Noptile reci ale copilariei – Istanbulul emanciparii

0

Literatura turcă este plină de comori pentru cei dornici de a o explora. De scriitoare care pot sta pe raftul vizionarelor emancipate ce au modernizat literatura universală. Din acest cufăr ne este adus, în limba română, tradus de Luminiţa Munteanu la Editura Polirom, romanul-cult Nopţile reci ale copilăriei.

Datorită romanului Nopţile reci ale copilăriei o vei descoperi pe una dintre cele mai profunde și îndrăzneţe scriitoare turce, Tezer Ozlu. Tezer Ozlu a făcut parte dintr-o familie de scriitori – atât fratele (Demir Ozlu), cât și sora lui Tezer Ozlu (Sezer Duru) au fost apreciaţi datorită spiritului de revoltă împotriva unor decizii care ar fi putut arunca ţara natală într-o dictatură. Același spirit de revoltă se simte și în proza lui Tezer Ozlu.

Vieţi marcate de trepidaţiile politice

Autoarea unește autobiografia camuflată în romanul introspectiv cu portretul viu al Istanbulului postbelic, un oraș într-o continuă schimbare. Tezer Ozlu a făcut parte din grupul scriitorilor marcaţi de aceste schimbări. Când s-a inspirat din propria biografie pentru a scrie Nopţile reci ale copilăriei, Tezer Ozlu și-a unit experienţele cu tumultul social și politic din anii marilor trepidaţii.

Prin ochii scriitoarei descoperi un Istanbul personal, al adolescentelor emancipate și al artiștilor subversivi. Vei cutreiera orașul în ritmul amintirilor suprapuse ale protagonistei. Unele reflectă copilăria, o perioada a trecerii de la orășelul unde și-a petrecut primii ani la marele Istanbul. Altele surprind primele experienţe incandescente din adolescenţă și aventurile unei femei care își asumă o libertate de neimaginat pentru epoca ei.

Derulându-și amintirile, personajul feminin central trasează propria hartă a Istanbulului. O hartă pe care îţi vine să o iei cu tine dacă vei plănui propria explorare a orașului. Străbaţi alături de ea cartierele periferice, mahalalele străjuite de blocurile înalte, unde locuiește noua clasă de mijloc, arterele și cartierele precum Beyoglu, unde se întâlnesc artiștii, străduţele cafenelelor și ale cinematografelor unde se văd marile filme ce au redefinit ce-a de-a șaptea artă în anii ’60 și ’70. Ajungi în sălile de dans, în cluburile de noapte unde fetele din mahala întâlneau băieţii de bani gata sau în faimosul Pera Palace, observând noile tipologii sociale ce fac jocurile în Istanbulul îmbogăţiţilor peste noapte ce au păstrat metehne vechi.

Prin capitalele faimoase

Din Istanbul, evoluţia protagonistei o va duce în Berlinul fragmentat, apoi în Parisul unde îl va întâlni pe primul ei soţ, care ascultă obsesiv melodiile lui Leo Ferre, și în alte orașe occidentale. Fără a ieși din propria intimitate introspectivă, personajul lui Tezer Ozlu aruncă o cuprinzătoare privire asupra schimbărilor din societatea turcă. Naţionaliștii mândri, contestatarii autorităţii și turcii nevoiţi să plece în Germania pentru a prelua slujbele pe care nu le dorea nimeni sunt amintiţi printre încercările protagonistei de a se regăsi după seria de internări în clinici de psihiatrie.

Paginile inspirate din experienţele trăite de scriitoare în clinicile de psihiatrie devin radiografia unei societăţi în care parvenitismul, lăcomia și misoginismul înghiţeau existenţe. Tezer Ozlu denunţă hărţuirea la care erau supuse pacientele vulnerabile. Inclusiv tentativa de viol din adolescenţă, în care agresorul fusese chiar un medic reîntâlnit peste ani într-una dintre clinicile unde ajunsese ca adultă.

Asemenea scriitoarei Tezer Ozlu, personajul feminin care își povestește viaţa se confruntă ani de zile cu propriile vulnerabilităţi. Oscilează între privirea pesimistă asupra existenţei într-o societate percepută ca fiind mult prea rigidă și aridă pentru emancipatele visătoare și exuberanţa care o face să se bucure de experienţele noii vieţi în orașele occidentale, pe care le descoperă alături de sora ei, studentă bursieră, și de partenerii cu idealuri de artiști revoluţionari.

Vindecări și recăderi

Nopţile reci ale copilăriei este un roman al vindecării și al recăderilor în abis. Al prăbușirilor în hăul propriei minţi sabotate de tulburările emoţionale diagnosticate rigid. Citind și despre tratamentul dezumanizant la care erau supuse pacientele te întrebi dacă nu cumva internarea era o formă de control legitimată de o societate dominată de misoginii care oscilau între dorinţă și abuz atunci când se raportau la tinerele emancipate. Dacă femeile precum Tezer Ozlu nu au fost de fapt victimele unor mentalităţi ce încurajau internarea ca formă de coerciţie, prin care se dorea anularea oricărei forme de contestare a vechilor cutume nedrepte cu femeile.

Romanul va fi perceput în funcţie de informaţiile cititorului despre istoria recentă a Turciei. Deși este centrat pe experienţa individuală, relatată la persoana I, romanul este și oglinda unei epoci. De la experienţa personală, naratoarea ajunge la pulsaţiile colective. La speranţele și deziluziile unei generaţii. Istoria Turciei se agaţă de parcursul autobiografic. De lumea interioară șlefuită de receptarea schimbărilor din societate.

Iubirea pentru Istanbul

În ciuda unor pagini răvășitoare despre abandon, dezamăgire și fragilitate, romanul este plin de pasaje cuceritoare. Dezvăluirile au ca fundal imagini poetice. Amintirile tulburătoare alternează cu pasajele descriptive ce surprind un sat pitoresc de pe malul Meditaranei, unde se află niște ruine antice, sau fotografiile în proză ce imortalizează culorile și luminile unui Istanbul surprins în toate anotimpurile.

Romanul poate fi considerat și o declaraţie de dragoste pentru Istanbul. Sunt descrise cartiere faimoase, locuri boeme, vile elegante de pe ţărm. Acest Istanbul privit ca prin ochii unui pictor sau al unui fotograf ce nu-și mai găsește locul și care redescoperă pofta de viaţă după o externare ţi se va părea un loc atotcuprinzător. Își întinde dezinvolt arterele, cartietele boeme, străduţele și colinele pentru a primi o întreagă umanitate. Este un oraș care tânjește după fiinţele umane așa cum tânjește personajul feminin după apropieri îndelungate.

Poţi comanda romanul de pe site-ul Editurii Polirom, de pe Libris sau Cărturești.

Leave a reply