
Mori, iubitule! – Nefericirea exploziva
Noua revelaţie a literaturii sud-americane, Ariana Harwicz demonstrează că nu ai nevoie de multă acţiune pentru a-i oferi unui roman trepidaţiile demne de un thriller. Îi este suficient să descrie ce se întâmplă în psihicul unei femei cu viaţă interioara tumultuoasă pentru a-i transforma neîmplinirea și dorinţele senzuale într-o bombă cu ceas. Imprevizibilul se ascunde chiar în reacţiile protagonistei, ce năvălesc precum o furtună. Aceste reacţii pulverizează aparenţele unei vieţi liniștite la care visează orășenii educaţi ce se mută în zone rurale, departe de lumea dezlănţuită.
Dinamitarea unor mituri

Printr-o ameţitoare scriitură la persoana I care să transforme nefericirea personajului feminin într-un torent de gânduri ostile noii vieţi de familie, Ariana Harwicz dinamiteaza miturile despre împlinirea feminină prin maternitatea venită înaintea atingerii propriilor visuri și despre așa-zisele beneficii pe care le are societatea dacă femeile neadaptate sunt aduse pe drumul cel bun, domesticite, învăţate să ducă o viaţă armonioasă.
Protagonista din Mori, iubitule! este precum o fiinţă irezistibilă, imposibil de domesticit. De fapt, își exprimă ea însăși dorinţele și senzualitatea năvalnică prin imaginile simbolice ale animalelor ce populează pădurea din apropierea casei unde s-a mutat împreună cu tatăl copilului ei, de care se simte din ce în ce mai înstrăinată. Retrasă la insistenţele partenerului într-un sat uitat de lume, ea se simte din ce în ce mai nefericită. Frustările o transformă într-un vulcan, gata să distrugă tot. Să nimicească iluziile bărbatului de care nu se mai simte atrasă, înlocuindu-l cu un vecin. Să-l abandoneze împreună cu bebelușul ei, de care nu se simţea încă apropiată.
Confesiunea greu de ascultat
Romanul Mori, iubitule! este confesiunea greu de ascultat dacă ai tendinţa să tragi concluzii pripite. Femeia care ţi se confesează nu te menajează deloc. Nu-i pasă daca o vei judeca, iar motive îţi dă din plin. Epuizată de propria nefericire și de incapacitatea de a-și asuma rolul de mama iubitoare, împăcată cu sine, devine o flamă ce ameninţă să mistuie tot în jur. De la căsnicia vecinului de care se simte atrasă, la propria relaţie de cuplu.
Totuși, nu este confesiunea unei femei lipsite de scrupule, ce mizează pe o sexualitate ieșită din matcă. Este mai degrabă confesiunea femeii ce nu își mai poate întinde aripile. Ce nu se poate bucura de propria frenzeie într-o lume devenită deodată prea strâmtă. Nu vei ști cum a ajuns aici. De ce nu poate ieși din situaţia în care se află. Nu ţi se dau detalii biografice, doar frânturi vagi, precum niște goluri umplute de propriile tale presupuneri. Firul narativ este mai degrabă discontinuu, dizolvat în haosul clocotitor din mintea personajului, în care amintirile, impresiile despre un prezent nedorit și furia par amestecate într-un delir febril.
Când transformă disperarea personajului său feminin în confesiunea celei ce bulversează existenţe, Ariana Harwicz aruncă o privire necruţătoare asupra personajului masculin și asupra societăţii incapabile să privească până la capăt în abisul psihicului feminin înainte de a emite concluzii și de a inventa soluţii și tratamente. La un moment dat, personajul central își compară ipostaza de viitoare pacientă cu drama Zeldei Fitzgerald. Soţia marelui scriitor a fost ea însăși o artistă complexă. Dansa, picta și era capabilă să scrie pagini cel puţin la fel de bune ca ale faimosului ei partener. Doar că a sfârșit cu eticheta pusă oricărei femei neadaptate, considerate iremediabil bolnavă. Prin această comparaţie, Ariana Harwicz reaminește de obtuzitatea societăţii în faţa femeilor considerate neînţelese. Care nu se vor încadrate într-o anumită categorie.
Natura, un personaj simbolic
Lăsându-te purtat de torentul confesiunii acaparante, ajungi să compari protagonista romanului cu o plantă neobișnuită, seducătoare prin acel ceva aparte. O plantă sălbatică, imposibil de aclimatizat, ce funcţionează după propriile reguli. Protagonista romanului este genul de femeie considerată de alţii sălbatică. Impetuozitatea ei este de nestavilit. De fapt, în multe imagini din mintea ei se regăsește mai degrabă în mijlocul pădurii. Simte o comuniune între ea și un cerb devenit totemul unui potenţial iubit neîntâlnit încă.
În locul examinării cauzelor din spatele inadaptării personajului, Ariana Harwicz alege misterul.Devine asemenea unui cineast precum Lars von Trier, care învelește angoasele eroinelor sale în enigme derutante. Lasă crizele acestora să se manifeste nestăvilit. Cu momente de acalmie în care să pară vulnerabile, cu maniafestări intempestive prin care iau în stăpânire lumea celor din jur. Nevrozele au o prelungire expresionistă, în care imaginea naturii joacă un rol simbolic. Ariana Harwicz își pleasează personajele șocante, considerate indaptabile, la graniţa dintre așezările umane organizate și un mediu sălbatic, inaccesibil, care să le ferească de privirile intruzive ale celor dornici de a le descifra prin explicaţii simplificate.
Poţi achiziţiona romanul de pe site-ul editurii Vellant.
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.
Nordic Festival 2025
9 februarie 2025Il Cinema Ritrovato on Tour – Bucuresti 2025
5 februarie 2025
Leave a reply Anulează răspunsul
Recomandari
-
Retrospectiva TIFF 2022 la Bucuresti
7 iulie 2022 -
Ext. Masina. Noapte – Un thriller despre un thriller
19 septembrie 2024 -
Pericolul de a fuma in pat – Povesti ciudate
28 august 2024
Cautare in site
Informatii Contact
Puteti lasa un mesaj privat pe aceasta pagina de facebook dedicata
Cele mai vizualizate
Recenzii Aleatorii
-
Moco – noul muzeu de arta moderna si contemporana din Barcelona
30 octombrie 2021 -
Septembrie in Shiraz – Frumusete si teroare
4 august 2023