Les fantomes – Mai important decat razbunarea

Les fantomes (Ghost Trail/Fantomele din umbră) este un film pe care îl vor aprecia atât cei ce doresc dinamismul unui thriller psihologic, dar al căruit ritm să fie suficient de răbdător pentru a permite excelenta dozare a tensiunii mocnite, cât și cei pentru care un film trebuie să ofere în primul rând un mesaj umanist susținut de interpretarea expresivă și plină de autenticitatea oferită de actorul ales pentru rolul principal.

Un actor cameleonic și un personaj de care te vei atașa

image: Transilvania Film (press kit)

Actorul Adam Bessa oferă una dintre cele mai consistente și mai nuanțat-năucitoare și totodată enigmatice și derutante interpretări. De fapt, regizorul Jonathan Millet îți amintește că unii actori pot crea personaje pe care le iei cu tine. Le porți în suflet dincolo de sala de cinema. Apoi simţi nevoia să le spui povestea mai departe. Să le cauți chipurile greu încercate în străinii pe lângă care treci. Astfel de personaje îți amintesc de forța cinematografiei de a se prelungi în viața reală ori de câte ori ne face mai conștienți de cei de lângă noi, mai prezenți în viața celor despre care auzim adesea doar lucruri care să ne alimenteze frica.

Pe sirianul Hamid îţi vine să-l adăpostești de toate relele care se tot abat peste Orientul Mijlociu, acest paradis posibil, leagăn al civilizațiilor întrețesute și al unei inepuizabile pofte de viață pe care dictatorii se încăpățânează să îl transforme într-un calvar al uciderii aproapelui. Te atașezi de Hamid nu numai datorită compasiunii. Dincolo de o dramă ce răzbate pe chipul său peste care poartă mereu o glugă ca simbol al nevoii de protecție a celui supus unor chinuri, Hamid reușește să revină la acea lume a artei, a poeziei (preda literatura în Siria, iar filmul amintește și de unul dintre marii poeți ai umanității, sirianul Nizar Qabbani). Hamid este astfel încă o dovadă că mintea umanistului triumfă și trece dincolo de pereții unei camere de tortură.

Misterul demn de un thriller

image: Les Films de Cannes a Bucarest/https://filmedefestival.ro/les-films-de-cannes/les-fantomes-lfdc/

Hamid are misterul unui personaj greu de ghicit. Unul demn de un thriller a la Hitchcock, dar cu niște ochi în care poți vedea întreaga durere și iubire mutilată a unei lumi traumatizate de război. Actorul Adam Bessa este capabil să transmită o gamă derutantă de trăiri. Îi este suficient doar chipul. Un chip cu o privire penetrantă. O fragilitate ce strânge spasmele țării lui Hamid. Ale unui Alep cu vieți făcute fărâme. Niște ochi de poet alungat din paradis în cel mai dureros exil.

Aceeași privire învecinează credibil teama hăituitului cu precizia unei pantere ce stă la pândă. Sunt multe scene în care aparatul de filmat surprinde expresia feroce a celui hăituit ce devine el însuși vânător. Un vânător ce-și pândește tacticos călăul, pe care l-ar vrea în rolul prăzii

Pe această pândă a victimei ce vrea să-și găseasca fostul călău se bazează suspansul filmului. Imprevizibilul este dat aproape exclusiv de gesturile lui Hamid. Dar mai ales de privire. O privire care te cheamă să-l însoțești. Când își adulmecă posibilul călău. Sau când își amintește prin ce a trecut.

Revederea unui alt actor talentat

image: Transilvania Film (press kit)

Nu doar jocul deruntant al lui Adam amplifică tensiunea imprevizibilă a filmului. Les fantomes (Ghost Trail) mai are un personaj la fel de greu de ghicit. Este vorba despre cel bănuit a fi un călău. Bănuiala se prelungește până la final, astfel încât nu vei ști dacă mintea lui Hamid îi joacă feste, căutând vinovatul într-un om corect, liniștit, doar pentru a se elibera de presiunea durerii și pentru a le face dreptate unor victime, sau dacă liniștitul student Harfaz a fost chiar acela care a făcut experimente chimice pe compatrioţii deveniţi niște prizonieri ai dictatorului sirian.

Interpretat de Tawfeek Barhom, cunoscut datorită rolului principal dintr-un alt thriller apreciat la Cannes – Boy from Heaven – presupusul torţionar Harfaz pare cel mai liniștit om. Agreabil, cu bun simţ, este arabul perfect integrat în societatea occidentală și care ar putea contribui la bunăstarea acesteia prin studiile sale. Chipul de elev cuminte și orele petrecute aplecat asupra mesei de studiu de la bibliotecă l-ar scoate din cercul suspecţilor. Pare genul de elev eminent ce n-ar putea omorâ nici măcar o muscă. Îl vezi mai degrabă în rolul celor hărţuiţi de oamenii violenţi, nicidecum în tabăra lor. Totuși, Hamid îl bănuiește de ce poate fi mai rău. Își urmărește indiciile. Niste indicii care sunt furnizate de simţuri.

Amintirile simţurilor

image: Transilvania Film (press kit)

În ancheta lui, Hamid se bazează mai degrabă pe amintirile senzoriale. Pe simţuri. Acele simturi ce imprimă informaţia în memoria unde se ascund traume. El fusese legat la ochi în camera de tortură. Călăii îl privau de văz pentru a reaminti de fricile primitive ale omului. Hamid apelează la simţul străvechi al mirosului, printre primele care se dezvoltă. Așadar, memoria olfactivă o înlocuiește pe cea vizuală în depunerea mărturiei.

Victima pare un prădător calculat, răbdător. Hamid îl pândește pe Harfaz printre cărţi. Îi câștigă încrederea. Își fac unele confidenţe și chiar vorbesc despre ţara lăsată în urmă. Fiecare întâlnire te face să pendulezi între imaginea unui asalt intempestiv din partea celui torturat cândva și incertitudinea legată de finalul planului pus la cale de Hamid și de ceilalţi camarazi din grupul format de fostele victime ale torturii, ajunse în ipostaza refugiaţilor ce își caută foștii călăi bine camuflaţi printre oameni respectabili odată ajunși în ţările civilizate.

Drumul spre liniștire

image: Les Films de Cannes a Bucarest/https://filmedefestival.ro/les-films-de-cannes/les-fantomes-lfdc/

În paralel cu tentativa de a găsi torţionarul se desfășoară povestea unei integrări. A unui drum spre liniștire. Hamid are o traumă de temperat. Şi-a pierdut soţia și copilul în bombardamentele din Siria. Atenuarea urmărilor este posibilă odată cu întâlnirea unei tinere ce a fugit la rândul ei de război.

Odată cu apariţia personajului feminin, naraţiunea se bifurcă. O parte narativă urmărește firul răzbunării, cealaltă al relaţiilor umane. Urmărind evoluţia relaţiilor umane te vei întreba dacă nu cumva răzbunarea va lua calea încercării de restabilire a conexiunii cu umanitatea, cu vechea încercare a fiinţei umane de a se reconecta la bine prin inepuizabila nevoie de ceilalţi, datorită căreia poate opri distrugerea, chiar și în ultima clipă.

Poţi vedea trailerul aici.