Stralucita – autenticitate si verva satirica

Multe angajate harnice, devotate și nedreptăţite vor avea impresia că sunt ele însele protagonistele romanului Strălucită. Se vor întreba dacă nu cumva Stephanie Dupays este pseudonimul sub care se ascunde colega mai empatică, mai rebelă, în faţa căreia aveau curajul să își deschidă sufletul în pauzele de ţigară. Căreia îi mărturiseau revoltate detalii despre intimidările, umilinţele îndurate, despre șefii narcisiști și vindicativi, despre toate reacţiile disproporţionate ale acestora și despre dorinţa unora de a-și însuși meritele subalternilor mult mai harnici și mai competenţi decât ei. Cum altfel ar fi putut aceasta să descrie cu atâta autenticitate și vervă satirică atmosfera dintr-o companie având mesaje perfect cosmetizate, pline de etică, dar în același timp false (din perspectiva angajaţilor ademeniţi, lăudaţi enorm la început, apoi exploataţi, epuizaţi și desconsideraţi)?

Rotiţele unui mecanism parșiv

Romanul Strălucită nu ratează nici un ritual absurd derulat în companiile toxice. Nici o tipologie de manager și de angajat care întreţin rotiţele unui mecanism parșiv. Ai impresia că în mai puţin de 200 de pagini de ficţiune intensă a sintetizat un întreg manual dedicat psihopatologiei organizaţionale. Discriminarea, anxietatea, inegalitatea sau burnout-ul sunt doar câteva dintre probmele abordate. Însă umorul cu note satirice amintind puţin de romanele scrise de Amelie Nothomb face lectura suportabilă, în ciuda unor amintiri copleșitoare brusc reactivate.

Deși prin descrierile credibile te face să simţi oboseala fizică și psihică a personajelor, frustrările înăbușite, neîncrederea în propria capacitate de a lupta împotriva nedreptăţii, Stephanie Dupays introduce atent elementele de ironie astfel încât să funcţioneze precum energizantul care te remontează când paginile devin prea apăsătoare, când îţi aduc aminte de prea multe situaţii revoltătoare prin care se poate să fi trecut la rândul tău. În căutarea energizantului perfect se află și compania pentru care lucrează protagonista romanului, Claire.

Faimoasa companie mizează pe talentul ei în marketing pentru a promova energizantul viitorului. Este energizantul care îl ajută pe omul muncitor din clasa medie să fie și mai eficient. Totuși, noua formulă îi promite și un stil de viaţă sănătos. Așadar, Claire preia sarcinile de marketing având siguranţa celui ce are impresia că salvează lumea. Că doar noul energizant este inventat din dragoste pentru oameni. Acei oameni devotaţi în totalitate muncii. Ei merită un energizant care să nu le afecteze sănătatea. Mai bine zis, energizant al viitorului! Unul care să nu-l uzeze pe consumatorul fidel, ci să-I facă să pară ca noiudupă un program de muncă prelungit neimpus, ci ales de el, din prea multă dependenţă de performanţă, de autodepășire.

Strălucită – autenticitate și vervă satirică raportate la obsesia performaţei

Ambiţioasa Claire face parte ea însăși din grupul-ţintă al campaniei de promovare. Energizantul le este dedicat femeilor ca ea. Acele femei provenite din rândul celor mai silitori elevi, care au facut o credinţă din educaţie și din realizarea de sine și care s-au simţit de atâtea ori păcălite și exploatate.

Auzind povestea unei femei care ajunsese în derivă dupa un divorţ, Claire s-a jurat că va pune independenţa pe primul plan. Iar independenţa se contopește, în mintea ei, cu definiţia succesului vizibil în ochii celorlalţi. Succesul îi asigură un statut social de invidiat, o intrare în sferele privilegiaţilor.

Claire a învăţat foarte bine pentru a-și depăși condiţia. După terminarea facultăţii, ideile creative și puterea de muncă au dus-o în mediul dorit: o companie pentru care bunăstarea consumatorului și etica profesională erau marele scop. Genul de companie dornică de a face bine omenirii. Şi cum altfel decât oferind în sfârșit un energizant care să nu fie bănuit că afectează sănătatea.

O visătoare păcălită

Protagonista visează la o lume unde programul de muncă prelungit să nu mai ducă la epuizare. O lume în care după un program de muncă prelungit, femeia modernă să mai găsească energie pentru a fi mama perfectă, mereu surâzătoare, calmă și disponibilă, dar și petrecăreaţa de la 20 de ani, în timpul liber. Văzând-o în fiecare zi pe șefa ei abia întoarsă din concediul de maternitate cum adoarme uneori, cum face efortul de a-și masca oboseala, Claire speră să poată găsi mai repede leacul, alături de companie, bineînţeles. Așadar, face o adevărată misiune de salvare (a femeii moderne) din noua campanie de marketing, încredinţată chiar de șefa ei.

Apariţia invidiei

Măgulită de încrederea acordată de șefa ei cu multă experienţă, Claire își canalizează toată energia asupra campaniei. Relaţia cu șefa ei este descrisă imprevizibil și prin multe nuanţe. Nuanţele oscilează între claritatea legată de motivele din spatele intenţiilor și ambiguitate. Ajungi să te întrebi dacă nu cumva se ascunde o capcană, un măr otrăvit în generozitatea șefei. Dacă nu cumva invidia își va face loc până la urmă, la fel și teama stârnită de succesul nou venitei Claire.

Imaginea cuplului de succes

În paralel cu ascensiunea profesională a lui Claire și cu descrierea mentalităţilor influenţate de mediul competitiv este analizată legătura ei de cuplu. Iubitul i-a stârnit lui Claire apetitul pentru succesul profesional recunoscut public.

Antonin și Claire formează un cuplu de tineri demn de invidiat. Amandoi știu ce vor și muncesc mult pentru a reuși în viaţă. Își calculează fiecare mișcare, fiecare gest. Trebuie să fie mereu impecabili în public. Rasaţi și agili. Spontani, dar și extrem de calculaţi. Să fie pregătiţi să își etaleze succesele profesionale când iau cina sau prânzul cu foștii colegi sau cu prietenii (care trebuie să fie neapărat din același mediu competitiv, având aceleași ţeluri).

Derulând începuturile relaţiei cu Antonin, Claire se simte superioară fostelor colege. Spre deosebire de ele, a făcut alegerea potrivită, mizând pe un pragmatism infailibil. Pe lângă pasiunea pentru știinţele umaniste a urmat și niște cursuri de marketing.

Strălucită – autenticitate și vervă satirică raportate la ritualurile absurde

Te vei amuza când vei citit pasajele în care Stephanie Dupays caricaturizează profilul carieristei devenite captiva unor penibile ritualuri din ierarhia unei companii. Aceste ritualuri par să-i simplifice viaţa afectivă și grila prin care descifrează evenimentele din jur sau evaluează niște situaţii de viaţă mult mai complicate. Iar acest mod simplist de a privi existenţa umană se reflectă asupra cuplului. Mai bine zis, asupra confortului și rolului ei într-un cuplu.

Partenerul lui Claire (Antonin) vine dintr-un mediu burghez. Părinţii lui par desprinși dintr-un film satiric tipic franţuzesc. De fapt, vei descoperi aceeași descriere a burghezilor snobi, inautentici și aroganţi în scenele în care părinţii lui Claire (oameni din popor) sunt invitaţi la cina din apartamentul cuplului, pentru a-i cunoaște pe gomoșii părinţi ai lui Antonin. Episodul cinei în familie amintește mai ales de comediile franţuzești dulci-amare, ce ironizează caricatural (dar și realist), accentuând clivajele din societate.

Satira necesară

Pe măsură ce înaintezi cu lectura, satira începe să capete accentele denunţătoare ale unui film despre drepturile angajatului și despre alienare, din ce în ce mai des întâlnite în cinematografia franceză care nu se oprește doar la imaginile îmbietoare ale Parisului boem. De asemenea, încercările protagonistei de a se reconstrui psihologic, de a trece de la orașul natal mic la marele Paris amintesc de paginile din romanele scrise de Amelie Nothomb, romane dedicate unor personaje feminine care vor să își schimbe condiţia social sau identitatea, rupându-se de propria familie.

Strivirea stimei de sine

Strălucită nu este doar un roman despre un mediu de lucru în care se trece de la promisiunea realizării de sine prin munca asiduă și perserverenţă la strivirea stimei de sine. Lupta inegală începută de șefa manipulatoare, pasiv-agresivă, extrem de versată în strategia alungării unei tinere speranţe cu potenţial de rivală ascunde marea problemă: obsesia pentru imaginea de sine perfectă, cosmetizată.

Adevărata problemă a lui Claire o reprezintă abilitatea de a se minţi pe sine. De a crea o imagine falsă pe care să o creadă reală. Își confecţionează o lume unde totul funcţionează perfect. Însă devine o lume unde până și cea mai mică eroare sau mărunt semn de oboseală reactivează teama de eșec. Deși își dă seama că mediul de lucru este din ce în ce mai toxic, ea nu pleacă. Este asemenea celor abuzaţi care ajung să creadă că nu există o altă opţiune. Că ar fi greșeala vieţii lor să părăsească o mare companie vizionară, devenită lider de piaţă.

Iluziile din cuplu

Asemenea multor tinere seduse de idealul ascensiunii într-o mare companie având și o reputaţie impecabilă, Claire își ascunde adevăratele trăiri. Devine o străină pentru partener, dar și pentru ea însăși.

Partenerul nu o cunoaște cu adevărat. El este mult prea indisponibil emoţional. Pare mai degrabă managerul șarmant de la care o tânără angajată așteaptă o confirmare. Așadar, în faţa iubitului (considerat) perfect, ea avusese grijă să nu pară o ratată. Trebuia să fie demnă pentru tânărul ce acumulase reușite după reușite.

Revelaţii

Abia cu debutarea evenimentelor ce trădează comportamentul abuziv al unei șefe gata să calce pe cadavre, protagonista începe să-și conștientizeze problemele. Iar aceste probleme sunt legate de frica de eșec. Eșecul este reflectat de nerealizarea propriilor planuri cu privire la avansare.

Claire nu își dorește neapărat puterea financiară. Ea vrea mai degrabă recunoașterea. Tânjește dupa validarea apartenenţei la înalta societate pariziană. Mai bine zis, la cercurile selecte ale celor ce au reușit în viaţă. Suportă o șefă toxică doar pentru a nu fi dată afară din cercul privilegiaţilor, al celor ce au succes. Succesul profesional ar fi fost semnul apartenenţei la cea mai bună ligă.

Angajatul premium

Claire vrea să rămână un angajat premium. Adică un om capabil de reușită, care locuiește în centrul Parisului, are un partener apreciat în lumea corporaţiilor, își permite vacanţe în locuri îndepărtate și cine sau prânzuri la unele dintre cele mai bune restaurante. Însă este pe cale să le piardă pe toate din cauze unei șefe invidioase.

Povestea-avertisment

Din povestea lui Claire nu lipsește nici un element al crizei personale alimentate de iluzii. Nici șefa invidioasă, care poate face viata subalternilor un coșmar, nici partenerul mult prea preocupat de propriul succes pentru a mai observa și agonia emoţională a lui Claire. De aceea este o poveste în care se regăsesc mulţi cititori. Totuși, Stephanie Dupays îţi arată de fapt acele mecanisme care menţin angajatul devenit victimă în capcana agresorului pasiv: izolarea de cei având alt stil de viaţă decât cel adaptat la dorinţa de a se conforma unei grile de evaluare a performanţei, negarea propriei autenticităţi în favoarea unei măști sociale vecine cu perfecţiunea profesională, teama patologică de inadecvare, rușinea în faţa nevoii de a-și recunoaște epuizarea psihică.

Protagonista ar vrea să fugă încotro vede cu ochii, însă a pleca înseamnă înfrângere. Mai înseamnă și pierderea privilegiilor. Izolată de oamenii care se exprima autentic, empatic, ea nu mai are acces la sprijnul uman, cald, sincer. Trăiește de fapt drama celui pe care alţii îl acuză că se complace. Dar cum să iasă din cercul toxic dacă ea însăși l-a considerat securizant. Dacă tocmai ea le-a negat accesul în lumea ei celor având o abordate sănătoasă, empatică, dar pe care îi considerase niște rataţi deoarece nu i-au urmat valorile toxice.

Teama de a pierde controlul

Ritualul umilinţelor bine ascunse în spatele așa-zisului profesionalism o va forţa pe Claire să își piardă controlul în public. Fiind copleșită, ajunge să facă tocmai acele gesturi pe care Antoine le detestă. Un moment de eliberare din lumea conformiștilor deviază traiectoria lui Claire. Îi dă astfel cititorului empatic impresia că poate exista o salvare pentru ea.

Stefanie Dupays uimește prin talentul de a descrie etapele deziluzionării, dar și ale captivităţii în propria lumea iluzorie. Oscilaţia personajului între niște emoţii opuse transformă lectura într-o călătorie imprevizibilă prin psihicul carieristului devenit în primul rând toxic pentru el însuși. Așadar, pregătește-te pentru genul de lectură care te va lăsa cu multe întrebări despre tine și despre cei din jur.

Poţi comanda romanul de pe site-urile Editura Univers, Elefant.ro.

Te invit să citești și despre cartea de proză scurte Femei și povestile lor.