Boy from Heaven – Un thriller cu ferestre spre o alta cultura

Premiat datorită scenariului la Cannes 2022, Boy from Heaven este genul de film pe care-l așteaptă nerăbdători cei ce preferă o poveste alertă, plină de răsturnări de situaţie demne de un thriller, dar și un film care să le deschidă porţi către alte culturi și spre culisele unor jocuri de putere la care altfel n-ar avea acces. Iar porţile spre această cultură se deschid mai întâi către labirinturi exotice pline de dantelării, unde mișună pericole camuflate de splendoarea arhitecturii și de vorbele cu tâlcuri având un dublu sens. Unul duce spre înţelepciune, altul spre tăișul sabiei mânuite de un despot precum un păpușar ascuns.

Stimulează curiozitatea

Pentru cei din spaţiul occidental, regizorul Tarik Saleh a creat povestea pe coridoarele demne de un palat oriental. Stimulează astfel imaginaţia, dar amplifică tacticos și teama de intrigile ţesute minuţios de mulţimea forfotitoare a supușilor ce vor să intre în graţiile celor puternici. În locul palatului ai de fapt coridoarele unei mari universităţi islamice din Cairo. Deși nu a putut filma la Cairo din cauza interdicţiilor de natură politică, Tarik Saleh plasează povestea în faimoasa Al-Azhar. Aceasta este una dintre cele mai vechi și influente universităţi din spaţiul islamic. Sultani cuceritori și președinţi au încercat s-o controleze, dar n-au reușit până la capăt. 

Boy from Heaven îţi stimulează în primul rând curiozitatea. Așadar, după film vei dori să descoperi mai multe detalii despre cărturarii din Egiptul islamic. Despre relaţia lor complicată nu numai cu puterea (mai mult sau mai puţin) laică, reformistă, ci mai ales cu diferitele școli și orientări contradictorii. Devenită emblematică, universitatea Al-Azhar este una dintre cele mai vechi din lume. Apărută în secolul al X-lea, așadar cu mai bine de un mileniu în urmă, a fost martora transformărilor istorice. La început dedicată studenţilor interesaţi doar de analiza textelor sacre, universitatea s-a deschis și către alte ramuri, de la astronomie și filosofie la studiile juridice și umaniste. Aria de studiu se extinde către lumea laică, primind chiar și femei.

La începutul filmului ţi se dă de înţeles că universitatea este o lume în sine. Cu legi proprii. Totuși, deși pare închisă, conducătorul ei, Marele Imam, influenţează legile din exterior. O știu toţi, de la cel mai umil egiptean până la cel ajuns în fruntea ţării, ce se închipuie noul faraon.

Din rândul celor umili face parte și personajul central, Adam. Inteligenţa, maturitatea precoce și cinstea îl fac pe Adam eligibil pentru o bursă. Așadar, din satul pescăresc având o liniște atemporală nimerește într-un Cairo fragmentat, cu multe timpuri. Un Cairo precum un furnicar, tributar unor tradiţii constrângătoare. Altul deschis către influenţele cosmopolite, așa cum este și actualul Istanbul unde a fost filmat de fapt Boy from Heaven.

Ritmul orașului

Vei aprecia modul în care Tarik Saleh folosește spaţiul urban pentru a reda coexistenţa atemporalului cu actualitatea. Adam, personajul central, străbate orașul după lăsarea întunericului. Traversează coridoare în semi-întunericul prevestitor, ce pare să capteze tot ce mișună. Se strecoară până ajunge în varful minaretului de unde poate auzi secretele compromiţătoare și vedea corupţia tenebroasă. Este aruncat apoi în tumultul orașului ameţitor. Orașul încearcă să-l prindă în plasa lui. De la barurile unde puștii de vârsta lui dansează frenetic până la cele servind acele delicii occidentale, considerate păcate în lumea fanaticilor de la universitate. In marele oras nu-l asteapta doar frenezia. Pe străzile doldora de mulţimi în contrast pândesc și cei deveniţi ochii și urechile conducătorului dornic de a-și impune propriul imam la conducerea universităţii.

Alegerea regizorului de a plasa evenimentele palpitante din viata lui Adam după lăsarea întunericului îi dă filmului acel farmec de tărâm îndepărtat. De loc al secretelor ascunse timp de secole. Totodată, umbrele nocturne sporesc interesul celor ce preferă un thriller plasat într-un spaţiu caracterizat de arhitectura grandioasă, asemenea unui personaj maiestuos, mut, dar extrem de capricios, intimidant.

Inocentul devenit (s)pion

Așa cum anticipează și titlul, Boy from Heaven este un film despre sacralitate și decădere. Vei vedea mai multe forme ale decăderii. Cele rezultate prin devierea credinţei spre fanatism. Spre jocurile de putere. Dar și cele rezultate din neputinţa novicelui cinstit de a se sustrage acestui joc. Având chipul inocentului ce nu mușcat încă din zemosul venin al fructului întins de corupţie, Adam ajunge o victimă perfectă. Cei ce nu vor să se dea bătuţi în faţa tentaţiei de a uni controlul exercitat de dogmă cu cel de stat îl tranformă pe Adam în pionul lor. Va deveni așadar un spion la cel mai înalt nivel. 

Odată cu prinderea protagonistului în păienjenișul intrigilor, acţiunea devine stratificată. Ai elementele trepidante ale unui thtiller politic, miezul profund al unei povești demne de un roman de suspans imaginat de varianta arabă a lui Umberto Eco, dar și peripeţiile personajului greu încercat, din filmele despre maturizarea trecută prin tentaţia pervertirii morale în numele supravieţuirii.

Succesul filmului este legat nu numai de această multistratificare. Actorul distribuit în rolul principal este unul memorabil. Plin de magnetism, dar fără a miza pe o carismă efervescentă exersată artificial, Tawfeek Barhom oscilează credibil între misterul total, debusolarea inocentului nimerit în șerpărie, zâmbetul candid și revelaţiile treptate despre lumea din jur. O lume despre care nici nu bănuise când părăsise satul natal. 

Vei mai dori să-l mai vezi pe actorul Tawfeek Barhom și în alte filme. Pare de fapt actorul perfect pentru a întruchipa acea lume prinsă între faliile societăţii. A unei societăţi zguduite de conflicte interne, cu mize schimbătoare ce devin din ce în ce mai neclare pentru oamenii ce își doresc să stea departe de jocurile puterii.

Timpuri în coliziune

Peste faliile sociale se suprapun cele temporale. Fiecare parte a societăţii pare blocată în propriul timp. Timpul modernităţii și cel în care ar vrea să oprească lumea clericii aflaţi la conducerea universităţii sunt despărţite de o prăpastie.

În uniforma elevului pios, Adam pare venit dintr-un basm arab. Dar basmul se oprește la intrarea în scenă a timpului modern, căruia îi arată lui Adam doar partea brutală. Este timpul celor ce vor doar hainele modernităţii de tip laic, nicidecum substanţa ei. Drepturile și libertăţile umane. Iar când cele două timpuri întră în coliziune – timpul puterii despotice deghizate în haine occidentale și timpul clericilor dornici de a rămâne în Evul Mediu – Adam începe ușor, ușor să se dezmeticească. Se mai poate salva la timp? Către un răspuns la această întrebare par să conveargă toate evenimentele ce transformă viaţa lui într-o  goană pentru eliberare și pentru supravieţuire.

Poţi vedea trailer aici.

Te invit să citești despre un alt film premiat la Cannes – Holy Spider.