Tara celorlalti – Marocul modelat dupa aspiratiile femeilor

Câștigătoare a mult râvnitului premiu Goncourt, Leila Slimani și-a impresionat cititorii datorită romanelor care sondau adânc în psihologia personajelor, mai ales a celor feminine. În Ţara celorlalţi, romanul care deschide trilogia inspirată din povestea bunicii sale ce a lăsat Franţa pentru a se stabili în Maroc alături de soţul ei magrebian, Leila Slimani le adaugă observaţiilor psihologice plăcerea asociată unui povestitor care știe cum să deruleze existenţa umană în episoade cu înţelesuri dezvăluite meticulos.

Dinamismul unui film

Ţara celorlalţi are dinamismul unui film. Un film despre femei puternice. O astfel de femeie este și alsaciana Mathilde. Abia ieșită din adolescenţă, ea își urmează soţul marocan dincolo de Mediterana, într-un Maroc plin de oportunităţi pentru cei înzestraţi cu tenacitate, dar și cuprins de tensiunile ce prevesteau revoltele împotriva coloniștilor francezi.

Nimerită într-un Maroc pregătit să se lupte aprig pentru independenţă, Mathilde devine stâlpul de rezistenţă psihologică al familiei. Prima probă de rezistenţă a însemnat adaptarea la clima dură, copleșitoare, din zona rurală. Alături de soţul ei marocan ajunge să se ocupe de ferma construită pe terenul lăsat moștenire de socrul ei, un apreciat funcţionar aflat în slujba autorităţilor franceze. Nu doar clima era apăsătoare, ci și personalitatea unui soţ devenit taciturn, distant.

Emanciparea în mijlocul altei culturi

Mathilde era plină de viaţă și dornică de a trăi într-un oraș fremătător, cum văzuse imediat ce a s-a dat jos de pe vaporul ce o purtase până-n Maroc. Era impresionată de cafenelele doldora de oameni eleganţi, de cinematografe, de acel amestec irezistibil între forfota unui oraș arab labirintic și elementele arhitecturii europene. Până să fie gata ferma, locuiește câţiva ani în casa părintească a soţului ei, Amin. Soacra ei se dovedește a fi primitoare, tandră. În faţa unei occidentale alfabetizate precum Mathilde, devenea brusc extrem de supusă, chiar stingheră.

Întâlnirea cu soacra îi oferă lui Mathilde prima perspectivă asupra femeii în familia marocană tradiţională. Ştie sigură că nu vrea ca fiica ei să rămână o analfabetă. De aceea, Aicha, fiica lui Mathilde va fi trimisă la o școală occidentală. Genul de școală frecventată mai ales de copiii familiilor din clasa de mijloc, de burghezie.

Ţara celorlalţi este un arabesc de povești ţesute plecându-se de la tema identităţii, adaptării. Fiecare personaj important din roman trebuie să se adapteze la teritoriul altora. Amin, soţul lui Mathilde, a luptat de partea Franţei în al Doilea Război Mondial. Mathilde lasă Franţa în urmă pentru a trăi într-un Maroc așa cum îl vede ea. Pe tărâmul altora va încerca să planteze seminţele propriilor obiceiuri de femeie emancipată. La rândul ei, Aicha, fiica lui Mathilde, trebuie să se adapteze la mediul școlar din spaţiul urban cosmopolit. Disciplinarea ei va fi dublată de aluziile răutăcioase ale colegelor orășence.

Deși amintește și de niște răni legate de identitate și de istoria tumultuoasă, romanul nu este apăsător. Dimpotrivă, are și tandreţe. Acţiunea se derulează cursiv, precum scenele unui film. Leila Slimani știe cum să introducă imprevizibilul în aceste scene. Apelează la niște personaje secundare fie temperamentale, fie enigmatice. Unele vor bulversa existenţa lui Mathilde. Altele o vor ajuta să se elibereze. Intenţiile (mai mult sau mai puţin) ascunse ale anumitor personaje te vor ţine cu sufletul la gură după ce aprind tensiunile ce mocneau în existenţa lui Mathilde.

O povestitoare talentată

Ca-n orice roman despre niște personaje ce trec de la un spaţiu cultural la altul, detaliile privind atmosfera și ciocnirea dintre mentalităţi joacă un rol esenţial în implicarea emoţională a cititorului. Datorită acestor detalii vei crede că te afli la rândul tău în Marocul postbelic. Te plimbi prin medina alături de Mathilde, apoi ai impresia că ești un alt locuitor al fermei marocane salvate de aceasta. Unul ce pendulează între capriciosul (dar și înmiresmatul) Maroc rural și Marocul urban, elegant și înselător, ce fierbea în ritmul intrigilor politice și al revoltelor.

Prin acest roman o vei descoperi pe Leila Slimani în ipostaza povestitoarei cameleonice. Ştie când să înteţească ritmul naraţiunii și când să lase anumite scene de interior să se dezvolte lent, în curgerea vorbelor de alinare sau confesiunilor feminine șoptite după lăsarea întunericului, în camerele devenite refugiul din timpul verilor cotropitoare.

Această alternanţă dintre curgerea pătimașă a poveștii și retragerea în matca intimităţii reușește să te învăluie în lumea lui Mathilde, în acel Maroc personal, transformat după chipul aspiraţiilor cu privire la destinul fiicei sale.

Istoria la feminin

În paralel cu povestea lui Mathilde se desfășoară poveștile altor personaje feminine. Două dintre ele – cumnata lui Mathilde și partenera cu aer de femeie fatală a celui devenit asociatul soţului ei – o fac pe Mathilde să își pună întrebări legate de propria feminitate și emancipare. Încercând să se adapteze la cutumele noii ţări, Mathilde ajunge să descopere o lume stratificată. Îi este suficient să treacă dintr-un cartier în altul pentru a trece de fapt de la Marocul emancipat, cosmopolit și occidental, la Marocul tradiţionalist.

Fiecare parte a societăţii marocane se reflectă în conturarea personajelor feminine. Seducătoarea cumnată a lui Mathilde reprezintă Marocul tinerelor autohtone ce visează să devină asemenea femeilor elegante cu aer occidental care se plimbă pe marile bulevarde. Ea caută în Mathilde o aliată.

O altă femeie va apărea pentru a o face pe Mathilde să își reanalizeze viaţa, fricile. Va provoca dezgust, apoi curiozitate. Mathilde o considera vulgară. Totodată o va captiva dezinvoltura ei. De fapt, Mathilde va conștientiza felul în care alte femei ce își intersectează viaţa cu a ei o vor face să se redescopere când vede în ele ceea ce simte că îi lipsește sau că a pierdut în anii de adaptare la noua viaţă.

Citind Tara celorlalţi, descoperi de fapt o ţesătură de povești feminine. Prin acestea, Leila Slimani amintește de acele tablouri ale pictorilor francezi atrași de Magreb. Ei pictau scene pline de personaje feminine la hammam (asemenea lui Ingres). Femei ce păreau a veni din lumi diferite erau aduse în același loc. În Ţara celorlalţi, Leila Slimani pare să le fi răspuns celor ce puneau întrebări despre ce simţeau femeile din compoziţiile orientaliștilor. Ce gânduri aveau. Ce secrete își mărturiseau. Dacă existau tensiuni, rivalităţi între ele. Dă voce astfel unor compoziţii, permiţându-le femeilor să ofere propria perspectivă. Aduce astfel autenticitatea în imaginile orientale din perceptia colectivă.

Poţi comanda volumul de pe site-ul Pandora M, Libris, Cărturești.