Catre nunta – Viata de la finalul calatoriei
Către nuntă este un roman care te va face să-i găsești locul pe raftul dedicat celor mai bune cărţi de citit într-o viaţă. Al cărţilor despre care vei dori să le povești celor pasionaţi de lectură, mereu în căutarea unor noi autori contemporani în a căror lume să se piardă uimiţi de ceea ce pot descoperi. Iar John Berger are un stil ce transformă într-o experienţă copleșitoare prin frumuseţe stranie, profunzime, delicateţe și empatie un subiect deja folosit de atâtea ori în literatură. Toate romanele sale despre iubire au acel ceva greu de tradus în cuvinte, dar care te învăluie, apoi te va însoţi ori de câte ori vei încerca să găsești un sens în faţa confruntării cu trăiri bulversante.
Asemenea romanelor ce i-au adus milioane de cititori lui John Berger, Către nuntă îţi dă impresia că poate cuprinde o lume întreagă în relaţiile personajelor alese din rândul oamenilor obișnuiţi, dar a căror poveste de dragoste devine una specială prin intensitatea unor trăiri și experienţe pe care puţini și le mai pot asuma fără a fi (ironic) descriși ca visători, idealiști sau inconștienţi. Fără patetism și fără dulcegării kitsch, John Berger face parte din rândul scriitorilor care încă mai reușesc să redea credibil setea de iubire, acea viziune a iubirii ca dăruire totală, considerată azi de modă veche.
Dincolo de sfârșitul inevitabil
Multora li se va părea neverosimil ca la vârsta dorului de ducă, a marilor aventuri, excese emoţionale și plăceri uitate repede, a trăirii clipei în vria festivalurilor ce transformă vara într-o petrecere continuă, pentru adunarea celor mai frumoase amintiri, un tânăr alege să rămână alături de iubita sa, până în ultima clipă, asumându-și o traumă inevitabilă. Aceasta, o franţuzoaică din Alpi având un tată cu origini italiene și o mamă slovacă, a fost infestată cu virusul HIV în urma unei aventuri de-o noapte.
Aflarea diagonisticului i-ar fi tăiat pofta de viaţă tinerei pe nume Ninon. Pe lângă degradarea fizică galopantă ar fi avut de înfruntat prejudecăţile, blamul colectiv, dezgustul pe care moraliștii nu se sfiesc să îl afișeze ostentativ. Totusi, Gino, iubitul ei, nu se teme de diagnosticul ei. O cere de nevastă. Tatăl lui Gino se opune, închipuindu-și că își va omorâ viitoarea noră. Așa crede el că își va salva fiul de la o mare traumă. Părinţii lui Ninon (mai ales mama ei) îl consideră pe Gino un naiv inconștient. Sunt sfâșiaţi din cauza durerii și neîncrezători în fericirea cuplului, însă acceptă căsătoria.
Farmec plin de graţie
În ciuda unui sfârșit trist ce nu poate fi evitat, romanul este plin de frumuseţe. John Berger face dintr-o dramă o mare odă închinată vieţii. Viaţa triumfă în acest roman. Un triumf ce nu înseamnă o naivitate, o autoamăgire. Dimpotrivă, personajele lui John Berger privesc drama în faţă. Doar că refuză să îi răpească lui Ninon ultimul licăr de fericire.
Romanul Către nuntă are un farmec plin de graţie. Unește pofta de viaţă a italienilor cu melancolia peisajelor. De fapt, peisajele însoţesc personajele în tentativa lor de a trăi cu durerea. John Berger își surprinde personajele pe fundalul unor peisaje ce intră în simbioză cu stările lor. Această simbioză între sentimente și peisaje ţine loc de cuvinte, mai ales când ele ţi se par insuficiente pentru a descrie amalgamamul afectiv provocat de trauma pierderii unui copil și a unui partener.
Viitoarele tale destinaţii
Farmecul aparte al romanului este dat și de transformarea scenelor în descrieri ale relaţiei cu priveliștile unei Italii scoase din clișeele turistice. Vei trece pe listă locurile menţionate în roman ca pe niște destinaţii nealterate de turismul de masă. Sunt localităţi discrete din delta fluviului Po (Pad), cum este și Gorino, locul petrecerii de nuntă. Locul ales, unde Po ajunge la Adriatică, amintește de linistea unui timp rămas în acel altădată prelungit, ce îi atrage pe visătorii ce ar alege orașe discrete precum Sulina pentru a se bucura de vară.
Pe lângă ţărmul pitoresc unde are loc nunta, vei descoperi satele și orașelele mai puţin cunoscute la nivel internaţional, dar și insuliţele de-a lungul fluviului Po, un simbol al Italiei. De fapt, romanul transformă într-un mic refugiu al vindecării trasee ce leagă Ferrara de Veneto. Străbaţi laguna veneţiană. Din Chioggia ajungi în Comacchio (bijuteria provinciei Ferrara, ce amintește prin canalele sale de Veneţia). Călătoria se încheie în Gorino (Goro), cu al său vechi far. Locul oferă apusuri poetice în delta lui Po.
Roman stratificat
Romanul pare să includă mai multe de fapt. Este un roman al iubirii dintre Gino și Ninon. Un roman al tatălui confruntat atât cu pierderea fiicei, cât și a soţiei, și un roman al mamei înstrăinate de fiica sa, după ce alesese drumul de luptătoare pentru libertate care a facut-o să se reîntoarcă în ţara natală, Cehoslovacia după ultima invazie a tancurilor sovietice aduse pentru a stârpi orice formă de rezistenţă.
Către nuntă este și un road trip precum o retrospectivă afectivă a tatălui ce și-a pierdut mai întâi marea iubire și care își transformă călătoria spre nunta fiicei într-un periplu cu motocicleta din Alpii francezi până în Italia orașelor dezvoltate din Nord și al celor pitorești, dar mai puţin cunoscute de turiști, apărute de-a lungul râului Po.
Înţelepciunea celui întâlnit întâmplător
În timp ce tatăl străbate Italia privind peisajele înșirate de-a lungul fluviului, mama lui Ninon își reanalizează idealurile, își vede trecutul și prezentul privind niște imagini ale Veneţiei, pe lângă care trece în drumul ei spre nuntă. În călătoria ei se va intersecta cu alt călător ale cărui replici îi vor alina durerea. În cuvintele acestui călător se află și cheia romanului. Dar și motivul care te va face să înţelegi de ce nu este un roman al sfârșitului, ci al vieţii, cu toată frumuseţea ei. Călătorul întâlnit de mama lui Ninon folosește imaginea unui palat în ruinte de pe malul mării pentru a-i aminti de marea frumuseţe ce se încăpăţânează să reziste, să devină și mai intensă tocmai când pare că totul se degradează.
În paralel cu povestea cuplului și a părinţilor lui Ninon curge altă poveste. O poveste ce te duce în inima Atenei. A cartierelor pline de taverne unde se cântă și se dansează rembetiko, pe care unii îl considera un blues născut din tristeţile dezmonșteniţilor eșuaţi în mahalalele ateniene, mulţi provenind chiar din rândul grecilor expulzaţi din Turcia, în anii interbelici, în timpul conflictelor aparute în urma destrămării Imperiului Otoman, când majoritatea turcilor din Grecia eliberată au fost obligaţi să treacă din noul stat turc, iar grecii din Turcia să se ducă într-o Grecie necunoscută, pentru care erau niște străini ajunși în taberele de refugiaţi.
Grecul povestitor
Tot pe muzica rembetiko dansează și un atenian care orbise. În fiecare seară, înainte de a se retrage în cămăruţa sa, ajungea în portul Pireus, în taverna ţinută de un prieten. Acest personaj are rol de povestitor. El pare să înșire întâmplările. Să cunoască toate poveștile celorlalte personaje.
Are ceva mitic acest grec. Amintește de înţelepţii antici. De acele personaje ce pot vedea de la înălţime tragediile muritorilor. Grecul povesteste de parcă s-ar afla de la începutul timpurilor în piaţa ateniană unde se intersectează și cu tatăl lui Ninon. El pare să cunoască toate firele poveștilor de viaţă intersectate de John Berger în romanul său.
Fabulosul din micile existenţe
John Berger acel stil ce transformă niște existenţe simple, supuse unui hazard nemilos, în veritabile povești cu sens de parabolă, fără a face apel la monumentalism, la grandoare. Ai această impresie și când ajungi să citești despre iubirea din romanul epistolar De la A către X. Personajele sale trăiesc povești măreţe, rămânând în cotidian. Experinţele acestora capătă o demnitate ce le face să ridice existenţa dincolo de limite, tocmai când acceptă aceste limite impuse de efemer, de moarte. Par să se îngemăneze cu eroii mitici trecuţi prin învolburările unui pământean.
Grecul care nu mai poate vedea, însa poate derula niște povești de viaţă petrecute în alte zone, la mii de kilometri, ce par din altă lume, este personajul-simbol ce ţese firele existenţiale ale personajelor într-o singură mare poveste al cărei mesaj este legat de extraordinarul existenţei umane, ce poate fi descoperit chiar în confruntarea cu inevitabilul. Cu neputinţa din lupta devastatoare cu marile pierderi. Datorită acestui personaj și hotărârii lui Gino de a folosi ceremonialul străvechi ce marchează devotamentul faţă de cea despre care știe deja că nu o va putea păstra lângă el, romanul devine un legământ al unui mare scriitor faţă de umanitatea de care se simte atât de atașat.
Compasiunea
S-a spus despre John Berger că pe lângă talent are și o mare iubire faţă de umanitate. Că simte nevoia de a scrie astfel încât să fie cât mai vizibil modelul autorului iubitor de oameni. Care să scrie cu mare compasiune. Simţi această compasiune în fiecare pagină. Mai ales că firul principal al romanului primește alte și alte povești așa cum primește un fluviu afluenţi care te duc spre maluri nebănuite.
Părinţii miresei sunt nevoiţi să plece într-o călătorie spre locul nunţii. Călătoria lor de-a lungul fluviului Po sau prin Veneţia devine un pretext pentru John Berger de a introduce personaje secundare care, prin extrem de scurta prezenţă în drumul personajelor centrale spre locul nunţii, să transmită mesaje despre starea lumii actuale. Exact ca într-un film despre călătoria în care destinaţia este amânată pentru a li se permite personajelor greu încercate să găsească în calea lor niște persoane care să le transmită mesaje cu sens doar prin simple dialoguri, uneori fără legătură cu firul principal al poveștii.
Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Vellant, de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro.
Te invit să descoperi și ultimul roman scris de Gabriel Garcia Marquez – Ne vedem în august – citind recenzia aici.
