Telon de boca – Ultimele ganduri
Telon de boca este ultima carte scrisă de Juan Goytisolo, considerat un simbol al literaturii spaniole moderne. Deși nu depășește 70 de pagini, cartea are intensitatea unui roman existenţialist. Simţi melancolia asociată personajului care se uită spre trecut, pentru a da un sens final vieţii sale.
Un omagiu adus lui Tolstoi
Personajul central este un văduv care simte că se apropie de un bilanţ final al existenţei sale. Pasionat de lumea lui Tolstoi, el simte că romanul vieţii sale nu are încă un sens.
Numele marelui clasic nu apare întâmplător. Personajul din Telon de boca vede în Tolstoi un căutător al sensurilor prin care să înţeleagă umanitatea. Rememorând anumite momente alături de soţia lui, cum ar fi plimbările prin Paris, atmosfera din sălile de cinema din cartierele boeme, dar și imagini ale copilăriei rurale, acest personaj încearcă să gasească niște corespondenţe între opera și viaţa lui Tolstoi și experienţele sale interioare. Merge chiar și în Cecenia devastată de război, pe urmele scriitorului său preferat.
În timp ce se gândește la ultima călătorie a lui Tolstoi, personajul din Telon de boca are parte de o călătorie interioară. Ultima către memoria sa. Această călătorie amintește de romanele influenţate de existenţialiști, de viziunea lui Proust asupra momoriei involuntare ce acaparează ritmul narativ, dar și confruntarea cu teama de neant, de acea perspectivă nihilistă asupra existenţei.
La un moment dat, cartea virează spre o cercetare a viziunii umane despre divinitate. O viziune ce pare născută din conștiinţa zădărniciei, a fragilităţii umane. Spre final, ai impresia că descoperi o conștiinţă ajunsă-n purgatoriul dantesc. Dar nu este doar conștiinţa individuală. În ultimele pagini Juan Goytisolo permite o contopire a conștiinţei personajului său cu a întregii umanităţi ajunse să se privească pe sine. Să deruleze momentele în care și-a repetat greșelile, cruzimile.
Telon de boca se apropie de romanele al căror ritm seamănă cu remorarea dintr-o singură suflare. În care experienţa personală se transformă în reflecţii ce se dilată pentru a include întreaga omenire. În faţa acestei reflecţii, personajul ajunge să se întrebe dacă există într-adevăr un sens suprem. Dacă nu cumva totul este un hazard pe care fiinţa umană se încăpăţânează să-l îmblânzească. Să-l înduplece spre finalul vieţii, pentru a nu simţi că a trăit în zadar.
Puteţi comanda Telon de boca de pe Libristo.
Te invit să descoperi o altă carte scrisă de Juan Goytisolo, Estambul otomano.
