La fel de bogat ca regele – Anora din Casablanca

Dacă San Baker s-ar fi inspirat pentru filmul Anora din viața fetelor frumoase născute în pauperitate, într-un bidonville din Casablanca (moștenire de pe vremea Protectoratului Francez, ai cărui funcționari s-au gândit să îngrămădească muncitori veniți din toată țara într-un cartier special construit pentru ei), probabil că s-ar fi intersectat cu locuitoare care să semene cu protagonista din romanul La fel de bogat ca regele. Este vorba despre Sarah, o adolescentă înzestrata cu farmec de star pop, ce spera că fiul unuia dintre cei mai bogați oameni din Maroc îi va schimba viața după ce o va lua de nevastă.

Frumuseţea ca unic ascensor social

La fel ca Anora din filmul lui Baker, Sarah era conștientă de dorința pe care o stârnea în rândul beizadelelor locale. Sarah nu dansa într-un bar, ci încă frecventa cursurile unui liceu francez, unde își duceau bogătașii din Casablanca fii cărora să le încredințeze apoi afacerile de familie. Sarah gravita în jurul colegilor bogați pentru o masă de prânz la restaurantul cu prețuri piperate de lângă liceu, accesibil doar elevilor cu stare. Pentru ea, o pizza și un suc proaspăt sau o apă minerală în zilele caniculare fuseseră mereu produse de lux (în cartierul unde locuia cu mama ei, apa potabilă și electricitatea erau o raritate, cocioaba lor din cărămidă fiind printre locuințele dotate cu așa ceva).

Tot ca protagonista din Anora, Sarah era o prezenţă aparte. Ea atrăgea datorita origini străine. Era franțuzoaică. Nimerise în mahalaua din Casablanca din cauza unei alegeri neinspirate a mamei sale, al cărei iubit îi furase economiile după ce o convinsese rapid că poate duce o viață îndestulată ca franțuzoaică proprietară de bar în Casablanca. Așa ajunsese adolescenta Sarah să învețe gratuit la un liceu francez unde copiii bogaților marocani puteau accede în schimbul unor taxe prohibitive plătite de părinții lor.

Ochirea unui (posibil) soţ

După ce și-a dat seama că nu îi poate converti pe colegii ei în sponsori fideli – aceștia povestind între ei despre escapadele sexuale cu ea, ca apoi să o trateze cu dispreț – Sarah a descoperit că poate obține mai multe de la generozitatea foștilor elevi ai liceului, ce ajunseseră la nivelul studenției sau al absolventului bogat de universitate de renume, care fie se implică în tot felul de combinații imobiliare dubioase, fie taie frunze la câini în gradinile cu piscină ale vilelor din cartierele de lux, la care suspină cei ce le văd prin broșuri, cu acel amestec de eleganță maură, curte interioară cu fântâni, arcade ondulate și grădini exotice, dar stilizate cu elemente ale modernismului occidental minimalist.

Tot invartindu-se prin cercurile din înalta societate, dar mereu intrată pe ușa din dos și neprimind mai mult de un suc, rareori o geantă o șapcă pe care să scrie Gucci sau niște blugi mai acătării, încât să nu mai pară amărâta liceului, Sarah dă cu ochii de Driss. Iar când află că despre el se spune că era la fel de bogat ca Regele, decide că el trebuie să-i fie soț.

Un răsfăţat atipic

Tânărul Driss pare un fiu atipic de bogătani. Mai degrabă timid, rezervat. Cu bun simț și blândețe. Nu se afișa cu vânzătoarele de plăceri minore, nu lua parte la orgiile în care se transformau excursiile anturajului său prin Marrakesh, nu se răstea la femeile ce trudeau în fabrica de textile a tatălui său și în care Driss fusese instalat ca manager după studiile universitare de la Paris (unde tatăl lui deja deținea câteva apartamente).

Driss ar fi putut fi un magnet pentru frumusețile din anturajul său. Avea maniere și generozitate. Mitocănia beizadelei orientale nu-l caracteriza. Însă calitățile lui Driss îl făceau să pară șters, un fraier, un stângaci în cercul tinerilor cu bani (de la părinții afaceriști) din Casablanca. Mai ales că nici nu se încadra în standardele ce defineau masculul alfa în anturajul său.

Liniștea – luxul subestimat

Pe Driss, irezistibila Sarah, cea unsă cu toate alifiile seducției și ale manipulării beizadelei decervelate, îl considera urât. Doar că banii, vila, statutul acestuia ar fi făcut din ea regina din Casablanca.

Sarah ar fi putut avea mese decente în fiecare zi, grădină luxuriantă cu piscină, caftane cu fir de aur, haine de firmă, servitori pe care să îi trateze cu multă aroganță pentru a-și etala noul statut, vile somptuoase,  acces la cluburile exclusiviste de unde era brutal scoasă de paznici ori de câte ori încerca să se strecoare. Însă, mai presus de toate ar avea liniștea. Iar liniștea înseamna o lume fără hărțuirea din partea polițiștilor corupți și misogini, a șoferilor ce o claxonau libidinos în drumul ei spre școală, pentru a o momi să vină în mașina lor, și fără alergătura pentru a scăpa de pofta celor din bidonville ce ravneau la franțuzoaica a cărei frumusețe amintea de cea a divei mexicane Thalia, pe care o admirau în celebra telenovelă Marimar (atât de cunoscută în randul celor ce au copilărit și în România anilor ’90).

Planul riscant

Moștenitorul Driss ajunge să fie iubitul lui Sarah. Singurul care o va trata omenește. Căruia Sarah îi va dezvălui cât de săracă este de fapt. Fără a o umili, acesta îi va da bani pentru mese îndestulate, altfel încât să își poată invita și vecini în timpul Ramadamului, după ce trec orele de prostit. Îi va cumpăra walkman (acțiunea e în anii ’90, când avea importanța unui gadget de fite al zilelor noastre), televizor cu video și baxuri de apă minerală. Ce nu va face însă va fi oferirea inelului de logodnă.

Ca mai toţi fiii de bogaţi respectabili, Driss trebuia să urmeze niște reguli. În cercurile sociale influente, Sarah nu era binevenită. Nici măcar în vila familiei lui Driss nu era invitată, ci doar în casa de lângă piscină, ce părea o debara (chiar și dotată cu tot confortul) pe lângă vila familiei. Când își dă seama ca Driss ezită să o ia de nevastă, Sarah pune la cale un plan, ce ar putea deveni o capcană pentru ea.

Oglindirea societăţii noastre

În ciuda unui subiect comun, acest roman de debut nu te plictisește. Fără a friza elitismul, Abigail Assor face o analiză de o precizie zguduitoare (și care te înspăimantă) asupra societății nedrepte. Te infricoșează mai ales din cauza asemănării cu societatea noastră, a cititorilor din România.

Vei regăsi în carte arivismul. Modelele toxice, lipsa perspectivei, disprețul pentru cei născuți în medii paupere, care sunt niște sub-oameni în ochii multor bogați, insușirea aroganţei specifice parveniţilor de către săracii ajunși, candva ei înșiși victime ale dispreţului, segregarea cumplită din licee, ce lasă răni pe termen lung, și acea certitudine a fetelor sărace, inoculate de cei din jur, că nu mai există clasă de mijloc la care se poate accede prin educația ca ascensor social, ci doar printr-un mariaj care să le permită saltul de la cocioaba insalubră la palatul devenit un loc unde dispar foamea, nesiguranța, umilirea.

În lumea văzută de Sarah, a fi într-un palat însemna în primul rând accesul la utilități, la demnitate. Ceea ce pare normal pentru mulți dintre noi, pentru ea și vecinii ei era un lux. Nu doar mașina scumpă era lux, ci și apa minerală sau un fruct proaspăt savurat în arșița orașului.

Descoperirea unei scriitoare

La fel de bogat ca regele este o carte intensă. Nu o lași din mână datorită pasajelor dedicate analizei psiho-sociale și a tertipurilor de seducție ce țin cont de primitiva perspectivă a bărbaților modelaţi după mentalităţi patriarhale dublate de parvenitism, dar cu aere de cosmopoliti, dar și datorită ritmului alert.

Abigail Assor știe cum să modifice traiectoria personajelor pentru a te surprinde. Şi mai ales cum să-ţi dezvăluie alte faţete pentru a te face să-ţi recalibrezi așteptările privind un posibil deznodamant sau o sentinţă data, ce vizează un anumit personaj. După acest debut cu miez, relevant pentru zilele noastre, vei aștepta și alte romane din partea scriitoarei.

Poţi găsi cartea La fel de bogat ca regele pe site-ul Editurii Litera și pe site-urile unor librării cum ar fi Libris sau Cărturești.

Te invit să descoperi un film recent bun, tot cu acţiunea în Casablanca. Este filmul Everybody Loves Touda. Recenzia poate fi citită aici.

Everybody Loves Touda – Descoperirea unei vechi muzici vibrante, cu versuri curajoase