Montevideo – Un rasfat pentru cititorii cinefili
Vor adora Montevideo toţi cititorii feroce deveniţi și cinefili. Toţi cei ce nu ratează festivalurile de film din orașul lor și nici retrospectivele de la Cinematecă și pentru care Parisul este centrul Lumii, Portugalia tărâmul nostalgiei, iar America Latină o poartă către stranietatea din prozele scrise de Julior Cortazar sau de Bioy Casares.
Între Sena și îndepărtatul Rio de la Plata
Enrique Vila-Matas ne seduce din nou printr-un roman doldora de referinţe considerate sacre de nonconformiști, care te plimbă din Parisul catalanilor exilaţi până pe malurile portugheze ale Atalnticului și ale faimosului Rio de la Plata (care leagă cele două capitale sud-americane ce își dispută originile tangoului: Buenos Aires și Montevideo).
Montevideo și Buenos Aires mai sunt legate și de numele faimosului avangardist Julio Cortazar, asociat cu straniul ce răsare brusc din banal. Scriitorul-personaj al romanului Montevideo are un cult pentru Julio Cortazar. De acest cult leagă și dorul pentru capitala Uruguayului, dor apărut chiar înainte de a-i străbate celebrele străzi.
Marile întâlniri
Aparent, Montevideo este un roman despre călătoriile unui scriitor care își caută sensul și inspiraţia pierdută după ultimul succes literar. Este genul de scriitor decadent, fost traficant ajuns din Barcelona în cartierele pariziene devenite celebre în lumea lui Henry Miller. Pe măsură ce te abandonezi lecturii, descoperi de fapt un roman despre scrierea unui roman. O biografie în care evenimentele sunt înlocuite de transformările scriiturii. Montevideo restrânge povestea de viaţă a scriitorului la întâlnirile cu alţi mari autori sau cu străzile și clădirile unde și-au găsit inspiraţia idolii săi din literatură.
Când relatează despre întâlnirile personajului său (un alter ego) cu mari scriitori precum Antonio Tabucchi (un alt scriitor pentru care are un cult) sau inventaţi dar prezentaţi astfel încât să pară cât se poate de reali, de ajungi să le cauţi marile cărţi pe Google doar pentru a te găsi într-un labirint în care au fost șterse graniţele dintre ceea ce este real și ce este inventat, Enrique Vila-Matas îi oferă cititorului său o succesiune de plăceri. Unele sunt preluate de la o generaţie la alta, cum sunt visul unor plimbări prin cartierele boeme ale Parisului, ţărmurile pitorești, decadenţa ca formă de ucenicie pentru orice scriitor ce refuză convenţiile.
Peregrinările dintr-un oraș-reper literar în altul îi dau cititorului impresia că are în minte propriul aparat de filmat, pierdut între timpuri. Te trezești realizând colaje din scenele unui film de Godard sau Truffaut sau în mijlocul unei instalaţii de artă contemporană, în care o voce te ia și te duce într-un Montevideo al fantomelor și al imaginilor halucinante din hotelul unde se cazase, în anii ’50, însuși Julio Cortazar, apoi într-o capitală sub asediu, cum fusese Bogota în timpul luptelor dintre gherile și reprezentanţii Statului.
Pe urmele lui Julio Cortazar
După ce te plimbă printr-un Paris personal, personajul-scriitor îţi dezvăluie un Montevideo cel puţin la fel de seducător. De data aceasta, Montevideo seduce prin mister. Acel mister hrănit de bizar, de inexplicabil, de camuflarea bizarului în verosimil, încât ai impresia că s-au întâlnit Julio Cortazar și David Lynch pentru a-i juca o festă personajului central. Invitat la un eveniment literar din Uruguay, acesta vrea să vadă camera de hotel ce îl inspirase cu ani în urmă pe Cortazar.
Camera menţionată într-o povestire scrisă de Julio Cortazar avea două uși. Una era secretă, în spatele unui dulap. De dincolo de ușa secretă se auzeau sunete angoasante. Cele mai acaparante pagini din acest roman îi sunt dedicate legăturii speciale avute de personajul-scriitor cu Montevideo. Sau, mai bine zis, cu acel Montevideo din proza lui Julio Cortazar.
Obsesia pentru Cortazar și a sa camera de hotel din Montevideo îl conduc spre întâmplări stranii, inexplicabile. Astfel, paginile dedicate reflecţiei despre creaţia literară alternează cu pasajele ce fixează minimalismul narativ în suspansul demn de un thriller psihologic.
Suspansul unei anchete bizare
Enigmele și suntele ce par să îi aparţină unei prezenţe fantomatice îţi alimentează curiozitatea. Vila-Matas reușește să alterneze elementele de meta-roman cu ingredintele unei naraţiuni pline de suspans. Elementele de suspans te fac să parcurgi paginile cu poftă. Mai ales dacă îţi plac prozele lui Julio Cortazar. De fapt, tot amintirea lui Julio Cortazar animă trepidant Montevideo.
Multe dintre paginile romanului îţi creează iluzia că parcurgi de fapt o anchetă. Este ancheta unui detectiv ce are impresia că personajele lui Cortazar ascund secrete ciudate, având complici și din rândul angajaţilor hotelului Cervantes din Montevideo, unde se cazase cu zeci de ani în urmă Cortazar.
Cazat chiar în camera unde stătuse însuși idolul său Cortazar, personajul lui Vila-Matas are parte de niște experienţe ciudate. În jurul acestor experienţe vor gravita gândurile lui despre blocajul inspiraţiei, despre capodopere literare și despre moștenirea trecutului.
Romanul unor generaţii hrănite cu artă inovatoare
Cartea lui Vila-Matas îţi va da șansa descoperirii unor poeţi sau scriitori. Menţionând edificiul celebru din Uruguay – Turnul Panoramelor – amintește de generaţia unor poeţi ce au influenţat avangarda vorbitoare de limbă spaniolă. Aceștia se întruneau într-una dintre clădirile emblematice din Montevideo. Azi nu mai pare atât de spectaculoasă, însă în epoca ei de glorie oferea unele dintre cele mai frumoase priveliști ale capitalei uruguayene. Se vedeau Rio de la Plata, marea, chiar și munţii. În turnul acestei clădiri se întâlneau poeţii vizionari.
Tot o priveliște panoramică îţi oferă și Enrique Vila-Matas prin romanul său. Montevideo este precum un turn de unde privești marile repere ale artei vizionare din ultimele două secole. De fapt, Montevideo este o declaraţie de iubire pentru marii inovatori. Şi pentru cititorii visători, care nu i-au uitat. Pentru arta contemporană, pentru avangarda secolului XX și mai ales pentru curajoșii romanului experimental. Fiecare pagină este o voluptate dacă ai aceleași obsesii cu ale personajului creat de Vila-Matas, de unde și impresia unei regăsiri, a unei camaraderii artistice măgulitoare.
Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Vellant, de pe Cărturești sau Libris.
Te invit să citești despre un alt roman scris de Enrique Vila-Matas, Ceaţa asta fără noimă, aici.
