Metec – Arta si pacate

Metec este un roman care îi va atrage mai ales pe cei ce visează la călătorii în orașe istorice și pentru care artefactele, clădirile medievale sau vechile cartiere labirintice sunt o invitaţie la descoperirea unor secrete.

De asemenea, vor fi absorbiţi în lumea personajelor și cei pentru care orașele istorice trebuie să devină locul ideal de plasare a unei povești cu suspans. Într-adevăr, personajele alese au umbre ascunse, ce vor contrasta straniu și trepidant cu liniștea orașelor medievale, cu atemporalitatea de netulburat sau cu atmosfera solară, inundată de lumină, a cetăţilor antice de la Marea Egee.

Trei povești de viaţă

Bogdan Perţache te prinde în plasa celor trei povești de viaţă ce alcătuiesc romanul Metec – și care se vor intersecta când te aștepţi mai puţin – prin răsturnările bruște ale certitudinilor. Își începe fiecare poveste ademenindu-te într-un cadru de poveste. Un atelier de vitralii de lângă Brașov și unul din Chartres (bijuteria medievală a Franţei, unde se află unele dintre cele mai vechi și frumoase vitralii), un sit arheologic unde a fost descoperit un mozaic antic rar de către niște arheologi a căror aventură te poartă din Turcia zilelor noastre până în Rhodos, insula cavalerilor, și peisajele stranii ale Dobrogei devin locurile descrise astfel încât să reflecte jocul de lumini și tenebre din lumea celor trei personaje ale căror povești se intersectează imprevizibil.

Vitralii medievale, mozaicuri, trecuturi ascunse

În prima poveste îl găsești pe Damian, un adolescent pe care un gest necugetat l-a făcut să descopere arta meșteșugurilor în atelierele unei închisori. Pasiunea pentru arta sticlei și pentru obiectele vechi, studiile de artă plastică, dar și spiritul aventuros îl poartă din Săcele, unde își construise un mic atelier, până în Chartes, unde se află atelierul unei femei căreia i se încredinţase restaurarea unora dintre cele mai vechi și preţioase vitralii din lume. Pasiunea și pericolul din trecut, năvălit cinic, îi vor da viaţa peste cap.

A doua poveste este a unui arheolog grec din Dobrogea, pe nume Yorgos. El ajunge pe malul turcesc al Mării Egee. Speră să găsească aici niște dovezi care să îi legitimeze ipotezele cu privire la rutele comerciale din Antichitate. Pendulând între amintirile ce-l leagă de prima iubire, devenită soţie, și o tânără studentă la Arheologie, Yorgos își derulează viaţa în care a fost nevoit să facă slalom printre compromisuri după ce un apropiat l-a ademenit în lumea politicii. Însă problemele apar când îi sunt arătate niște poze compromiţătoare.

A treia poveste este cea a unui bărbat căruia o femeie irezistibilă îi cere să ucidă. El vine din lumea insuliţelor brăilene. Extrem de sărac, ajunge elevul unui seminar teologic, apoi în preajma unei jurnaliste vanitoase. Când aceasta este jignită de o celebritate, i se cere să o răzbune. Actul răzbunării devine un ghem de gânduri și de amintiri dureroase legate de un trecut marcat de niște relaţii dezamăgitoare.

Imprevizibilul vieţii

Toate cele trei povești au în comun imprevizibilul vieţii. Iar imprevizibilul este strâns legat de apariţia unui personaj feminin acaparant. Însă nu vei citi despre clișeele din poveștile cu femeia fatală și diabolică, pregatită să transforme în victimă și în unealta propriilor scopuri orice bărbat sedus. Prezenţele feminine sunt asociate de personajele masculine cu trăirile stimulate de anumite opere de artă. Cu simbolurile atribuite unor capodopere. Se fac referiri la odaliscele pictate de Renoir, la statuile antice, la vitraliile ce reprezintă enigmatic personaje legendare.

Fără artificii și o desfășurare spectaculoasă, Bogdan Pertache reușește să te tragă în lumea din Metec. Plăcerea lecturii se sprijină pe un fir invizibil, ce leagă straniu, prezentul de trecut, interioritatea personajelor de niște opere de artă, banalul de tenebros. Te simţi precum cel ademenit de imaginea unor locuri captivante, vestite datorită artei, care se trezește prins în iţele unor poevești întunecate odată nimerit în aceste spaţii de poveste. Simţi un pericol ce plutește în aer. O prezenţă malefică pregatită să le joace o festă personajelor exact când ele se abandonează în voluptatea artei dublate de erotism. Ca un blestem venit dintr-un trecut pe care îl doreau uitat.

Mister acroșant

Umbrele din trecutul personajelor îi dau romanului acea notă de mister acroșant. Care te împiedică să lași cartea din mână. Curiozitatea îţi este sporită prin momeala intrigii demne de un thriller. Dar și prin indiciile răsărite brusc. Doar că indiciile nu sunt legate de căutarea unui vinovat, ca-n romanele cu detectivi, ci de încercarea de a găsi acele piese ce adună într-un puzzle întâmplări fatale din vieţile celor trei personaje, ce vin din lumi diferite. Vei înainta spre deznodământ luându-te după întrebarea privind acele detalii ascunse – dezvăluite la fel de imprevizibil – ce leagă cele trei vieţi din roman.

Cartea Metec îţi va dezvălui un povestitor abil. Bogdan Perţache știe cum să tergiverseze narativ, astfel încât să amâne clarificarea. Exact când aveai impresia că asiști la o scenă banală, se prelinge pericolul. O prezenţă invizibilă, care îţi dă fiori, ce ţi se dezvăluie printr-o aluzie la un secret din trecutul personajelor.

Despre natura umană

Secretele personajelor nu sunt unele namaîntâlnite. Partea întunecată a lor este doar momeala necesară unor cititori dependenţi de suspans, de neprevăzut. Cheia lecturii este dată mai degrabă de ridicarea acestor trăsături întunecate, dar cât se poate de obișnuite, la nivelul unui mesaj alegoric. De la realitatea imediată, Bogdan Perţache trece la un nivel superior, legat mai degrabă de natura umană. Metec denunţă în cheie atemporală, chiar dacă pleacă de la prezent, relele vechi de când lumea, ce au mișcat istoria spre niște ravagii greu de combătut.

Simbolurile artei

Lăcomia, invidia, dorinţa de răzbunare cu orice preţ și teama de nu fi cel ales de femeia considerată un ideal de frumuseţe pun în mișcare niște mecanisme distructive. Autorul ar fi putut urma drumul analizei psihologice întortocheate. Preferă însă folosirea simbolică a unor opere de artă. Face trimitere la arta Antichităţii sau la personajele de pe vitralii pentru a exprima ciclicitatea manifestării violenţei umane inflamate de frustrări timpurii și de teama de umilinţă în faţa unui inaccesibil obiect al dorinţei.

Întâlnirea personajelor ce devin malefice într-un anumit moment de criză existenţială cu splendoarea unui mozaic antic sau cu arta sticlei pictate devenite vitraliu are un rol de contrast între urâţenie și nevoia de sublim sau de refugiu și alinare prin reconectarea la partea luminoasă a fiinţei umane. De asemenea, referinţa la marile creaţii ale omenirii îţi amintește că au supravieţuit pentru a fi admirate mereu tocmai acele reprezentări în artă ale unor tipologii umane ce s-au luptat aprig, adesea inegal, cu partea urâtă a naturii umane.

Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Polirom, de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro.