Nava Neagra – Acel Napoli enigmatic

Pentru cei dependenţi de misterul în jurul căruia se încolăcește absurdul cu tentă alegorică iţit brusc din cotidianul (aparent) previzibil, cărţile scrise de Nicola Pugliese pot fi alegerea inspirată. Devenit faimos datorită romanului Malacqua, Nicola Pugliese continuă în cele opt proze scurte din volumul Nava Neagră să transforme Napoli într-un oraș în care evenimentele ciudate par să extragă oamenii obișnuiţi din propria realitate pentru a-i face să se confrunte cu asaltul unui imprevizibil (uneori) aberant.

Un Napoli diferit

Nava Neagră te va transporta într-un Napoli diferit de furnicarul însorit din filmele neorealiste sau din romanele cu personaje pătimașe. În povestirile lui Nicola Pugliese găsești un Napoli aproape tăcut. O tăcere prevestitoare, angoasantă, a nopţii în care o navă ciudată ajunge în golful Santa Lucia. Nava are hublourile vopsite în negru. Este lipsită de indicii referitoare la provenienţa, proprietarul sau destinaţia ei. Ancorează doar o noapte în port, lăsându-i pe locuitori tulburaţi. Aceștia își exprimă impresiile și amintirile contradictorii legate de navă. Sub acestea amintiri și mărturii ce se bat cap în cap se ascunde o reflecţie asupra diferenţelor dintre locuitorii din Napoli dar și asupra conflictelor din generaţii.

Când nu se lasă cotropit de tăcerea nopţii întunecate în care nava pustie apăruse de nicăieri pentru a tulbura viaţa locuitorilor, Napoli își deschide străzile abandonate de locuitorii ce evadau pe 15 August, de Ferragosto, pentru a se putea bucura de vacanţă, de mare, de petreceri în aer liber. Străzile pustiite devin cât se poate de generoase cu melancolicii pe care vara îi aruncă nemiloasă în braţele amintirilor despre iubiri și frenezii apuse.

Revenirea amintirilor

Solitarii care se plimbă în nopţile estivale revin în mai multe proze din acest volum. Pe unii noaptea îi ajută să își (re)imagineze întâlnirea cu o veche iubită. Pe alţii Napoli pare să-i prindă într-o capcană. Absurdul și pericolul unui thriller bizar îi scot de pe traiectoria unei existenţe devenite o serie de regrete.

Asociat de obicei cu meridionalii guralivi, Napoli din acest volum le aparţine mai degrabă solitarilor. Celor ce se trezesc în faţa propriei părăsiri și melacolii. În noaptea de Revelion sau în timp ce alţii se bucură de Ferragosto, personajele din Nava Neagră sunt lăsate cu propriile fantome sau cu apariţia unui eveniment straniu. Acest eveniment le scoate de pe orbita propriei vieţi previzibile și le aruncă direct în absurd. Când absurdul nu le preia existenţa, apare un pericol brusc.

În ciuda unor personaje a căror existenţă pare deposedată de bucurie, Nicola Pugliese reușește să te seducă la fel de mult ca un scriitor ce ar fi ales acel Napoli exuberant. Povestirile sale par înconjurate de o vrajă enigmatică, precum o seară pe strada coborând spre mare. Se prelinge o mare frumuseţe prin singurătăţile personajelor. Exact ca frumuseţea pe care doar un oraș ce moţăie în vara meridională o poate avea, mai ales după înserare.

Bizarul din cotidian

Nicola Pugliese reunește condensarea trepidantă a existenţelor, specifică unei proze scurte, cu farmecul unui ritm încetinit, răbdător, ce îi permite orașului să ţi se dezvăluie calm, la graniţa cu visul. Oniricul este precum o briză peste existenţele prinse în repetitivitate. O repetitivitate întreruptă de intervenţia halucinantului mascat de predictibilitatea rutinei.

Cei familiarizaţi cu trucurile ascunderii bizarului în cotidian se vor gândi la proza lui Julio Cortazar. Nicola Pugliese pare să-l fi omagiat pe Julio Cortazar scriind Nava Neagră. Regăsești același amestec de stranietate absurdă, frumuseţe și tristeţe existenţială, potenţate de nocturnul oniric. Astfel, Napoli începe să se apropie de un Buenos Aires și de un Paris a căror hartă literară pare să fi fost modificată odată cu percepţiile colective ale cititorilor lui Cortazar. Nu te vei mai putea desprinde multa vreme de imaginea acestui Napoli încetinit. Obligat să accepte ritmul molcom al melancoliei estivale. Liniștea străzilor pustii nu înseamnă pustiire. Nicola Pugliese știe să redea acea vrajă asociată de italieni cu amiezile și serile din Ferragosto.

Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Vellant, de pe Cărturești sau Libris.