mână. Mai ales dacă te interesează ce se întâmplă cu mintea umană. De ce omul ajunge uneori să atingă cel mai de jos stadiu al instinctelor. Motivul pentru care vei continua să citești gândurile personajului dezgustător este tocmai scriitura sofisticată. Doar că nu vei avea parte de o clarificare. Ariana Harwicz preferă mai degrabă o încâlcire a pistelor ce duc spre adevăr.

Legătura dintre cauze și fapte nu este una liniară. Gândurile bărbatului de vâsta a treia sunt un amalgam de suprapuneri vizuale, de amintiri. Are flashback-urile unui om brutalizat la rândul său, dar care nu-și poate povesti coerent viaţa. Povestea lui seamănă cu haosul unui om ce delirează, cu minţile rătăcite. Îţi este greu să descoperi ce l-a adus aici. Singurele certitudini extrase din confesiunea sa alambicată sunt legate de copilăria dificilă din inima unei comunităţi prigonite de-a lungul mileniilor și de lipsa regretului. El nu se consideră vinovat, nu are pic de remușcare. În locul căinţei apare nihilismul exprimat dezinhibat. Din perspectiva acestui nihilism, aduce puţin cu personajele lui Michel Houellebecq. Regăsești aceeași privire fără de speranţă a celui ce vede numai prăbușire în jur.

Confesiunea bărbatului acuzat de abuzuri împotriva copiilor devine si un reproș politic. El urăște Occidentul așa cum îl urăște o persoană radicalizată, extremistă. Vede în Occidentul unde el însuși trăiește o deviere spre decadenţă.

Acuzatul se ferește de răspunsuri

Odată ajuns în sala de judecată, bărbatul nu dă răspunsuri. Se crede mai degrabă un profet neînţeles al apocalipsei lumii civilizate. Un oponent în faţa conformismului. Nu are ce explicaţii să dea pentru cine a ajuns să fie. Ni se prezintă mai degrabă în postura de victimă, de pradă, nicidecum de prădător. Iar cuvintele sale ajung să lovească asemenea unei viituri gata să dărâme certitudinile. Acele certitudini pe care s-a clădit viaţa stabilă în lumea civilizată.

Din perspectiva modului în care lasă povestea să te inunde precum un torent de nestăvilit, îţi amintește de stilul unei alte scriitoare sud-americane, Fernanda Melchor, cu al ei roman Sezonul uraganelor. De fapt, citind-o pe Ariana Harwicz nu ai cum să nu observi că noua literatură sud-americană abunda și de scriitoare care uimesc prin curajul de a privi în abisurile umane. Doar că adesea ocolesc realismul brutal, alegând calea alegoriei, cum descoperi la Samantha Scweblin sau la Carmen Maria Machodo. Ariana Harwicz evită însă alegoria. Scrie brutal, dar transformând ungherele ascunse ale unui psihic bolnav într-un nesfârșit labirint.

Degenerat consolidează reputaţia Arianei Harwicz în lumea scriitoarelor ce-ţi provoaca mintea. Deși cunoști foarte bine sursa răului din lumea personajelor și știi cât de putrede pot deveni, certitudinile privind cauzele ţi se clatină. Scriitoarea îţi demonstrează că poţi explora acolo unde totul pare clar. În Degenerat, îndrăznește chiar să-ţi ofere un personaj ce leagă furia oamenilor ce vor să-l pedepsească așa cum merită abuzatorii de furia colectivă motivată de xenofobie, deși este el însuși un xenofob. Nu vei simţi milă pentru acest personaj, dar vei lua în considerare acceptarea unei cauze ce ar putea fi legate și de traumele transgeneraţionale.

Poţi achiziţiona romanul de pe site-ul editurii Vellant.

Te invit să citești și despre cartea intitulată Consimţământul.