Ce nu poate fi rostit (Flesh) – Dorinta si insingurare masculina

Ce nu poate fi rostit (Flesh) este genul de roman pe care nu îl lași din mână. Pentru a te atrage în universul uman din romanul său, David Szalay mizează pe o ascensiune imprevizibilă a personajului central, dar și pe niște întâmplări ce te fac să descoperi observații acute asupra naturii umane în contextul schimbărilor din ultimii treizeci de ani.

Dorința, atracția, urcușul spactaculos pe scara socială a celui lipsit de calităţi excepţionale, dar capabil (fără a vrea neapărat) de a strârni dorinţa carnală, și decăderea se îmbină într-o lectură intensă în care perspectiva ți se schimbă brusc de la un capitol la altul. Povestea personajului central Istvan îți dă iluzia că asiști la o succesiune de viraje ce definesc o biografie marcată de schimbări accelerate.

Booker Prize 2025 acordat romamului Ce nu poate fi rostit (Flesh) îi va face pe mulţi cititori să-l descopere pe David Szalay, deja cunoscut în spațiul anglo-saxon datorită romanelor prin care exploatează psihologic legătura personajelor masculine cu schimbările sociale în contextul unor crize personale. Despre această legătură a omului cu timpul său este vorba și în roman.

Premiat în Vest, înteles cel mai bine în Est

Apartenența personajului Istvan la Europa de Est ne poate face să afirmăm că David Szalay întinde o momeală. Folosind elementele unei proze erotice în primul capitol și un personaj masculin ce descoperă că atracția exercitată asupra femeilor sofisticate, mai mature, îl poate ajuta să urce pe scara socială, dându-i iluzia că a scăpat de un trecut marcat de singurătate și de o condamnare din adolescență, David Szalay își provoacă mai degrabă cititorul occidental să vadă lumea prin ochii esticului ajuns în Londra oportunităților, dar nevoit să intre în lumea înaltei societăți ca toți imigranții săraci -adică prin ușa din dos, a servitorilor ce trebuie să învețe codul gesturilor fine și cum să fie mereu prezenți la ordin, dar să rămână invizibili, cum reușește și Istvan, ieșit din centrul de detenție pentru minori și devenit bodyguardul unuia dintre cei mai bogați locuitori ai Londrei, dar și febletea soției acestuia, Helen.

Poți spune despre Ce nu poate fi rostit (Flesh) că poate fi apreciat de occidentalii capabili să descopere profunzimea ascunsă în frivolitatea carnală din lumile unde se aventurează Istvan, dar căruia doar esticii îi pot înțelege cu adevărat miza, drama și relevanța. Este genul de roman prin care est-europeanul simte că este vizibil printr-o formă în care drama lui și ascensiunea bazată pe seducție devin mai degrabă oglinzile în care se privesc personajele din înalta societate vestică. De aici și relația de intimitate emoțională pe care o va avea cititorul din Est.

Fuga din Est

Romanul este și înșelătoarea odisee a omului fugit din Est. Odisee în care trecerea de la o aventură la alta sau de la o etapă e existenței la una superioară financiar este legată de libidoul pe care îl trezește fără să vrea.

Timid și însingurat, Istvan era o prezență ștearsă dintr-un mic oraș maghiar. În darwinismul estic ar fi fost încă o existență searbădă. Însă totul se schimbă odată cu prima experiență sexuală. Experiență urmată de o confruntare dramatică având consecințe nefaste pe termen lung, ce l-ar fi condamnat la ratare. Însă Istvan învață din mers lecția supraviețuirii. Una ce îl duce mereu la alt nivel. Până când ajunge să vadă Londra tuturor posibilităților de la fereastra unei locuințe vaste, al cărei locatar privilegiat devine în urma unei relații (la început) clandestine și a investițiilor imobiliare.

Simplitatea de-o franchețe tăioasă

Laudele de care s-a bucurat romanul îi sunt datorate unei precizii îmbrăcate într-o franchețe tăioasă de care este capabil David Szalay când leagă parcursul occidetal al personajului său de regulile (nescrise) ce ascund un dublu standard al noii lumi civilizate în care acesta nimerește. Istvan este un personaj la care te raportezi prin contradicții. Îți trezește compasiunea, dar și disprețul. Este și victimă, și oportunist. Și incredibil de curajos, dar și complăcut. Un antierou al propriei neputințe. Un om cu existență măruntă ce a primit scurta iluzie a gloriei. A puterii în lumea magnaților din Londra.

Îl poți considera pe Istvan la fel de greu încărcat precum un personaj de tragedie. O victimă a destinului parșiv ce îi dă măreţia efemeră, apoi îi ia totul. Dar și o victimă a propriei incapacități de a înțelege relațiile umane. De ale duce dincolo de carnal sau de nevoia de a se pune la adăpost.

Un intrus

De contradicțiile derutante ce îl definesc pe Istvan depinde perspectiva cititorilor asupra societății în care el se formează. Deși are un personaj central din Est, romanul este mai degrabă o privire incomodă asupra noii burgezii londoneze. Una ce apare ca autosuficientă. Scufundată în autoiluzionare și nefericire. Ajuns fără nimic în această lume, Istvan se hrănește din lipsurile ei. Din golurile emoționale ale celor ce își permit orice. Prezența lui devine un pansament, iar ascensiunea socială este oglinda acestei lumi.

Ascensiunea lui Istvan pare cea a unui intrus. Acel intrus din locuri barbare ce îi ia locul stăpânului de drept. Deși nu pare a fi neapărat conștient de forța sa de atracție, nu se sfiește să profite. Să se instaleze cu naturalețe și răbdare în casa unde fusese invizibilul servitor. De fapt, pe acest refuz de a-și asuma tocmai puterea dorinței e construit romanul. În ciuda titlului (în varianta originală), descoperi un roman în care dorința este doar un refugiu de vreme rea, nicidecum o formă prin care personajul Istvan devine conștient de sine. Doar primește atenția femeilor atrase de el, dar nu se lasă transformat de ea. Fuga de un trecut marcat de o scurtă detenție – dar suficientă pentru a face din el un paria în țara natală – îl menține în stadiul supraviețuitorului ce își caută în permanență un adăpost mai sigur. Iar plăcerea ce i se oferă devine acest adăpost (și) în fața unei mari singurătăți.

Marea singurătate a bărbatului

Fără tezism și cuvinte ostentative, David Szalay scrie despre marea singurătate a bărbatului. Însă o pune în contextul unei prosperități fără suflet, poleită cu rafinamentul ce maschează alienarea. Drama lui Istvan este accentuată mai degrabă de lăcomia cu staif a cercurilor înalte și corupte din noua lume, nu de cea pauperă și abia iţită din spatele Cortinei de Fier.

Prin conectarea parcursului individual cu nuanțele sociale, romanul devine precum foile unei cepe. Pe măsură ce le dai jos, descoperi un roman despre maturizare. Despre ascensiune și decădere. O reflecție asupra inechităţii istorice. Sau un roman despre însingurarea ca mod de a fi sub aparența stabilității.

Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Trei, de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro.